2ra-612/14 — Partajul bunului

Instanța de fond: judecătoria Nisporeni(jud.D.Cristian) Intanța de apel: Curtea de apel Chișinău(jud.A.Panov, T.Pelin, S.Arnaut)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: președinte, judecător Nicoale Clima judecători Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Boubătrîn Petru împotriva deciziei din data de 10.10.2013 a Curţii de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de Raileanu Natalia împotriva lui Boubătrîn Petru, Drumea Cristina, Primăria or.Nisporeni privind partajul bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, declararea contractului de vînzare cumpărare nul, obligarea Organului Cadastral Teritorial Nisporeni de a radia dreptul de proprietate și înregistrarea dreptului de proprietate de cote părți, încasarea cheltuielilor de judecată, contestarea procesului verbal de recepție finală a c o n s t a t a t: La data de 23.12.2008, Raileanu Natalia a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Boubătrîn Petru, Drumea Cristina, Primăria or.Nisporeni privind partajul bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, declararea contractului de vînzare cumpărare nul, obligarea Organului Cadastral Teritorial Nisporeni de a radia dreptul de proprietate și înregistrarea dreptului de proprietate de cote părți, contestarea procesului verbal de recepție finală, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, Raileanu Natalia pe parcursului anului 2004 s-a aflat la lucru în Italia și la întoarcere la data de 23.01.2005 a încheiat căsătorie cu Boubătrîn Petru. Pînă la încheierea căsătoriei, la data de 20.12.2004, a avut o convorbire telefonică cu Boubătrîn Petru referitor la faptul că, se vinde o casă veche - nr.52, str.Ioan Vodă, or.Nisporeni, pentru care la data de 05.01.2005 Raileanu Natalia a transmis pe numele lui Railean Maria suma de 1500 euro. A mai indicat reclamanta în cererea de chemare în judecată că, a aflat că, pîrîtul a transmis vînzătorului - Sococol Sergiu suma de 1000 Euro, iar restul sumei de 500 euro i-ar fi transmis la întocmirea contractului de vînzare –cumpărare.

1 Ulterior, a aflat că, contractul este datat cu 19.01.2005 și că, este indicat prețul de vînzare doar 1000 euro și nu 1500 euro. După încheierea căsătoriei, casa procurată a fost demolată și construită alta nouă din banii obținuți la nuntă. De asemenea, mai indică reclamanta că, la lucrările de demolare a casei vechi și construcție a casei noi au participat și părinții săi. Ulterior, la data de 22.09.2005, pîrîtul Boubătrîn Petru a vîndut casa de locuit lui Drumea Cristina la prețul de 1000 Dolari SUA, pe care reclamanta o consideră mică. La data de 29.04.2006, căsătoria dintre părți a fost desfăcută. De asemenea, Raileanu Natalia a depus în instanța de judecată la data de 16.12.2010 cerere în procedura contenciosului administrativ împotriva Primăriei or.Nisporeni, intervenient Drumea Cristina privind anularea procesului verbal nr.01 din data de 30.01.2006 privind recepția finală a imobilului – casa de locuit nr.52, str.Ioan Vodă, or.Nisporeni.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, la data de 03.11.2010 a înaintat Primăriei or.Nisporeni o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea procesului verbal nr.01 din data de 30.01.2006 de recepție finală a casei de locuit nr.52, str.Ioan Vodă, or.Nisporeni. Prin răspunsul nr.795 din data de 02.12.2010 reclamanta a fost informată că Primăria nu are împuternicirea de a anula procesul verbal de recepție nr.01. din data de 30.01.2006. Cu răspunsul dat nu este de acord reclamanta și indică că, casa veche a fost procurată fiind în căsătorie cu Boubătrîn Petru, care a înstrăinat casa la data de 22.09.2005 fără acordul său, în scopul evitării partajului averii devălmașe a soților. La data de 30.01.2006, cumpărătorul - Drumea Cristina a înaintat actele în vederea dării în exploatare a casei de locuit, în acest sens fiind emis actul contestat.

Consideră reclamanta că, procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor pct.18-1 al Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.285 din data de 23.05.1996, care stabilește necesitatea verificării autorizației de construcție, avizele și condițiile de execuție, ori pentru construcția casei în litigiu nu a fost eliberat un certificat de urbanism, certificat de desființare a casei vechi și de construcție a casei noi conform prevederilor Regulamentului. Prin hotărîrea din data de 02.05.2012 a judecătoriei Nisporeni, acțiunea a fost admisă partial. Prin decizia din data de 23.01.2013 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de către Raileanu Natalia și menținută hotărîrea din data de 02.05.2012 a judecătoriei Nisporeni.

Prin decizia din data de 29.05.2013 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Raileanu Natalia a fost admis, casată decizia din data de 23.01.2013 a Curții de Apel Chișinău și transmisă pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată. Prin decizia din data de 10.10.2013 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de Raileanu Natalia, casată hotărîrea din data de 02.05.2012 a judecătoriei Nisporeni și emisă o nouă hotărîre prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată integral. 2 La data de 17.12.2013, Boubătrîn Petru a depus cerere de recurs împotriva deciziei din data de 10.10.2013 a Curţii de Apel Chişinău. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel eronat a aplicat normele de drept material.

Art. 370 Cod civil, stabilește că, împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal. În instanţa de judecată cu certitudine s-a constatat că, căsătoria cu Raileanu Natalia a fost încheiată la 22 ianuarie 2005. Peste două luni, relaţiile de căsătorie au încetat, indică recurentul, ceea ce nu urma să fie dovedit de el, or aceasta rezultă dintr-un alt dosar civil, faptele constatate fiind puse la baza hotărîrii judecătoreşti prin care căsătoria a fost desfăcută. În cererea de chemare în judecată cu privire la desfacerea căsătoriei înaintată la 28 decembrie 2005 de către Raileanu Natalia indică că, relațiile de căsătorie au durat două luni, la moment domiciliază cu un alt bărbat cu care dorește să-și oficializeze căsătoria și de la care așteaptă un copil.

Astfel, indică recurentul că, aportul intimatei la dobîndirea averii în devălmăşie se limitează doar la banii cîştigaţi la nuntă în sumă de 48000 lei, alte investiţii financiare n-au mai fost din partea acesteia la construcţia casei şi careva probe lipsesc, instanţa punînd la baza deciziei doar afirmaţiile intimatei care nu au suport probatoriu. Mai mult ca atît, instanţa de apel n-a delimitat construirea unui imobil final de ridicarea pereţilor unei construcţii, deoarece toate probele analizate de instanţă vorbesc doar de perioada lunilor mai-iunie 2005 că, s-au făcut lucrări cu aportul şi părinţilor intimatei, în perioada cînd familia mai exista, iar restul lucrărilor de la construcţii s- au făcut după destrămarea familiei şi desfacerea căsătoriei, deci nu este avere în devălmăşie, împărţirea urmînd a fi efectuată proproţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului.

Într-adevăr, indică recurentul, casa veche de pe terenul procurat pînă la căsătorie a fost demolată după nuntă şi a fost ridicată o altă construcţie, însă pe perioada căsătoriei cu intimata au fost ridicaţi doar pereţii casei şi pus acoperişul, fapt confirmat şi de către martorii audiaţi pe parcursul examinării cauzei şi deşi lucrările şi costul materialelor au fost mai mici de 48000 lei, dar, deoarece aceşti bani au fost adunaţi la nuntă, urmează a fi partajaţi în două părţi egale. Mai indică recurentul că, instanţa de apel în decizia s-a expune o situaţie neclară care nu poate fi pusă la baza unei hotărîri judecătoreşti, indicînd că, banii pentru procurarea imobilului i-ar fi trimis intimata din Italia, unde ea se afla la muncă.

De asemenea, indică recurentul că, invocările intimatei precum că, la construcţia casei ar fi lucrat părinţii ei nu este corectă, deoarece aceştea n-au participat la construcţia casei, ci la demolarea casei vechi şi ridicarea pereţilor unei potenţiale construcţii noi, fapt invocat anume de naşa părţilor în proces. Menționează, recurentul în cererea de recurs că, nu se neagă faptul că, construcţia veche a fost demolată şi începută construcţia unei noi case, dar constatarea instanţei precum că casa finisată, partajul căreia se cere, este construită pe banii cîştigaţi în rezultatul încheierii căsătoriei, este una absurdă şi neprobată, ori 48000 lei nu sunt suficienţi 3 pentru a construi o casă, pe care experţii o consideră finisată, apreciind-o la preţul de 876339 lei, cît şi termenul de două luni, cît a durat căsătoria, nu este suficient pentru a finisa construcţia unui imobil, ca cel care este în litigiu.

Mai mult ca atît, instanţa de apel a indicat că, din probele administrate a fost stabilit cert faptul construirii în perioada căsătoriei în locul casei vechi a unei case noi din contul mijloacelor comune acumulate la nuntă şi mijloacele trimise de către intimată din Italia, însă fără a desfăşura care probe confirmă aceasta, şi care sume de bani şi cînd au fost trimişi din Italia de către Raileanu Natalia. Indică recurentul că, poziţia instanţei de apel nu este argumentată prin nimic, deoarece martorii Verdeş G., la care se face trimitere, n-a indicat că casa, care este în prezent, a fost finisată în perioada căsătoriei, ci că la construcţia casei recurentul singur a muncit, din partea lui Raileanu Natalia nu a contribuit nimeni la construcţie.

Chiar în decizie instanţa indică că, martorul Verdeş G. a declarat că, în lunile mai-iunie 2005 a fost ridicată şi nu construită asa, astfel instanţa contrazicîndu-se pe sine însăşi, şi nici n-a indicat acest martor că prin intermediul ei ar fi fost transmişi careva bani de către intimată pentru construcţia casei ca să poată confirma cu certitudine acest fapt. De asemenea, indică recurentul că, constatarea instanţei că, martorul Verdeş Galina ar fi lucrat la casa construită de în calitate de salahor, la ridicat materialele de construcţie, fiind plătită pentru munca sa de mama intimatei, sunt o absurditate, ori dînsa astfel de declaraţii n-a făcut, ea a declarat că a fost o singură dată la casă prin luna iunie 2005 şi erau ridicaţi pereţii.

Cel mai important este, indică recurentul că, instanţa n-a stabilit momentul transmiterii presupuşilor bani pentru că, relaţiile în familie s-au înrăutăţit peste două luni de la înregistrarea căsătoriei, în luna decembrie a anului 2005 cînd intimata a depus cererea privind desfacerea căsătoriei, aceasta, deja, concubina cu un alt bărbat, fiind şi însărcinată de la el, deci este evident faptul că, fiind implicată într-o altă relaţie nu trimitea bani pentru construcţia unei case comune, iar în cazul în care ar fi transmis careva mijloace băneşi, sau casa la care pretinde ar fi existat, ar fi cerut concomitent şi partajul averii.

Astfel, indică recurentul, din cele indicate în decizie se constată cu certitudine doar faptul că în căsătorie au fost ridicaţi pereţii unei case noi şi acoperişul pus la casă, restul lucrărilor la construcţie s-au făcut după destrămarea familiei, deci intimata nu poate pretinde la acestea ca la avere dobîndită în comun, ori devălmăşia ţine de anumite relaţii existente între titularii dreptului, în cazul dat relaţii de familie, iar odată cu încetarea relaţiilor ce au determinat-o încetează şi proprietatea comună în devălmăşie. A mai indicat recurentul că, art. 321 Cod civil prevede că în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute în lege.

Bunul imobil care a fost supus partajării nu era înregistrat la cadastru, certificat de urbanism, proiect şi autorizaţie de construcţie nu erau, de documentaţie tehnică necesară pentru stabilirea variantelor de partajare s-au ocupat executanţii raportului de constatare, la bază punînd şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 1 din 30 ianuarie 2006 , situaţie invocată de către instanţa de apel în decizia sa. Menţionează recurentul că, la momentul întocmirii documentaţiei tehnice pentru variantele de partaj, proprietar al imobilului era Drumea Cristina, contractul de vînzare-cumpărare nefiind anulat la acel moment.

4 Instanţa de apel constată că documentaţia cadastrală nu exista, iar procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor este ilegal şi dispune anularea lui prin urmare acţiunile făcute în baza acestuia la fel sunt nule, deci instanţa depăşindu-şi atribuţiile şi încălcînd prevederile legii a partajat o construcţie neautorizată, ca urmare obligînd cadastrul să o înregistreze după părți cu drept de proprietate, pe cînd art. 18 din Legea privind calitatea în construcţii prevede că recepţia construcţiilor este obligatorie şi constituie certificarea acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documente cuprinse în cartea tehnică a construcţiei, fiind absente actele date, mai mult că, intimata, în cererile sale indică că, construcţiile sunt neautorizate.

În acest sens, indică recurentul, instanţa de apel urma să ţină cont şi de recomandarea nr. 7 privind examinarea cererilor despre recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor neautorizate şi hotărîrea Plenului CSJ nr. 2 din 27 martie 2006, care explică că, la soluţionarea litigilor asupra imobilului apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa nu va putea să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ci numai asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă.

Totodată, instanţa a partajat imobilul în baza unui raport de constatare tehnică din 8 aprilie 2011, deși acesta n-a fost efectuat de experţi, care ar fi fost avertizaţi de răspundere penală pentru actul emis, fiind în prezenţa numai a unei variante de partaj, pe cînd urmau a fi indicate toate variantele posibile de partaj a imobilului. Este evident faptul, indică recurentul că, s-a mers pe raportul de constatare tehnică întocmit de SC „Geomar Grup" SRL, pentru că experţii de la Centrul de expertize n-ar fi efectuat expertiza unei construcţii neautorizate şi neînregistrate la cadastru, în lipsa autorizaţiei de construcţie şi a proiectului. De asemenea, instanţa de apel n-a stabilit valoarea bunului imobil pe care l-a partajat, şi cota de partaj ce revine fiecărei părţi, indicînd doar odăile, bunurile care le atribuie în proprietate părţilor.

Astfel nu este clar din decizia instanţei cota care i- a revenit fiecărei părţi, şi dacă nu urma a-i atribui uneia din părţi diferenţa de cost în cazul în care partea unuia depăşeşte partea celeilalte părţi şi cine urmează să efectuieze lucrările de departajare stabilite în raport. Deoarece nu s-a stabilit valoarea acţiunii nu este clar din ce rezultă taxa de stat încasată de instanţă, pentru că instanţa nu s-a expus la acest capăt, făcînd formal trimitere la art. 94 alin. (1) CPP, însă neargumentînd din care valoare rezultă aceasta şi taxa de stat fiind înacasată doar de la recurent, deși și intimata Raileana Natalia, odată ce i s-a atribuit şi ei o parte din imobil urmează să achite taxa de stat.

Aceasta, indică recurnetul, dovedeşte că, instanţa a favorizat-o pe intimată atît la aprecierea probelor, constatînd ca confirmate din start toate declaraţiile ei, cît şi a eliberat-o de plata taxei de stat fără a aduce careva argumente. Mai mult, fără a avea careva probe a considerat cererea depusă în termen, invocînd că Raileanu N. ar fi aflat în anul 2008 despre înstrăinarea în anul 2005 a imobilului, însă nu s-a expus ce a împedicat-o pe ultima să se intereseze de soarta imobilului pe care pretinde că îl avea şi l-a construit. Mai mult, indică recurentul, nu este clar în privinţa cărui contract de vînzare- cumpărare se expune instanţa, deoarece indică că, cerinţele privind nulitatea 5 contractului de vînzare cumpărare din 19.01.2005 (contract care Raileanu nu-l contestă) se consideră înaintate în interiorul termenului de prescripţie extinctivă.

Astfel, consideră recurentul că, instanţa a evitat să răspundă la cele mai importante întrebări: cînd a fost construit imobilul care a fost recunoscut avere în devălmăşie; de ce recunoaşte bunul imobil în totalitate avere în devălmăşie dacă cu certitudine este constatat într- un alt proces că, familia s-a destrămat peste două luni de la înregistrarea căsătoriei, fapt invocat de însăşi intimată într-un alt proces, şi probe care să indice că, construcţia s-a finisat în timpul căsătoriei lipsesc; care este contribuţia fiecăruia la dobîndirea averii devălmase şi dacă în termen de două luni este posibil de finisat construcţia imobilului în litigiu pe banii agonisiţi la nuntă în mărime de 48000 lei, după cum indică instanţa.

De asemenea a mai indicat recurentul că art. 369 Cod civil, stabilește că pentru actele de dispoziţie asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi; actul juridic de dispoziţie încheiat de unul dintre coproprietarii devălmaşi poate fi declarat nul dacă se face dovada că cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre acordul care limitează dreptul de dispoziţie, despre faptul ceilalţi coproprietari devălmaşi sunt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.

Instanţa de apel şi-a bazat decizia pe prevederile art. 369 alin. (2) şi (3) Cod civil, invocînd că, la judecarea pricinii s-a constatat că, la 22.09.2005 Boubătrîn Petru fără acordul Nataliei Raileanu a încheiat contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor în litigiu cu Drumea Cristina, care acţiona cu acordul mamei, Drumea Tamara, ultimile fiind în relaţii de rudenie cu vînzătorul (nepoata şi sora) şi care trebuia să cunoaşcă despre necesitatea acordului soţiei Natalia Raileanu la înstrăinarea bunurilor respective. Instanţa s-a limitat doar la această menţiune, fără a-şi motiva explicit soluţia. La cele invocate de instanţă, menţionează recurentul că, legea nu interzice încheierea tranzacţiilor de vînzare şi procurare a imobilului între rude.

Problema valabilităţii actelor de dispoziţie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie este pusă în dependenţă de faptul dacă cealaltă parte a acestui act ştia sau trebuia să ştie că proprietarul devălmaş nu are dreptul să înstrăinezte bunul proprietate comună în devălmăşie și actul de dispoziţie încheiat între unul din coproprietarii devălmaşi este lovit de nulitate relativă. Coproprietarul care invocă nulitatea actului de dispoziţie asupra bunurilor proprietate comună în devălmăşie trebuie să dovedească că cealaltă parte a actului de dispoziţie încheiat de către unul dintre coproprietari ştia sau trebuia să ştie despre acordul care limitează dreptul de dispoziţie, despre faptul că ceilalţi coproprietari devălmaşi sunt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.

Intimata Raileana Natalia invocînd nulitatea contractului de vînzare-cumpărare din 22 septembrie 2005, n-a probat că imobilul înstrăinat este proprietate în devălmăşie, deoarece acesta a fost procurat pînă la căsătorie de către Boubătrîn Petru, proprietarul imobilului conform înregistrării cadastrale fiind doar Boubătrîn Petru. De fapt, indică recurentul, n-a fost înstrăinat un careva imobil care i-ar fi aparţinut şi intimatei pentru că la momentul înstrăinării, 22 septembrie 2005, casa finisată supusă partajării nu exista, nu era înregistrată ca imobil la cadastru, fiind 6 ridicaţi doar pereţii era o construcţie neautorizată, astfel că intimata putînd pretinde doar la materialele de construcţie.

În cazul dat, indică recurentul, instanţa se contrazice, deoarece concomitent recunoaşte bunul imobil din or. Niporeni str. Ioan Vodă 52 ca proprietate în devălmăşie, şi totodată, făcînd trimitere la art. 369, invocă că la înstrăinarea imobilului nu s-a cerut acordul acesteia deoarece ar fi proprietar devălmaş. Mai indică recurentul că, este evident că instanţa a interpretat eronat legea civilă, anulînd contractul de vînzare-cumpărare din 22 septembrie 2005, pe motivul că imobilul aparţine cu drept de proprietate în devălmăşie, fiind absente careva acte ce ar dovedi proprietatea comună sau o hotărîre judecătorească de constatare a averii ca fiind devălmaşă la momentul încheierii tranzacţiei.

Este eronată şi poziţia instanţei de a pune în sarcina lui Drumea Cristina de a prevedea că Raileanu Natalia ar putea cere cîndva să fie recunoscut imobilul ca avere în devălmăşie, situaţie neexistentă la momentul încheierii tranzacţiei, din actele cadastrale nerezultînd o astfel de situaţie. Ori, după ce intimata a anunţat că are un alt bărbat şi nu mai doreşte păstrarea familiei, nu avea nevoie de o nouă construcţie, iar el-recurentul a hotărît să înstrăineze imobilul nu unui străin, ci rudei sale. Astfel, indică recurentul că, bunul dat este averea sa personală, procurată pînă la încheierea căsătoriei și avea dreptul să o înstrăineze, iar noul proprietar este în drept să își exercite dreptul de proprietate.

A mai indicat recurentul că, instanţa de apel la examinarea litigiului nu a dat o apreciere corectă normelor de drept material, interpretînd eronat normele de drept material şi procedural, hotărîrea instanţe conţinînd erori, indicînd în decizie alte declaraţii decît cele făcute de martor; făcîndu-se trimitere la circumstanţe neconstatate; de asemenea fiind instanţa obligată să dea apreciere tuturor circumstanţelor existente, s-a limitat doar la susţinerea poziţiei unei părţi, copiind în decizia sa motivele expuse de intimată în cererile sale; fără suport probatoriu, nu a argumentat respingerea argumentele aduse de instanţa de fond în hotărîrea sa, neadministrînd probe noi care ar combate cele puse la baza hotărîrii, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prezumă dreptul la o decizie motivată.

