2rac-190/14 — Cu privire la retragerea licenţei

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 iunie 2013, a fost admisă acţiunea. S-a retras licenţa societăţii comerciale “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată, seria A MMII nr. 040298 din 03 august 2012 pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti. S-a obligat societatea comercială “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată să prezinte originalul licenţei retrase la Camera de Licenţiere. S-a încasat din contul societăţii comerciale “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată în beneficiul bugetului de stat, taxa de licenţă restantă în mărime de 23 543 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de societatea comercială “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 iunie 2013, în pricina civilă la cererea Camerei de Licenţiere împotriva societăţii comerciale “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată cu privire la retragerea licenţei.

La 03 ianuarie 2014, recurentul societatea comercială “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 iunie 2013, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că concluziile instanţei de apel şi a primei instanţe cu privire la retragerea licenţei sunt nemotivate. În plus instanţele ierarhic inferioare nu au examinat toate circumstanţele de fapt şi de drept care au fost expuse în pricina civilă dată.

Până la examinarea pricinii, intimatul Camera de Licenţiere nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea comercială “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de societatea comercială “Jocul Preferat” societate cu răspundere limitată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 iunie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru