2ra-2029/15 — Achitarea compensaţiei, anularea ordinului repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță E. Palanciuc dosarul nr. 2ra-2029/14 instanța de apel N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol DECIZIE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Asociaţia Obştească „dvv Internaţional Moldova” şi Violeta Dumitraşcu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Violetei Dumitraşcu împotriva Asociaţiei Obşteşti „dvv Internaţional Moldova” cu privire la anularea ordinului, achitarea compensaţiei, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 mai 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Violeta Dumitraşcu şi Asociaţia Obştească „dvv Internaţional Moldova” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 17 octombrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 24 martie 2014, Violeta Dumitraşcu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva AO „dvv Internaţional Moldova” cu privire la anularea ordinului, achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă.

În motivarea acţiunii reclamanta Violeta Dumitraşcu a indicat că prin ordinul nr.2 din 01 iulie 2010 a fost angajată în serviciu în cadrul reprezentanţei Asociaţiei Germane pentru Educaţia Adulţilor în Republica Moldova - Asociaţia obştească „dvv Internaţional Moldova”, în funcţie de contabil şi concomitent în funcţia de manager de proiecte, iar ulterior prin ordinul nr.2 din 31 ianuarie 2011 a fost transferată doar în funcţia de manager de proiecte. Iniţial contractul individual de muncă a fost încheiat pentru o perioadă nedeterminată, pentru ca ulterior, angajatorul să insiste la rezilierea acestuia şi încheierea unor contracte noi, pentru perioada determinată un an de zile. Astfel, ultimul contract individual de muncă, fiind încheiat la 03 ianuarie 2013 cu nr. 1, pentru funcţia de manager de proiect, pentru o perioada de un an de zile.

La 31 octombrie 2013 prin preavizul nr. 01 a fost înştiinţată despre expirarea contractului individual de muncă şi încetarea acestuia, fiind emis la data de 26 decembrie 2013 ordinul nr.16 cu privire la încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului acestuia, începînd 2 cu data de 31 decembrie 2013 cu eliberarea din funcţie. Consideră ordinul menţionat drept ilegal, emis cu încălcarea normelor în vigoare şi cu ignorarea prevederilor legislaţiei muncii, deoarece însăşi clauza termenului contractului a fost inclusă în contract contrar normei imperative a legii, fiind astfel lovită de nulitate absolută, fără posibilitatea de a produce efecte juridice, iar în aceste condiţii angajatorul a aplicat o normă ce nu putea fi aplicată.

Totodată, includerea în textul contractului a clauzei termenului determinat a fost efectuată cu încălcarea normei imperative art.54 şi art.55 Codul muncii, care permit o astfel de clauză doar în cauzele expres specificate, iar prin urmare includerea în contract a unor clauze ce înrăutăţesc situaţia salariatului constituie, în esenţă este o încălcare pasibilă de nulitate.

Astfel, deoarece prin acţiunile sale pîrîtul i-a adus suferinţe morale, plasînd- o într-o situaţie de incertitudine, de frustrare, lezîndu-i onoarea şi demnitatea profesională, lăsînd-o fără principala sursă de venit, solicită constatarea nulităţii clauzei termenului determinat din contractul individual de muncă nr. l din data de 03 ianuarie 2013 şi înlocuirea în mod automat a acestei dispoziţii legale minime aplicabile - clauza termenului nedeterminat, anularea ordinului nr.16 din 26 decembrie 2013 cu privire la eliberarea din funcţie şi restabilirea la lucru, achitarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru în legătură cu eliberarea ilegală, repararea prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu lunar cu restituirea cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării pricinii reclamanta Violeta Dumitraşcu a susţinut acţiunea pe motivele menţionate, concretizându-şi cerinţele, solicitînd constatarea nulităţii clauzei termenului determinat din contractul individual de muncă nr. l din 03 ianuarie 2013 şi înlocuirea în mod automat a acesteia de dispoziţiile legale minime aplicabile - clauza termenului nedeterminat, anularea ordinului nr.16 din 26 decembrie 2013, achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie în mărime de 74 106, 65 lei, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 123 511,85 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 14 821,33 lei cu obligarea achitării indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada de 01 ianuarie 2014 pînă la 14 februarie 2014. În motivarea cererii de concretizare a invocat că art.55 Codul muncii, exhaustiv enumeră lista cauzelor cînd este posibilă stabilirea raporturilor de muncă pe o durată determinată, interzicând alte cazuri decât cele prevăzute de lege, apreciindu-le astfel, drept abuzive şi ilegale, iar clauza inclusă în aşa mod în contract contrar prevederii imperative ale legii este lovită de nulitate.

Nici un punct din contract nu face referire la careva din normele enunţate şi însuşi conţinutul contractului colaborat cu realizarea acestuia dovedesc contrariul, deoarece a fost angajată nu pentru îndeplinirea unei anumite lucrări, ci a dispus de un contract pentru îndeplinirea unor munci obişnuite, iar prevederile art.55 lit.k) Codul Muncii se referă la lucruri concrete, cu caracter unic, finisarea cărora duce la predarea-recepţionarea lucrărilor cu întocmirea actului de recepţie şi cu încetarea contractului individual de muncă, ceea ce nu are loc în cauza sa. Mai mult ca atît simpla existenţă a fişei de post nu schimbă caracterul muncii prestate, iar invocarea lit.n) din art.55 Codul muncii nu are nici o relevanţă.

A mai menţionat că caracterul permanent al lucrărilor se confirmă atît prin faptul că contractele au fost cu regularitate încheiate, cît şi prin faptul că după 3 eliberarea sa, pîrîtul a plasat o ofertă publică pentru ocuparea funcţiei pe care a deţinut-o, precum şi prin faptul că în carnetul de muncă angajatorul nici nu a înscris datele cu privire la angajările şi eliberările în baza fiecărui contract în parte, înscriind doar prima angajare, transferul şi eliberarea din funcţie, care a avut loc de facto. Invocarea dreptului angajatorului de a încheia contracte individuale de muncă pe termen determinat nu este relevantă pentru litigiu, or acesta este un drept de ordin general şi poate fi realizat doar în condiţiile legii şi cu respectarea rigorilor înaintate de legislaţie.

În contextul dat includerea în contract a unor clauze ce înrăutăţesc situaţia salariatului constituie în esenţă o încălcare pasibilă de nulitate. În acest caz salariatul renunţă la careva drepturi, iar conform art.64 alin. (2), acordurile respective sunt considerate nule. Conform art.84 Codul muncii, clauza care înrăutăţeşte situaţia salariatului se consideră nulă şi automat se înlocuieşte cu prevederea legală a legislaţiei. Astfel, în cazul nulităţii clauzei termenului fix este lovit de nulitate şi ordinul de eliberarea din serviciu în legătură cu expirarea termenului, la fel, va fi ilegal. Consideră că n-a omis termenul de contestare a ordinului de concediere, aflînd despre existenţa ordinului de concediere la 17 martie 2014, cînd a ridicat carnetul de muncă de la pîrît, iar acţiunea în instanţa de judecată a depus-o la 24 martie 2014. Atenţionează asupra faptului că acţiunea cu privire la declararea nulităţii absolute a clauzei contractuale este imprescriptibilă.

Cu referire la hotarîrea de clasare a procedurii contravenţionale, a menţionat că hotărîrea dată nu infirmă încălcările comise de angajator şi constatate de către Inspecţia Muncii, nefiind relevantă pentru litigiul în cauză. Or, clasarea a fost bazată exclusiv pe motivele de procedură. Menţionează şi asupra faptului că în anul 2011 la insistenţa directorului a semnat un contract de muncă pe durată determinată, în care nu se menţiona lichidarea ulterioară a funcţiei deţinute, însă ulterior la data de 29 noiembrie 2013 a fost anunţată în mod verbal despre faptul că contractul de muncă nu va mai fi prelungit şi începînd cu data de 01 decembrie 2013 să nu se prezinte la serviciu. Ulterior, la 31 octombrie 2013 a făcut cunoştinţă cu ordinul de preavizare în legătură cu încetarea contractului de muncă, după semnarea căruia şi-a continuat serviciu, însă începînd cu 11 decembrie 2013 pînă la 14 februarie 2014 s-a aflat în concediu medical.

Astfel, pîrîtul la concediere i-a achitat concediu medical doar pînă la 31 decembrie 2013. Din considerentul că achitarea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă un proces ce implică nu doar plăţi datorate de angajator, ci şi de casa de asigurări sociale, consideră că angajatorul urmează să efectueze calculul cu repartizarea sumelor. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. A fost obligat AO „dvv Internaţional Moldova” să-i achite Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 pînă la 14 februarie 2014. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

A fost încasat de la AO „dvv Internaţional Moldova” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. 4 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015 au fost respinse apelurile declarate de către Violeta Dumitraşcu şi AO „dvv Internaţional Moldova” şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe. La 26 iunie 2015, AO „dvv Internaţional Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea admiterii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul AO „dvv Internaţional Moldova” în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea admiterii parţiale a cererii şi obligarea pîrîtului de a achita Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 pînă la 14 februarie 2014. Violeta Dumitraşcu a fost angajată la lucru în baza contractului de muncă pe termen determinat, fapt constatat şi recunoscut de Judecătoria Rîşcani prin hotărîrile nr. 4c-730/14 din 20 iunie 2014 şi nr. 4c-729/14 din 06 octombrie 2014 cît şi prin hotărîrea nr. 2-2977/14 din 17 octombrie 2014. Menţionează că potrivit pct. 3 din Hotărîrea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe o durată determinată dreptul la indemnizaţie încetează la data expirării termenului contractului, cu excepţia dreptului indemnizaţiei de maternitate.

Din buletinele de boală rezultă că incapacitatea temporară de muncă a Violetei Dumitraşcu , în afara valabilităţii contractului de muncă, nu ţine de concediul de maternitate. Respectiv instanţa eronat a dispus încasarea indemnizaţiei pentru perioada de după 31 decembrie 2013, după expirarea contractului individual de muncă de la angajator. Pentru a demonstra ilegalitatea hotărîrilor instanţelor de judecată a adresat demers la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi prin răspunsul nr. X-01/09-5760 din 26 mai 2015 a fost explicat că în cazul persoanelor angajate în baza contractelor individuale de muncă pe termen determinat, dreptul la prestaţii încetează la data încetării contractului. Mai menţionează că buletinele de boală pentru perioada indicată nu au fost prezentate angajatorului nici în copii şi nici în original.

Au fost prezentate instanţei de judecată după terminarea pregătirii cauzei pentru examinare în şedinţa din 08 octombrie 2014, astfel instanţa de judecată a comis o eroare procedurală, prin faptul că a primit documentele după finalizarea examinării pricinii în fond, neînmînarea acestor documente pîrîtului şi întemeierea hotărîrii pe buletinele de boală este ilegală. La 03 iulie 2015, Violeta Dumitraşcu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Recurenta Violeta Dumitraşcu în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărîrile instanţelor judecătoreşti şi le consideră ilegale şi neîntemeiate.

instanţele nu au examinat pricina pe deplin şi nu au ţinut cont de principiile şi normele dreptului muncii instituite şi protejate atît la nivel naţional cît şi internaţional. Reieşind din circumstanţele de fapt, cât şi conform înscrierilor din carnetul de muncă anexate materialele cauzei se certifică că Violeta Dumitraşcu a fost 5 angajată în cadrul AO „dvv International Moldova” la 01 iulie 2010, prin ordinul nr. 2 din 01 iulie 2010 în funcţia de contabil (50%) şi cumulativ, în funcţia de manager de proiecte (50%). Ulterior, prin ordinul nr. 2 din 31 ianuarie 2011, este transferată doar în funcţia de manager de proiecte (100%). Menţionează că iniţial contractul individual de muncă a fost încheiat pentru o perioadă nedeterminată.

Ulterior, la insistenţa angajatorului/directoarei organizaţiei contractul individual de muncă, încheiat cu Dumitraşcu Violeta, a fost reziliat şi încheiat un nou contract, pentru o perioadă determinată - un an de zile cu reîncheierea ulterioară anuală a aceluiaşi contract, fapt care încă o data confirmă caracterul perioadei nedeterminate a contractului încheiat iniţial la angajare. Mai mult, însuşi reprezentanta intimatului, Zinaida Druguş în şedinţa din 08 octombrie 2014 afirmă că din perioada iniţială de angajare, contractele individuale de muncă au fost încheiate pe o perioadă nedeterminată, pentru care angajatul a dat acordul, a semnat şi la începutul anilor 2011, 2012, 2013 a semnat contractul neterminat.

Reieşind din prevederile Codului muncii, art. art. 54, 55 şi Hotărârii Plenului Curţii pe de Justiţie a RM cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă nr. 12 din 03.10.2005, expres se prevede că contractul individual de muncă se încheie, pe perioadă nedeterminată. Încheierea contractului pe perioadă determinată se admite în vederea executării unor cu caracter temporar în cazurile expres prevăzute de lege. Aşadar, art. 55 Codul muncii reglementează exhaustiv temeiurile pentru care angajatorul este în drept să încheie un contract individual de muncă pentru o perioadă determinată.

Caracterul permanent al lucrărilor, poate fi confirmat şi prin faptul: - Contractele individuale de muncă (identice de fiece dată), începând cu anul 2010 au fost încheiate cu regularitate; Aici se impune a observa legalitatea, corectitudinea şi promptitudinea executării obligaţiei de către angajata Violeta Dumitraşcu. La expirarea contractelor de muncă, pe termen determinat, cu excepţia ultimului an - 2013, nu a fost aplicată formal procedura de eliberare; La expirarea anuală a contractelor individuale de muncă, de către angajator AO „dvv International Moldova” nu au fost executate obligaţiile contractuale de efectuare a calculului salariului sau concediului restant; În carnetul de muncă al angajatei nu au fost efectuate înscrieri cu privire la angajările şi eliberările în baza fiecărui contract în parte, ci a fost înscrisă doar prima angajare, transferul şi eliberarea din funcţie care a avut loc de facto.

Angajarea ei în cadrul AO „dvv International Moldova” poartă un caracter temporal nedeterminat, fapt ce nu a fost analizat nici de instanţa de fond, nici de instanţa de apel. Contractul individual de muncă nu poate să cuprindă clauze referitoare la drepturi şi garanţii întru salariaţi sub nivelul stabilit de legislaţie, la convenţii colective şi la contractele colective de încă, dar pot stabili drepturi şi garanţii suplimentare. Orice clauză din contractul individual de încă, ori clauzele din contractul individual de muncă preluate din contractele colective de încă sau din convenţiile colective de muncă care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie legislaţia muncii sunt nule şi nu produc efecte juridice pentru viitor din momentul constatării nulităţii.

Clauza contractului individual de muncă afectată de nulitate se 6 înlocuieşte în mod automat de dispoziţiile legale, convenţionale contractuale minime aplicabile, prerogativă de care nu a ţinut cont instanţa de fond. În acest context, consideră că includerea în contract a unor clauze care înrăutăţesc situaţia salariatului constituie o încălcare sancţionată cu nulitate. Conform art. 64 alin. (2) salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice înţelegere prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute salariatului sau limitarea acestora este nulă. Conform art. 84 alin. (4) al CM în cazul în care o clauză a contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabileşte pentru salariat drepturi sub limitele impuse de legislaţie, ea va fi înlocuită imediat de dispoziţiile legale minime aplicabile.

Iar conform alin. (5) al aceluiaşi articol nulitatea contractului individual de muncă se constată prin hotărârea instanţei de judecată. Nulitatea contractului individual de muncă se constată prin hotărîrea instanţei de judecată, în cadrul acţiunii salariatului de restabilire în drepturile prevăzute de lege. La fel menţionează că la pronunţarea hotărârii în fond cât şi în instanţa de apel nu ţinut cont că emiterea Ordinului de concediere nr. 16 din 26 decembrie 2013 cu privire la încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea contractului şi plasarea în mijloacele mass-media a Ofertei de angajare în aceeaşi funcţie circumstanţe ce demonstrează ilegalitatea acţiunilor AO „dvv International Moldova”, care au privat-o ilegal de posibilitatea de a munci.

Angajatorul concediază în mod voluntarist un angajat competent cu 4 ani de experienţă în cadrul întreprinderii date pentru a selecta o nouă persoană în aceeaşi funcţie. De asemenea menţionează,că instanţa de apel şi prima instanţă nu au ţinut cont de prevederile art. 90 şi 329, 330 Codul muncii şi neîntemeiat i-au respins pretenţiile cu privire la încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în schimbul restabilirii la locul de muncă. În perioada 11 decembrie 2013 până la 14 februarie 2014, apelanta Dumitraşcu Violeta s-a aflat în concediu boală, fapt confirmat în instanţa de judecată prin certificatele de concediu medical. Însă, conform calculelor contabilităţii, concediul medical a fost achitat până la data de 31 decembrie 2013. Or, privarea ilegală de dreptul de muncă de către angajator, nu limitează şi drepturile sociale înaintate.

Instanţa de fond, prin hotărârea din 17 octombrie 2014 a constatat suspendarea contractului individual de muncă până la ziua reîntoarcerii salariatului la lucru, în conformitate cu prevederile 83 alin. (3), art. 123 alin. (1) Codul muncii, pct. 3 alin. (2) din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. din 03 februarie 2005 şi a obligat AO „dvv International Moldova” să-i achite dnei Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 pînă – 14 februarie 2014. La fel, prima instanţă cât şi instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 90 al Codului muncii, în temeiul căruia angajatorul pentru eliberarea nelegitimă din serviciu este obligat să compenseze prejudiciul moral cauzat salariatului.

Pe întreaga perioadă de derulare a raporturilor de muncă dintre apelanta Dumitraşcu 7 Violeta şi AO „dvv International Moldova” se observă că angajata şi-a executat obligaţiile în strictă conformitate cu clauzele contractuale, cu garanţiile stabilite în fişa de post, precum şi cu principiile de bază ale raporturilor de muncă, legate de îndeplinirea scopurilor asociaţiei. Relaţiile prielnice, precum şi buna conlucrare, reiese colaborarea fructuoasă pe o perioadă de cea de 4 ani. Corespondenţa electronică dintre directoarea organizaţiei şi dna Violeta Dumitraşcu, vorbeşte despre competenţa angajatei, despre comportamentul ei profesionalism, despre operativitatea realizării sarcinilor ei. Afirmă că încetarea contractului individual de muncă i-a prejudiciat jignire, indignare şi stare de disconfort emoţional.

Prima instanţă nu a ţinut cont de prejudiciul moral solicitat de reclamantă, în vederea satisfacerii emoţionale, astfel aceasta s-a pronunţat asupra cerinţei de satisfacere a prejudiciului moral în sumă unui salariu mediu lunar în mărime de 14 821, 33 lei din contul Asociaţie Obşteşti „dvv International Moldova”. Conform normelor Codului muncii, Codului fiscal, Legii privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, Legea privind sistemul public de asigurare, veniturile impozabile, sunt şi riturile sub formă de salariu, iar contractul individual de muncă se supune înregistrării. Mai menţionează că reprezentarea pârâtului Asociaţia Obştească „dvv International Moldova” în faţa instanţei de fond cât şi cea de apel a fost executată de către o persoană legal neîmputernicită.

Prin referinţa depusă la 22 august 2015, Violeta Dumitraşcu a solicitat declararea recursului depus de AO „svv Internaţional Moldova ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 26 august 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Violetei Dumitraşcu neîntemeiat şi care urmează a fi admis, iar recursul AO „ddv Internaţional Moldova” întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârilor judecătoreşti în partea în care acţiunea a fost admisă cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că Violeta Dumitraşcu a depus acţiune în instanţa de judecată împotriva AO „ddv Internaţional Moldova” prin care a solicitat constatarea nulităţii clauzei termenului determinat din contractul individual de muncă nr. l din 03 ianuarie 2013 şi înlocuirea în mod automat a acesteia de dispoziţiile legale minime aplicabile - clauza termenului nedeterminat, anularea ordinului nr.16 din 26 decembrie 2013, achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie în mărime de 74 106, 65 lei, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 123 511,85 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 14 821,33 lei cu obligarea achitării indemnizaţiei pentru 8 incapacitatea temporară de muncă pentru perioada de 01 ianuarie 2014 pînă la 14 februarie 2014. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în fond a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii dispunînd încasarea de la AO „ddv Internaţional Moldova” indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 pîlă la 14 februarie 2014. În rest acţiunea a fost respinsă.

Instanţa de apel judecînd pricina în ordine de apel a fost de acord cu soluţia primei instanţe. Decizia instanţei de apel în partea admiterii pretenţiilor a fost contestată cu recurs de către de către AO „dvv Internaţional Moldova” , iar în partea respingerii acţiunii a fost contestată cu recurs de către Violeta Dumitraşcu. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrile instanţelor de judecată în partea admiterii acţiunii neîntemeiate şi ilegale. Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că la 03 ianuarie 2013, între AO „DVV Internaţional Moldova” şi Dumitraşcu Violeta, a fost încheiat contractul individual de muncă sub nr. l, prin care reclamanta a fost angajată în funcţia de manager proiecte, respectivul contract fiind încheiat pe durata determinată, 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013 (f.d.5).

Prin preavizul nr.01 din 31 octombrie 2013, reclamanta –recurentă a fost înştiinţată despre încetarea contractului individual de muncă cu nr.01 din 31 octombrie 2013, pîrîta a informată despre faptul că contractual individual de muncă, începînd cu data de 31 decembrie 2013 (f.d.l6). Astfel, contractul individual de muncă a fost încheiat cu consimţământul părţilor, cu intenţia de a produce efecte juridice, pe durată determinată, începînd cu 01 ianuarie 2013 până la 31 decembrie 2013 . S-a mai stabilit că prin ordinul nr. 16 din 26 decembrie 2013, pîrîtul a ordonat încetarea, începînd cu 31 decembrie 2013, a contractului individual de muncă nr. 1 din 03 ianuarie 2013 încheiat cu reclamanta, în legătură cu expirarea termenului (f.d.l8).

Astfel, instanţa de recurs consideră că soluţia instanţelor de judecată privind respingerea pretenţiilor reclamantei privind declararea nulităţii clauzei contractuale, anularea ordinului nr.l6 din 26 decembrie 2013, achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţiei în mărime de 74 106,65 lei, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 123 511,85 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 14 821, 33 lei, corectă, deoarece, contractul individual de muncă a fost încheiat cu respectarea legislaţiei în vigoare, nefiind constatate temeiuri de declarare a nulităţii, şi a încetat în legătură cu expirarea termenului, iar angajatorul a respectat procedura la încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta.

De asemenea nu pot fi admise şi corect au fost respinse argumentele reclamantei-recurente Violeta Dumitraşcu precum că includerea în contract a unor clauze ce înrăutăţesc situaţia salariatului constituie o încălcare ce duce la nulitate, or, nulitatea actului juridic este o sancţiune ce intervine în cazul în care, la încheierea actului, nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate a actului juridic, iar în speţă contractul a fos t încheiat cu acordul 9 părţilor şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, contractul de muncă a cărei nulitate este invocată de reclamantă fiind unul legal. Relevat este şi faptul că contractele individuale de muncă, încheiate între părţi anterior, în anii 2010, 2011 şi 2012 la fel, au fost încheiate pe perioada determinată, fapt confirmat însuşi de reclamantă (f.d.

33, 43). Prin urmare, Colegiu civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră legală şi întemeiată hotărîrea instanţelor de judecată în partea respingerii pretenţiilor înaintate de reclamantă, iar argumentele recurentei Violeta Dumitraşcu în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentei Violeta Dumitraşcu precum că prima instanţă nu a indicat în hotărîre cuantumul concret a indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă ce urmează a fi achitată. Or, suma concretă urmează a fi calculată de specialiştii care au cunoştinţe în domeniu şi care se regăsesc în statele de personal a întreprinderii reclamate.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiată concluzia instanţei de apel şi a primei instanţe vis-a-vis de temeinicia pretenţiei Violetei Dumitraşcu cu privire la obligarea AO „DVV Internaţional Moldova” să-i achite indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014-14 februarie 2014. Or, după cum denotă actele pricinii reclamanta-apelantă a fost angajată în baza contractului de muncă pe termen determinat, fapt dovedit, constatat şi recunoscut de însăţi Violeta Dumitraşcu. Conform pct.3 din Hotărîrea Guvernului RM nr.108 din 03 februarie 2005, în cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe o durată determinată, dreptul la indemnizaţie încetează la data expirării termenului contractului, cu excepţia dreptului indemnizaţiei de maternitate.

Din buletinele de boală se demonstrează, că incapacitatea temporară de muncă a Violetei Dumitraşcu, în afara valabilităţii contractului de muncă, nu ţine de concediul de maternitate, respectiv atît instanţa de apel cît şi prima instanţă eronat a dispus încasarea indemnizaţiei pentru perioada de după 31 decembrie 2013, după expirarea contractului individual de muncă, de la angajator. Conform pct. 6) din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, şomerilor li se acordă indemnizaţii de către agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.

La caz, buletinele de boală pentru perioada indicată nu au fost prezentate angajatorului, nici în copii, nici în original, ci prezentate instanţei de judecată după terminarea pregătirii cauzei pentru examinare, în şedinţa din 08 octombrie 2014, cererea iniţială fiind depusă pe 03 martie 2014. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia admiterii recursului declarat de către AO „ddv Internaţional Moldova”, casării deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea obligării AO „ddv Internaţional Moldova” să-i achite Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 -14 februarie 2014 şi emiterea în această parte a unei noi 10 hotărîri de respingere a acestei pretenţii, în rest hotărîrile judecătoreşti urmează a fi menţinute.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Violeta Dumitraşcu, de a admite recursul declarat de către AO „ddv Internaţional Moldova”, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii şi de a emite în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţia Violetei Dumitraşcu împotriva AO „ddv Internaţional Moldova” cu privire la obligarea AO „ddv Internaţional Moldova” să-i achite Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 -14 februarie 2014 de respins, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Violeta Dumitraşcu. Se admite recursul declarat de către Asociaţia Obştească „dvv Internaţional Moldova”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Violetei Dumitraşcu împotriva Asociaţiei Obşteşti „dvv Internaţional Moldova” cu privire la anularea ordinului, achitarea compensaţiei, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral, în partea pretenţiei cu privire la obligarea AO „ddv Internaţional Moldova” să-i achite Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 -14 februarie 2014 şi se emite în această parte o nouă hotărâre, prin care: Se respinge pretenţia Violetei Dumitraşcu împotriva AO „ddv Internaţional Moldova” cu privire la obligarea AO „ddv Internaţional Moldova” să-i achite Violetei Dumitraşcu indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014 -14 februarie 2014. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 octombrie 2014 se menţin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi