3ra-535/14 — Contestarea actelor administrative

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

prima instanţă: Judecătoria Cahul (M. Bușuleac) instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul (Gh. Eni, G. Vavrin, T. Dimitriadi) dosarul nr.3ra-535/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală ”Lira-2-Culea”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Individuală ”Lira-2-Culea” împotriva Consiliului sătesc Slobozia Mare, Primăria s. Slobozia Mare r. Cahul, intervenient accesoriu Stoian Mariana cu privire la contestarea actelor administrative,împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 03 decembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Cahul din 06 februarie 2013 prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 20 iunie 2008 reclamantul Culea Stepan a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului Consiliul s. Slobozia Mare, r. Cahul, solicitînd anularea deciziei Consiliului s. Slobozia Mare r. Cahul nr.10 din 10 decembrie 2007 privind scoaterea la licitaţie publică a loturilor de teren destinate deschiderii carierei de nisip şi atribuirea în mod prioritar a ambelor loturi de teren.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 21 noiembrie 2007 a depus cerere către Consiliul s. Slobozia Mare r. Cahul în vederea cumpărării terenurilor sectorului nr.1 şi nr.2 pentru deschiderea carierei de nisip autorizate. Menţionează reclamantul că, la 11 februarie 2008 a avut loc licitația conform căreia, terenul cu suprafaţa 0,93 ha a fost cumpărat de reclamant la preţul de 11 956 lei, iar cel de al doilea sector de teren cu suprafaţa 0,54 ha - de Stoian Mariana. Nefiind de acord cu decizia dată, la 19 martie 2008 reclamantul a înaintat Consiliului s. Slobozia Mare r. Cahul cerere cu privire la anularea licitaţiei din 11 februarie 2008 şi atribuirea în mod prioritar a ambelor loturi de teren subiectului de drept cu schimbarea destinaţiei din teren agricol în teren cu destinaţie specială.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 16 iulie 2010 în proces au fost atrași în calitate de copîrît Primăria s. Slobozia Mare, r. Cahul şi în calitate de intervenient accesoriu Stoian Mariana. În cadrul examinării pricinii, reclamantul Culea Stepan, în calitate de administrator al Întreprinderii Individuale „Lira-2-Culea” a solicitat de a considera cererea depusă de Culea Stepan ca cerere depusă de administratorul Întreprinderii Individuale „Lira-2-Culea” în interesul întreprinderii (f.d.23 vol. II).

Reclamantul Întreprinderii Individuale „Lira-2-Culea” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, a mai formulat pretenţii noi, solicitînd: anularea parţială a deciziei Consiliului sătesc Slobozia Mare r. Cahul din 10 decembrie 2007 doar în partea ce ţine de licitarea publică a terenului cu suprafaţa 0,54 ha (lotul nr.2) vîndut Marianei Stoian; anularea licitaţiei din 11 februarie 2008 privind vînzarea Marianei Stoian a lotului de teren cu nr. 2, cu suprafaţa 0,54 ha; anularea procesului-verbal din 11 februarie 2008 a comisiei de licitaţie din cadrul primăriei Slobozia Mare r. Cahul privind aprobarea rezultatelor licitaţiei; obligarea administraţiei publice locale să organizeze licitaţia repetată privind vînzarea lotului de teren nr. 2. (f.d.54 vol.I; f.d.23 vol.II).

Prin Hotărîrea Judecătoriei Cahul din 24 noiembrie 2008 cererea reclamantului a fost admisă parțial. S-a anulat parțial licitația din 11 februarie 2008 petrecută de Consiliul local Slobozia Mare r. Cahul privind înstrăinarea terenului nr. 2 cu suprafața de 0,54 ha Marianei Stoian amplasat pe teritoriul r. Cahul la 4,1 km la nord-est de s. Slobozia Mare. S-a obligat Consiliul local Slobozia Mare r. Cahul a organiza licitație repetată privind vînzarea terenului nr.2 cu suprafața de 0,54 ha Marianei Stoian amplasat pe teritoriul r. Cahul la 4,1 km la nord-est de s. Slobozia Mare r. Cahul (f.d.f.d.74-76 vol.I). Prin decizia Curții de Apel Cahul din 30 aprilie 2009 a fost admis apelul declarat de Consiliul local Slobozia Mare r. Cahul, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 24 noiembrie 2008, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de fond (f.d.106-108 vol.I).

Prin Hotărîrea Judecătoriei Cahul din 03 decembrie 2010 cererea reclamantului a fost respinsă (f.d.202 vol.I). Prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 aprilie 2011 a fost admis apelul declarat de Culea Stepan, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 03 decembrie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de fond (f.d.282-284 vol.I). Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 06 februarie 2013 s-a respins cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale ”Lira-2-Culea” împotriva Consiliului s. Slobozia Mare, Primăria s. Slobozia Mare, intervenient accesoriu Stoian Marin cu privire la contestarea actelor administrative, fiind neîntemeiată (f.d.49-52 vol.II). La 11 februarie 2013 și 17 mai 2013 Întreprinderea Individuală ”Lira-2- Culea”, prin intermediul avocatului Marina Galupa, a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Cahul din 06 februarie 2013 (f. d. 53, 66-68 vol.II).

Prin Decizia Curții de Apel Cahul din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală ”Lira-2-Culea”, prin intermediul avocatului Marina Galupa și menținută hotărîrea instanței de fond (f.d.123-127 vol.II). La 11 martie 2014, ulterior completat prin cerere din 21 martie 2014 Întreprinderea Individuală ”Lira-2-Culea”, prin intermediul avocatului Marina Galupa, au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Curții de Apel Cahul din 03 decembrie 2013 și hotărîrii Judecătoriei Cahul din 06 februarie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea acestora cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că, instanţele de fond şi de apel nu au aplicat legea care trebuia aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

A mai indicat, că terenul cu suprafața de 0,54 ha care a fost înstrăinat intervenientului accesoriu Stoian Mariana este amplasat în interiorul perimetrului minier al carierei de nisip ”Tatarca” din extravilanul satului Slobozia Mare, a cărei exploatare a fost permisă prin licența A MMII-036322 valabilă pînă la 24 decembrie 2015. Consideră recurentul că prin adoptarea actelor de dispoziție contestate, contrar art.14 alin. (2) lit. b) Codul subsolului adoptat prin Legea nr. 1511 din 15 iunie 1993 (în vigoare la momentul petrecerii licitației) i-a fost încălcat dreptul prioritar la înstrăinarea terenului, fiind unicul beneficiar al subsolului perimetrului minier și avînd dreptul exclusiv de a extrage substanțele minerale utile, sub formă de nisip pentru construcții, pînă la epuizarea totală a acestuia.

Suplimentar, a invocat că, atît cererea de atribuire a terenului depusă la Consiliul sătesc Slobozia Mare r. Cahul, cît și Decizia nr. 10 din 10 decembrie 2007 prin care a fost scos la licitație terenul litigios indică expres, scopul înstrăinării terenului și anume deschiderea carierei de nisip. Respectiv, terenul urma să fie atribuit doar beneficiarului de subsol pentru că, doar acesta are dreptul de a exploata cariera de nisip, drept care există pînă în prezent. De asemenea, prin hotărîrea Guvernului nr. 707 din 12 noiembrie 1993 se menționează expres, că atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor în scopul exploatării minereurilor se face numai cu condiția deținerii autorizației pentru valorificarea industrială a zăcămîntului, prezentării documentației privind parametrii minei și recultivării suprafețelor utilizate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). La 08 aprilie 2014 intimatul Consiliul sătesc Slobozia Mare r. Cahul a depus referinţă prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrilor contestate.

Suplimentar, a invocat că terenurile înstrăinate prin licitație de către Consiliul sătesc Slobozia Mare nu au fost destinate exploatării zăcămintelor de substanțe utile, aceste terenuri au destinație agricolă, de aceea au fost înstrăinate doar în baza rezultatelor licitației, iar licitațiile sunt condiționate de asigurarea liberului acces al tuturor doritorilor, cu excepția celor lipsiți de acest drept conform prevederilor actelor normative în vigoare. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Recurentul Întreprinderea Individuală ”Lira-2 Culea”, cît și avocatul acesteia, în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu au invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii recursului constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că atît instanța de fond, cît și instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Întreprinderea Individuală ”Lira-2 Culea” și avocatul acesteia Marina Galupa în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Individuală ”Lira-2 Culea” împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Dumitru Mardari