2ra-1413/14 — Încasarea indemnizației

Prin hotărârea din 02 aprilie 2013 a judecătoriei Şoldăneşti, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Vidraşcu Liuba împotriva Liceului Teoretic „A. Mateevici”, cu privire la încasarea îndemnizației unice în cazul reducerii capacităţii de muncă în urma bolii profesionale.

Prin decizia din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi, a fost respins apelul declarat de Vidraşcu Liuba cu menţinerea hotărârii 02 aprilie 2013 a judecătoriei Şoldăneşti.

La data de 28 februarie 2014, recurenta Vidraşcu Liuba a declarat recurs împotriva deciziei din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi, solicitînd casarea deciziei din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi şi a hotărârii din 02 aprilie 2013 a judecătoriei Şoldăneşti și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încasarea în folosul său a îndemnizației unice în legătură cu reducerea capacităţii de muncă din cauza bolii profesionale în valoarea de 77388,20 lei.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti au încălcat esenţial şi au aplicat eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. A indicat recurenta că, în sistemul educațional a activat pe parcursul a 32 de ani, în funcţia de educatoare și începînd cu anul 1983 în funcţia de profesor de ştiinţe sociale. Activitatea didactică în funcţia de profesor de istorie a desfăşurat-o pînă la data de 23 august 2012. Pe parcursul activităţii profesionale a suferit o maladie care, potrivit medicilor specialişti a fost în legătură cauzală directă cu munca prestată, ca urmare fiind îndreptată spre examinare la Consiliul Republican de boli profesionale. Prin concluzia consultativă a Consiliul Republican de boli profesionale, a fost stabilit diagnosticul de boală profesională „Laringită cronică hipertofică, hemangion al corzii vocale drepte, disfonie – boală profesională conform p. 4.5 a listei bolilor profesionale”. În contextul celor expuse, recurenta a solicitat achitarea îndemnizaţiei unice în legătură cu pierderea a 20% din capacitatea de muncă în urma survenirii bolii profesionale. Instanţa de fond şi de apel au respins nemotivat cererea de chemare în judecată şi apelul declarat, invocînd în calitate de argument faptul că gradul de invaliditate pe care îl deţine a fost acordat în rezultatul unei boli obişnuite, dar nu ca urmare a bolii profesionale. Astfel, recurenta susţine precum că, decizia din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi şi hotărîrea din 02 aprilie 2013 a judecătoriei Şoldăneşti sunt ilegale şi neîntemeiate.

De asemenea, recurenta a indicat că instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale şi neîntemeiate.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Vidraşcu Liuba nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Vidraşcu Liuba împotriva deciziei din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală