2ra-1396/14 — Înlăturarea ostacolelor

Prin hotărârea din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Călăraşi, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Harea Larisa împotriva lui Popa Evghenia, Primăria s. Bravicea r. Călăraşi cu privire la declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare a terenului aferent fostului magazin de cărţi „Luminiţa” din s. Bravicea r. Călăraşi, în partea ce depăşeşte suprafaţa de 0,0368 ha, înlăturarea obstacolelor care-i fac imposibil accesul la proprietatea ei, prin scoaterea gardului instalat pe teren proprietate publică şi instalarea lui în limitele hotarului legal, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 mii lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Vidraşcu Liuba cu menţinerea hotărârii din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Călăraşi.

La data de 20 februarie 2014, avocatul recurentei – Guţu Valentin, a declarat recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrii din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Călăraşi, cu 1 pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată lui Harea Larisa împotriva lui Popa Evghenia, Primăria s. Bravicea r. Călăraşi, să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a indicat că, atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel au comis încălcări esenţiale la examinarea cauzei şi au aplicat eronat normele de drept material, astfel aplicînd legea care nu trebuia să fie aplicată și anume instanţele de judecată au ignorat cerinţele art. 127 alin. (4) al Constituţiei RM şi prevederile art. 296 alin. (3) Cod Civil. Recurenta cît şi avocatul recurentei – Guţu Valentin nu sunt de acord cu afirmaţia instanţei de apel, precum că, nu şi-au găsit confirmare în procesul dezbaterilor argumentele că, în anii 2006-2009 suprafaţa terenului fostului magazin „Luminiţa” nu a suferit modificări, și, precum că, în anul 2009, E. Popa ar fi instalat gardul şi ar fi îngrădit drumul de acces, îngustîndu-l pînă la 2,5 m. La fel consideră că i-a fost încălcat dreptul la proprietate.

De asemenea, recurenta a indicat că instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale şi neîntemeiate.

La data de 22.04.2014, intimatul Popa Eugenia a depus referință la cererea de recurs solicitînd declararea inadmisibilității recursului.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 2

Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul recurentei – Guţu Valentin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul recurentei – Guţu Valentin în interesul lui Harea Larisa, împotriva deciziei din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrii din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Călăraşi. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3