2rac-293/15 — Retragerea licenţei şi încasarea sumei

prima instanţă: V. Grosu nr. 2rac-293/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivega 333” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivega 333” cu privire la retragerea licenţei şi încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Camera de Licenţiere, casată hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă acţiunea integral constată: La 24 iunie 2014, Camerade Licenţiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ivega 333” cu privire la retragerea licenţei şi încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a invocat că SRL „Ivega 333” în baza declaraţiei cu nr. 05/114 din 31 iulie 2013 privind eliberarea licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu câștiguri băneşti, Camera de Licenţiere la 20 august 2013, a emis decizia cu nr. 1724 privind eliberarea licenţei seria A MMII nr. 042636 pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu câștiguri băneşti, valabilă pe un termen de un an. Ulterior, la cererea SRL „Ivega 333” au fost operate reperfectări în licenţă.

Susţine că urmare a examinării dosarului de licenţiere al SRL „Ivega 333”, s-a constatat că întreprinderea nominalizată nu a achitat taxa trimestrială pentru 1 licenţă în sumă de 93486 lei în termenul stabilit (până la începutul fiecărui trimestru de gestiune), contrar pct. 3 din Nota Anexei la Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, care prevede că taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea în domeniu jocurilor de noroc poate fi achitată trimestrial, în rate egale, până la începutul fiecărui trimestru de gestiune, iar potrivit art. 21 alin. (2) lit. g) Legea nr. 451 – XV din 30 iulie 2001, drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei este neachitarea lunară şi trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă.

Menţionează că în temeiul prevederilor art. 7 alin. (2) lit. a), art. 21 alin. (2) lit. g) Legea menţionată şi art. 49 alin. (2) Legea cu privire la jocurile de noroc, Camera de Licenţiere a emis decizia cu nr. 192 din 26 mai 2014 privind retragerea licenţei scria A MM1I nr. 042636 din 21 august 2013 eliberată SRL „Ivega 333” pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu câștiguri băneşti. De asemenea, SRL „Ivega 333” este obligată să achite taxa de licenţă restantă pentru perioada de gestiune 21 august 2013 - 23 mai 2014, în sumă de 17743 lei. Relatează că taxa de licenţă a fost calculată şi achitată după cum urmează: decizia de eliberare a licenţei cu nr. 1724 din 20 august 2014: - taxa de licenţă pentru 3 trimestre de gestiune (perioada 21 august 2013 – 20 mai 2014) a fost achitată integral în mărime de 86625 lei, conform ordinelor de plată prezentate.

Taxa de licenţă restantă, calculată pentru perioada de activitate 21 mai 2014 - 23 mai 2014, constituie 632 lei (5 automate x 23100 lei : 365 zile x 2 zile). Decizia de reperfectare cu nr. 850 din 19 septembrie 2013 - taxa de licenţă achitată în avans constituie 3419 lei (15949 lei taxa de licenţă calculată pentru perioada de activitate 19 martie 2014 – 23 mai 2014 ) - 12531 lei (taxa de licenţă pentru perioada de facto activă 19 martie 2014 - 23 mai 2014 (3 automate x 23100 lei : 365 zile x 66zile.) Decizia de reperfectare cu nr. 34 din 20 ianuarie 2014 - taxa restantă neachitată pentru perioada de activitate 20 aprilie 2014 – 23 mai 2014, constituie 20530 lei [8607 lei (4 automate x 23100 lei : 365 zile x 34 zile) + 11923 lei (1 ruletă x 128000 lei : 365 zile x 34 zile)].

Taxa de licenţă restantă pentru perioada de activitate 21 august 2013 – 23 mai 2014, constituie suma de 17743 lei [20530 lei + 632 lei - 3419 lei]. Invocă prevederile art. 17 alin. (l), (2) şi (3) Legea cu privire la principiile de baza privind reglementarea activităţii de întreprinzător şi art. 3431 - 3434 CPC, care statuează că activitatea de întreprinzător poate fi suspendată în cazurile prevăzute expres de lege, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică până la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărârii definitive şi irevocabile.

Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate prin lege cu funţii de reglementare şi control pot cere, retragerea licenţelor ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării 2 acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 17 alin. (l), (2) şi (3) Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001, art. 3431, 3434 CPC. Solicită admiterea acţiunii, retragerea licenţei seria A MMII nr. 042636 din 21 august 2008 eliberată SRL „Ivega” pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu câștiguri băneşti, obligarea SRL „Ivega” să achite suma restantă în mărime de 93486 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 18 iunie 2014 a fost separată din materialele cauzei civile cu nr. 2c-67/2014, intentată la cererea Carnet Licenţiere împotriva SRL „Ivega 333” cu privire la retragerea licenţei şi încasarea sumei, cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva SRL „Ivega 333” cu privire la încasarea sumei restante în mărime de 93486 lei pentru examinarea în ordine separată. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea cu privire la încasarea sumei, încasat din contul SRL „Ivega 333” în beneficiul statului suma de 17743 lei cu titlu de taxă de licenţă restantă şi suma de 532,29 lei cu titlu de taxă de stat de la plata căreia la depunerea cererii de chemare în judecată, reclamantul este scutit, în rest, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 a fost admis apelul declarat de Camera de Licenţiere, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă integral acţiunea cu privire la încasarea sumei, încasat de la SRL „Ivega 333” în beneficiul statului, suma de 93486 lei cu titlu de taxa de licenţă. A fost încasată de la SRL „Ivega 333” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2305 lei pentru înaintarea acţiunii în prima instanţă şi suma de 1729 lei cu titlu de taxa de stat pentru examinarea cererii de apel, în total suma de 4534 lei. La 25 iunie 2015, SRL „Ivega 333” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel, la emiterea deciziei contestate a interpretat şi aplicat în mod eronat Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător şi nu a aplicat Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi Legea privind licenţierea unor genuri de activitate care trebuia să fie aplicate în speţă. Invocă prevederile art. 18 alin. (2) Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art. 8 alin. (l) pct. 5, 6, 8 şi 39 se achită anual conform anexei nr. l la prezenta lege.

Taxa pentru eliberarea licenţei pentru 3 activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct. 3 din nota anexei nr. 1 la prezenta lege. Menţionează că în conformitate cu pct. 6 din anexa nr. 1 Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în cazul suspendării temporare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, la cererea titularului acesteia taxa pentru licenţă se va recalcula din ziua calendaristică în care a fost adoptată decizia privind suspendarea temporară a licenţei. Conform art. 17 alin. (5) Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, taxa de stat se restituie în cazul în care hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, adoptată în urma contestării, este în favoarea agentului economic.

Remarcă că conform principiului tratării dubiilor apărute la aplicarea legislaţiei în favoarea întreprinzătorului (art. 16 alin. (2) lit. c) Legea nr. 235 din 20 iulie 2006), relevă că legislaţia în vigoare nu prevede obligativitatea achitării taxei pentru licenţă pentru perioada ulterioară retragerii acesteia, în acest sens impunerea achitării taxei de stat pentru perioada în care societatea nu a activat, nu a avut profit, activitatea sa fiind paralizată de drept şi de fapt este ilegală şi constituie o îmbogăţire fără justă cauză în sensul art. 1389 Cod civil, circumstanţe care contravin principiilor previzibilităţii reglementării activităţii de întreprinzător şi echitabilităţii (proporţionalitatea) în raporturile dintre stat şi întreprinzător consacrate de art. 4 Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

Susţine că licenţă de activitate care a aparţinut titularului SRL „Ivega 333” (până la retragere), reprezintă un bun cu efectele ce derivă din aceasta, constatare care impune concluzia că valorificarea bunului întru obţinerea fructelor juridice (profitului), reprezintă temei pentru încasarea taxei de licenţă, doar în perioada de acţiune a licenţei nu şi ulterior. Afirmă că pct. 6 din anexa nr. 1 Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, stipulează că în cazul suspendării temporare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, la cererea titularului acesteia taxa pentru licenţă se va recalcula din ziua calendaristică în care a fost adoptată decizia privind suspendarea temporară a licenţei.

Invocă prevederile art. 21 alin. (5) Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, care statuează că în cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie, urmează a fi interpretată în sensul că dacă taxa de licenţă a fost achitată de titularul licenţei atunci aceasta nu se restituie, nici în cazul retragerii licenţei de către Camera de Licenţiere şi nici în urma solicitării parvenite de la titularului licenţei, însă dacă taxa de licenţă nu a fost achitată, titularul acesteia poate fi obligat să achite doar restanţele, calculate de la momentul eliberării şi până la retragerea licenţei. Consideră că taxa de licenţă restantă pentru perioada de activitate 21 august 2013 – 23 mai 2014, constituie suma de 17743 lei, pe care societatea o recunoaşte, considerând-o justă şi echitabilă susceptibilă încasării.

4 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivega 333” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivega 333”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

5 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivega 333” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivega 333” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6