2ra-1440/14 — Încasarea salariului neachitat, încasarea plăţii suplimentare pentru reţinerea salariului, obligarea de a elibera carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-1440/14 prima instanţă: L. Curca, instanţa de apel: N. Budăi, A Nogai, I. Muruianu, ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gribinic Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Gribinic Mihail către Societatea cu Răspundere Limitată “Cuceritor” cu privire la încasarea salariului neachitat, încasarea plăţii suplimentare pentru reţinerea salariului, obligarea de a elibera carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Gribinic Mihail şi menţinută hotărârea judecătoriei Cimişlia din 19 iulie 2013, c o n s t a t ă La data de 31 octombrie 2013, reclamantul Gribinic Mihail a înaintat în instanţa de judecată acţiune împotriva SRL “Cuceritor'" privind încasarea salariului şi plăţilor suplimentare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, în perioada anilor 2002 - aprilie 2012 a activat în calitate de merceolog la SRL “Cuceritor”. În luna aprilie 2012, Gribinic Mihail a depus cerere de eliberare din serviciu. Indică reclamantul că, din momentul eliberării de la muncă şi până la înaintarea acţiunii în instanţa de judecată, SRL “Cuceritor” nu i-a achitat salariul pentru perioada anilor 2010-2012 şi nici nu i-a fost eliberat carnetul de muncă. Menţionează reclamantul că încercările de a soluţiona conflictul pe cale extrajudiciară s-a soldat cu eşec. Deoarece în perioada 2010-2012, salariul care i se cuvenea, constituia 2 500 lei lunar consideră reclamantul Gribinic Mihail că restanţa salariului pe 28 luni constituie 70 000 lei.

Mai indică reclamantul că, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0.1 % din suma neplătită în termen. Astfel, în opinia reclamantului, la data înaintării reclamaţiei, SRL "Cuceritorul” a întârziat în achitarea salariului cu 263 zile (începând cu 01.05.2012 17.01.2013),astfel plata suplimentară pentru reţinerea salariului constituie 18340 lei (70 lei x 263 zile).

Solicită Gribinic Mihail: - încasarea de la SRL “Cuceritor” salariul neachitat pentru perioada anilor 2010 - aprilie 2012 în sumă de 70 000 lei; - încasarea de la SRL “Cuceritor” plata suplimentară pentru reţinerea din vina angajatorului a salariului în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întârziere în sumă totală de 18 340 lei; - încasarea de la SRL “Cuceritor” suma cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 2500 lei şi obligarea SRL “Cuceritor'’ de a elibera carnetul de muncă. Ulterior, reclamantul Gribinic Mihail a înaintat cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, în motivarea acestei cereri, reclamantul a invocat că salariul neachitat pentru perioada anilor 2010-aprilie 2012, constituie 106 400 lei, adică câte 3 800 lei lunar.

Respectiv a fost modificată şi plata suplimentară, pretinsă pentru reţinerea din vina angajatorului a salariului în mărime de 0,1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întârziere, ceia ce constituie 37133.6 lei. Prin hotărârea judecătoriei Cimişlia din 19 iulie 2013 acţiunea reclamantului a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Gribinic Mihail şi menţinută hotărârea judecătoriei Cimişlia din 19 iulie 2013, de respingere a acţiunii. La 14 februarie 2014 Gribinic Mihail a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul Gribinic Mihail a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. În special, a invocat că s-a adresat în judecată din motiv că în perioada anilor 2002-aprilie 2012 a lucrat în calitate de merceolog la SRL „Cuceritor”. În luna aprilie 2012 s-a eliberat de la muncă. Din momentul eliberării de la muncă şi până la moment nu i s-a achitat salariul pentru perioada anilor 2010-2012 şi nu i-a fost eliberat carnetul de muncă. În perioada 2010-2012 salariul recurentului constituia 3800 lei lunar, conform certificatului anexat, restanţa pe 28 de luni constituie 106400 lei. Indică că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 142 Codul Muncii , conform cărora salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de acesta, în baza unei procuri autentificate.

Mai mult ca atât în motivarea respingerii capătului de cerere referitor la încasarea salariului nerealizat, instanţa de apel a concluzionat că, potrivit listelor de plată a salariului pentru anii 2010-2011, prezentate de reprezentantul SRL „Cuceritor” se demonstrează faptul că Gribinic Mihail a primit salariul pentru perioada anilor 2010-2011, iar martorii audiaţi în instanţa de fond au confirmat faptul că SRL „Cuceritor” nu a admis reţinerea salariului, acesta fiind achitat la timp angajaţilor. Indică recurentul că instanţa de apel nu a ţinut cont însă de faptul că listele de plată a salariului nu sânt semnate nemijlocit de Gribinic Mihail ci de Gribinic Aurelia, fapt declarat în instanţa de fond de directorul SRL „Cuceritor” Zaharie Chiroşca şi de martorul Gribinic Aurelia.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gribinic Mihail, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Gribinic Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru