2ra-1447/14 — Restituirea datoriei din contractul de locațiune

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chișinău (E. Palanciuc) instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, M. Moraru, I. Scrieru) dosarul nr.2ra-1447/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zuzu Tamara, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Zuzu Tamara împotriva Societății cu răspundere limitată ”Batarone Lux” cu privire la încasarea datoriei și acțiunea reconvențională a intervenientului principal Întreprinderea cu capital străin ”Extraoane Group” Societate cu răspundere limitată împotriva Tamarei Zuzu și Societatea cu răspundere limitată ”Batarone Lux” privind anularea contractului de locațiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu capital străin ”Extraoane Group” Societate cu răspundere limitată c o n s t a t ă La 27 ianuarie 2011 Tamara Zuzu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 07 aprilie 2006 a încheiat un contract de locaţiune cu Societatea cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” pentru o perioadă de doi ani. Obiectul contractului îl constituie dreptul de folosinţă asupra apartamentului nr. 18 din str. Ipolit Soroceanu nr.73/3 municipiul Chişinău. Susţine reclamanta că, conform contractului menţionat, suma chiriei a fost stabilită în mărime de 130 Euro lunar, ce urma să fie achitată la începutul lunii în moneda naţională conform ratei de schimb a Băncii Naţionale a Moldovei. Invocă reclamanta că pârâtul nu a executat obligaţiunile contractuale, acumulând o datorie pentru perioada 07 aprilie 2006 - 07 aprilie 2008 în mărime de 3120 Euro sau 51673,44 lei.

Totodată reclamanta consideră că pârâtul urmează să achite şi o dobândă de întârziere în mărime de 20669,37 lei. La 06 decembrie 2011, Tamara Zuzu a depus cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, solicitând încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” în beneficiul său a plăţii pentru chirie în sumă de 8710 Euro şi a dobânzii de întârziere în sumă de 1695,83 Euro (f.d. 78-79).

La 06 decembrie 2011, intervenientul principal Întreprinderea cu Capital Străin „Extraone Group” Societate cu Răspundere Limitată prin intermediul avocatului Igor Domnicu a depus acţiunea reconvenţională împotriva Tamarei Zuzu şi Societatea cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de locaţiune, reiterînd că întrebarea cu privire la încheierea contractului de locaţiune nr. 1 din 07 aprilie 2006 nu a fost discutată şi nu a fost aprobată de adunarea generală a fondatorilor Societăţii cu Răspundere Limitată „Batarone Lux”, ceea ce contravine pct.6.1, pct.7 al actului de constituire a societăţii, care prevede că de competenţa exclusivă a adunării generale ţine aprobarea contractelor încheiate pe sume ce depăşesc ¼ din capitalul social, precum şi contractelor încheiate între societate şi asociaţii ei.

Conform actului de predare-primire din 07 aprilie 2006, valoarea contractului de locaţiune nr. 1 din 07 aprilie 2006 a apartamentului 18 din str. Ipolit Soroceanu nr.73/3 este de 47 952 lei, ceea ce depăşeşte de 5 ori valoarea capitalului social a Societăţii cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” la data constituirii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 octombrie 2012 acţiunea iniţială depusă de Tamara Zuzu a fost admisă, fiind încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” în beneficiul Tamarei Zuzu datoria în mărime de 8 710 Euro, dobînda de întîrziere de 1695,83 Euro, echivalent în lei moldoveneşti la momentul executării hotărârii. A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Extraone Group” Societate cu Răspundere Limitată.

A fost încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Batarone Lux” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4 836 lei (f.d.161-167). La 02 august 2013 Întreprinderea cu Capital Străin „Extraone Group” Societate cu Răspundere Limitată a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 octombrie 2012 (f. d. 222-225). Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Extraone Group” Societate cu Răspundere Limitată și casată integral hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 octombrie 2012, pronunțînd o nouă hotărîre, prin care cererea principală a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea intervenientului principal Întreprinderea cu Capital Străin „Extraone Group” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă.

S-a anulat contractul de locațiune nr. 1 din 07 aprilie 2006 încheiat între Tamara Zuzu și Societatea cu răspundere limitată ”Batarone Lux” privind transmiterea în locațiune a apartamentului nr.18 din str. Ipolit Soroceanu nr. 73/3 mun. Chișinău (f.d.249-262). La 03 februarie 2014 Zuzu Tamara a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii instanței de fond, ca fiind întemeiată. În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, iar actul de dispoziţie este ilegal, fiind emis contrar prevederilor art. 368 alin. (1) și art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă.

A mai indicat, că instanța de apel a acceptat fără ezitări argumentul intimatului, precum că contractul de locațiune este nul, deoarece este contrar prevederilor din statutul întreprinderii și nu a fost aprobat de adunarea generală a asociaților. Însă, de fapt, contractul de locațiune nr. 1 din 07 aprilie 2006 încheiat între Zuzu Tamara și Societatea cu răspundere limitată ”Batarone Lux” este un contract prin care părțile au stabilit o plată lunară a chiriei în mărime de 130 euro, iar conform documentelor de constituire a Societății cu răspundere limitată ”Batarone Lux” capitalul social al companiei la fondare era echivalent cu 10 000 lei. Deci, valoarea contractului de locațiune nu-l plasa în categoria celor a căror încheiere era condiționată de aprobarea organului suprem de conducere a unei societăți comerciale.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). La 22 aprilie 2014 intimatul Întreprinderea cu Capital Străin „Extraone Group” Societate cu Răspundere Limitată a depus referinţă prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate.

La 24 aprilie 2014 Societatea cu răspundere limitată ”Batarone-Lux” a depus referință prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Zuzu Tamara, casarea deciziei instanței de apel din 14 noiembrie 2013 și menținerea hotărîrii instanței de fond. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Recurenta Zuzu Tamara în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu au invocat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii recursului constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurenta Zuzu Tamara în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Zuzu Tamara împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Vera Macinskaia Dumitru Mardari