2ra-1349/14 — Repararea prejudiciului material

dosarul nr.2ra-1349/14 prima instanţă: V. Lupu, instanţa de apel: N. Chircu, V. Harmaniuc, ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mihai Filip , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mihai Filip către Habet Anatol cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Mihai Filip şi menţinută hotărârea judecătoriei Ungheni din 19 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 21 iunie 2013 Mihai Filip s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Habet Anatol cu privire la repararea prejudiciului material In motivarea acţiunii a invocată că, la data de 15.martie 2013, ora 20.10, Habet Anatol prin controlul vamal abuziv (neglijent) a provocat defecţiuni automobilului de model IS-09-FDZ, în sensul dereglării şi apoi defecţiunii calculatorului ce reglează şi menţine funcţionarea normală a automobilului.

Dereglarea constă în aceea că verificând motorul şi auxiliarele motorului, a atins firele de la senzori care susţin şi întreţin funcţionarea auto şi care sunt în legătură cu computerul maşinii. Automobilul a mai parcurs o perioadă de opt ore după care a apărut pe ecran defecţiunea care nu se poate remedia decât în autoservice cu aparatură modernă şi prin a înlocui senzorii defecţi. Toate datele şi actele probatorii fiind scrise şi înaintate şi la serviciul vamal Ungheni, cât şi la procuratura Ungheni, anexându-se toate înscrisurile. Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 19 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată depusă de Mihai Filip către Habet Anatol cu privire la repararea prejudiciului material, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 03 decembrie 2013, împotriva hotărârii menţionate Mihai Filip a depus cerere de apel prin care a solicitat ,admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Mihai Filip şi menţinută hotărârea judecătoriei Ungheni din 19 noiembrie 2013, de respingere a acţiunii. La 20 februarie 2014 Mihai Filip a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 CPC, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen În motivarea recursului recurentul Mihai Filip a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mihai Filip, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Mihai Filip se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă