2rac-144/14 — Retragerea licenţei

dosarul nr. 2rac-144/14 prima instanţă: A. Gafton instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim şi Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Camera de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” cu privire la retragerea licenţei şi obligarea achitării taxei de licenţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P.

Grup” cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 mai 2013, c o n s t a t ă: La 23 aprilie 2013, Camera de Licenţiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” cu privire la retragerea licenţei şi obligarea achitării taxei de licenţă. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 30 iulie 2012 Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” a depus la Camera de Licenţiere cererea de reperfectare nr. 05/126 prin care a solicitat excluderea din licenţă a 52 automate de joc şi 1 ruletă. În consecinţă, la 10 august 2012, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 726 privind reperfectarea licenţei seria Seria şi Numărul AMMII 034237 din 06 iunie 2009 pentru activitatea solicitată de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P.

Grup”. La momentul depunerii cererii, solicitantul a prezentat autorităţii de licenţiere lista utilajului cu indicarea spre exploatare a 64 automate de joc cu desfăşurarea activităţii pe 7 adrese. 1 La 26 martie 2013, colaboratorii Direcţiei nr. 3 a Inspectoratului Naţional de Investigaţii au efectuat mai multe controale la sălile cu aparate de joc ce aparţin pîrîtului. În rezultat s-a constatat exploatarea ilegală a 24 aparate de joc, neincluse în licenţa reperfectată. La 08 aprilie 2013, în adresa reclamantului a parvenit sesizarea Direcţiei nr. 3 a Inspectoratului Naţional de Investigaţii nr. INI/3-593 potrivit căreia Camera de Licenţiere a fost informată că pîrîtul a prezentat date neautentice în documentele depuse pentru eliberarea licenţei în domeniul jocurilor de noroc.

La 19 aprilie 2013, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 40 privind retragerea licenţei Seria şi Numărul AMMII 034237. Menţionează reclamantul că taxa de licenţă pentru automatele exploatate ilegal de către Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” constituie 554400 lei, fiind o taxă restantă la bugetul de stat. Solicită, Camera de Licenţiere, admiterea cererii de chemare în judecată, emiterea hotărîrii privind retragerea licenţei Seria şi Numărul AMMII 034237 din 06 iunie 2009 eliberată Societăţii cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” pentru activitatea jocurilor de noroc; obligarea pîrîtului să achite taxa de licenţă pentru automatele de joc exploatate ilegal în sumă de 554400 lei şi să depună formularul licenţei retrase în decurs de 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de retragere.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 mai 2013, a fost retrasă licenţa Seria şi Numărul AMMII 034237 din 06 iunie 2009 eliberată Societăţii cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” pentru activitatea jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti. A fost încasat din contul pîrîtului în beneficiul statului taxa de licenţă pentru automatele exploatate ilegal în sumă de 554400 lei, precum şi taxa de stat în sumă de 16632 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup” cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 mai 2013. La 27 ianuarie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P.

Grup” a depus recurs nemotivat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. La 24 martie 2014, acelaşi recurent a depus recurs motivat împotriva deciziei din 27 noiembrie 2013 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat la 27 ianuarie 2014 este depus în termen. Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P.

Grup”, în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate nu au examinat deplin şi sub toate aspectele circumstanţele care au importanţă majoră pentru soluţionarea pricinii în fond. 2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 10 februarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat Camerei de Licenţiere cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 20 martie 2014, partea a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului declarat ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P. Grup”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „C.L.P.

Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4