2ra-582/18 — partajul averii comune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- partajul averii comune
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-582/18 — partajul averii comune (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-582/18
Prima instanță: (Judecătoria Ungheni, sediul Nisporeni) P. Triboi
Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza
Î N C H E I E R E
21 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului,
judecători Ala Cobăneanu
Luiza Gafton
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Podaru Zinovia prin intermediul
avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Podaru Zinovia împotriva
lui Podaru Gheorghe cu privire la partajarea averii comune în devălmășie,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2017, prin care a fost respins
apelul declarat de Podaru Zinovia prin intermediul avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav
și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 07 februarie 2017,
c o n s t a t ă :
La 19 ianuarie 2016 Podaru Zinovia a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva
lui Podaru Gheorghe cu privire la partajarea averii comune în devălmășie.
În motivarea acțiunii, Podaru Zinovia a menționat că la 22 mai 1980 a înregistrat
căsătoria cu Podaru Gheorghe.
Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 12 septembrie 2013, căsătoria a fost
desfăcută.
Relevă că pe parcursul căsătoriei, au fost dobîndite următoarele bunuri proprietate
comună în devălmășie.
- teren pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX, situat în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni cu suprafața de 0,0718 ha, estimat la suma de 870 lei;
- casa individuală de locuit cu nr. cadastral XXXXX, situată în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni cu suprafața de 120 m.p. estimată la suma de 25 135 lei;
- construcție accesorie cu nr. cadastral XXXXX, situată în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni cu suprafața de 13,8 m.p. estimată la suma de 1 778 lei;
- construcție accesorie cu nr. cadastral XXXXX, situată în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni cu suprafața de 55,9 m.p. estimată la suma de 11 233 lei;
- construcție accesorie cu nr. cadastral XXXXX, situată în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni cu suprafața de 13,8 m.p. estimată la suma de 448 lei;
1
- construcție accesorie cu nr. cadastral XXXXX, situată în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni cu suprafața de 7,2 m.p.;
- automobil de model VAZ 21043 anul fabricării 2001;
- motocicletă de model MMVZ 3112.12, anul fabricării 1993.
Podaru Zinaida solicită partajarea în natură în două părți egale bunurile imobile cu
nr. cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX.
Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 07 februarie 2017, acțiunea
înaintată de Podaru Zinaida a fost admisă parțial.
S-au partajat bunurile imobile, conform Raportului de constatare a specialistului nr. 05
din 31 octombrie 2016 și anume:
S-a atribuit Zinoviei Podaru partea nr. 2 – ½ din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX
și a celorlalte bunuri imobile menționate în raport, situate în satul Vărzărești, raionul
Nisporeni.
S-a atribuit lui Gheorghe Podaru partea nr. 1 – ½ din bunul imobil cu nr. cadastral
XXXXX și a celorlalte bunuri imobile menționate în raport, situate în satul Vărzărești,
raionul Nisporeni.
În rest, acțiunea înaintată de Zinovia Podaru a fost respinsă.
S-a încasat de la Podaru Gheorghe în beneficiul Zinoviei Podaru suma de 866,5 lei ce
constituie ½ din plata taxei de efectuare a Raportului de constatare de folosire a bunului
imobil, suma de 592,5 lei ce constituie ½ din plata taxei de stat, 633,5 lei ce constituie ½
din plata taxei de stat la emiterea actelor de evaluare a bunurilor imobile.
Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că
atribuirea pîrîtului a Variantei I partea I conform raportului o consideră oportun, deoarece
reclamanta la moment nu locuiește în bunul imobil supus partajării, aceasta fiind plecată
peste hotarele țării.
Referitor la partajul motocicletei de model MMVZ, instanța a concluzionat că această
pretenție urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că aceasta a fost înstrăinată în anul 2005
De asemenea, prima instanță a concluzionat că referitor la pretenția privind partajul
automobilului de model VAZ 21043, aceasta urmează a fi respinsă, or reclamanta însăși a
solicitat atribuirea acesteia pîrîtului.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2017, a fost respins apelul declarat
de Podaru Zinovia prin intermediul avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav și menținută
hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 07 februarie 2017.
La 28 decembrie 2017 Podaru Zinovia, prin intermediul avocatului Ciobanu-Nițuleac
Vladislav a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care Zinoviei Podaru să-i fie atribuită partea 1 din bunurile imobile,
conform Raportului de constatare a specialistului nr. 05 din 31 octombrie 2016.
Recurenta Podaru Zinovia, în motivarea recursului a menționat că atît prima instanță,
cît și instanța de apel au apreciat probele în mod arbitrar.
De asemenea, a relatat că prin hotărârile judecătorești contestate, au fpst lezate
drepturile și interesele sale, deoarece nu deține alt imobil în proprietate.
Astfel, susține că intimatul este recăsătorit și nu locuiește în imobilul în litigiu.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,
Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 24 octombrie 2017, însă date referitor la
recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.
2
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursul a fost declarat la 28 decembrie 2017, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor
verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport
verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul
de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea
conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un
temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII
Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de
către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă
statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate
3
ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de
rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre
din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Podaru Zinovia prin
intermediul avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Podaru Zinovia prin intermediul avocatului
Ciobanu-Nițuleac Vladislav.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Ala Cobăneanu
judecători Luiza Gafton
Dumitru Mardari
4