Instanţa era obligată să-şi motiveze decizia, iar toate întrebările care sunt importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărîre. În cazul în care instanţa s-a abţinut de a da răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat o întrebare posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană (HCE din 9.12.1994, cauza Hiro Balani vs Spania). Analizând legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive.

În conform art. 445, alin.(1), lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 7 Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 19 ianuarie 2005 intimatul Petru Boubătrîn a cumpărat de la Sergiu Sococol casa de locuit cu suprafaţa totală de 38, 2 metri pătraţi şi terenul cu destinaţie pentru construcţii cu suprafaţa de 0, 0576 ha din oraşul Nisporeni, situată pe strada I. Vodă 52, cu nr. cadastral 6001218066. Imobilul a fost procurat cu banii pe care Raileanu Natalia i-a trimis, aflîndu-se la muncă peste hotarele țării și care intenționa să încheie căsătorie cu Băubătrîn Petru, iar imobilul urma să constituie un bun devălmaș al viitorilor soți.

Mai mult decît atît, reține Colegiul că, instanța de apel corect a stabilit că, despre faptul încheierii contractului de vînzare cumpărare de către Boubătrîn Petru și Sococol Siurgiu la data de 19.01.2005, pînă la încheierea căsătoriei, Raileanu Natalia nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască, deoarece avansul în sumă de 1000 Euro pentru imobil a fost achitat vînzătorului la data de 05.01.2005, iar restul prețului în sumă de 500 Euro au fost transmiși vînzătorului la data de 24.01.2005, în sediul biroului notarial, cînd urma să fie perfectat de fapt contractul. Și, Raileanu Natalia avînd încredere în Boubătrîn Petru care îi devenise soț, fiind încrezută că, contractul se va perfecta anume la data transmiterii sumei de 500 Euro, nu a insistat la aceste detalii.

De asemenea, reține Colegiul că, Curtea de Apel corect a stabilit că în luna februarie 2005, Raileanu Natalia a plecat la muncă în Italia, iar Boubătrîn Petru, împreună cu părinții lui Raileanu Natalia, în perioada lunilor februarie-martie 2005, în lipsa autorizației pentru desfășurarea construcției, au demolat casa veche, au procurat materialele necesare și au demarat lucrările de construcție a unei case noi. La data de 29.04.2005, căsătoria dintre părți a fost desfăcută. La data de 14.08.2008, Raileanu Natalia solicitînd partajul bunurilor, a aflat că, contractul de vînzare cumpărare încheiat între Boubătrîn Petru și Sococol Sergiu datează cu 19.01.2005, adică pînă la încheierea căsătoriei între părți și că la data de 22.09.2005, Boubătrîn Petru a înstrăinat imobilul construit împreună cu Raileanu Natalia, nepoatei sale Drumea Cristina.

Astfel, instanța de apel corect și cu certitudine a stabilit că, după încheierea căsătoriei între părți, casa veche a fost demolată și construit un nou imobil, acest fapt fiind invocat de Raileanu Natalia și recunoscut de Boubătrîn Petru, conform materialelor dosarului. Acest imobil, fiind obținut în timpul căsătoriei, conform prevederilor art.372 Cod civil și art.23 Codul Familiei, este un bun devălmaș a soților. Referitor la declararea nulității contractului de vînzare cumpărare încheiat între Boubătrîn Petru și Drumea Cristina, instanța de apel corect a emis soluția dată din următoarele considerente. Conform materialelor dosarului, contractul a fost încheiat la data de 22.09.2005 și la această dată casa veche nu mai exista în natură, în locul ei fiind ridicată, de Boubătrîn Petru împreună cu părinții lui Railean Natalia, o casă nouă cu suprafața de 87,1 m.p.

și anexe conform raportului de expertiză cadastrală. Acest fapt a fost recunoscut, conform materialelor dosarului, de către Boubătrîn Petru și martorii audiați și prin actele privind procurarea materialelor de construcție. Astfel, înregistrarea la OCT Nisporeni a contractului de vînzare cumpărare încheiat între 8 Boubătrîn Petru și Drumea Cristina a avut loc fără verificarea în teren a corespunderii datelor din dosarul tehnic pentru imobilul dat cu cel din teritoriu. Mai mult decît atît, Colegiu reține că, aceste circumstanțe au fost stabilite și prin decizia din data de 29.05.2013 a Curții Supreme de Justiție și conform art.123 CPC, nu mai necesită a fi demonstrate. Totodată, instanța de apel corect a reținut că, Raileanu Natalia a aflat despre înstrăinarea casei nou construită la data de 14.08.2008, pînă la acea dată considerînd că, bunul dat este unul devălmaș.

De asemenea, instanța de apel corect a stabilit că, contractul dat poartă un caracter fictiv, ori, de fapt, nu a avut loc transmiterea imobilului în administrare și posesie cumpărătorului Drumea Cristina și Boubătrîn Petru administrează în continuare imobilul dat ca un proprietar invocînd acest fapt și la efectuarea măsurărilor de către experți la întocmirea raportului de expertiză. Totodată, recurentul se contrazice și nu instanța de apel, deoarece recurentul invocă că, valoarea bunului este de 876339 lei, dar în contractul de vînzare cumpărare încheiat cu Drumea Cristina este indicată suma de 1000 euro, de aici rezultînd intenția recurentului atît de a induce în eroare instanța cît și confirmă fictivitatea contractului de vînzare cumpărare.

Instanța de apel a apreciat corect și circumstanțele referitor la întocmirea procesului verbal de recepție pe numele lui Drumea Cristina cu încălcări din următoarele considerente. Conform pct.9 al Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului ne.285 din data de 23.05.1996, comisia de recepție verifică respectarea prevederilor din autorizația de construcție precum și avizele și condițiile de execuție, impuse de autoritățile competente. Examinarea se va face prin cercetarea vizuală a construcției, analiza documentelor în Cartea Tehnică.

Astfel, pentru construcția casei nr.52, str.Ioan Vodă, or.Nisporeni, Primăria or.Strășeni nu a eliberat certificat de urbanism, certificat de desființare a casei vechi și de construcție a casei noi conform Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.360 din data de 18.04.1997, fapt ce cade sub incidența art.220, alin.(1)Cod civil, actul dat contravenind normelor imperative, odată ce Regulamentul stabilește o ordine de obținere a lui, care nu a fost respectată. Acest fapt fiind confirmat și prin scrisoarea nr.28 din data de 02.05.2011a Inspecției de Stat în construcții, în care se indică și despre încălcarea OCT Nisporeni la înregistrarea contractului contestat.

Iar, odată ce înregistrarea a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legale, urmează să fie anulată și radiat dreptul de proprietate a lui Drumea Cristina asupra imobilului litigios cu înregistrarea acestui drept pe numele părților. Totodată, anulîndu-se procesul verbal de recepție nu presupune că, urmează a se partaja materialele de construcție, deoarece bunul imobil este format, este construit, corespunde cerințelor pentru domiciliere și deja fiind un fapt realizat nu este necesar 9 de a impune părțile de a întreprinde acțiuni și suporta cheltuieli nejustificate din cauza unor erori ai reprezentanților statului.

Referitor la invocarea recurentului precum că, instanța de apel a reținut un raport de expertiză în care nu era dat răspuns la toate circumstanțele importante în litigiu, Colegiul îl respinge dat fiind faptul că, la materialele dosarului nu se conține un alt raport de expertiză, respectiv Curtea de Apel Chișinău a partajat bunul în baza probelor administrate. Referitor la argumentul recurentului privitor la încasarea taxei de stat doar de la acesta, Colegiul indică că, în conformitate cu art.94 CPC, cheltuielile de judecată urmează să fie încasate de la partea care a pierdut procesul. Astfel, taxa de stat a fost încasată de la intimat, ori anume acesta a pierdut procesul, odată ce cererea lui Raileanu Natalia a fost admisă integral și încasarea taxei de stat nu este raportată cotei părți din imobil stabilită după fiecare partea, cum invocă intimatul.

Având în vedere cele expuse mai sus, Colegiul Conchide că, decizia din data de 10.10.2013 a Curţii de Apel Chişinău, este legală și urmează a fi menținută. În conformitate cu 445 alin.(1) lit.d), c) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Boubătrîn Petru. Se menține decizia din data de 10.10.2013 a Curţii de Apel Chișinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. președinte, judecător Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 10