2ra-1286/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Prima instanţă: Judecătoria Hîncești Dosarul nr. 2ra-1286/14 Judecător: V. Grosu Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Rîsîpanu Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rîsîpanu Natalia către Cojocaru Ivan, Cojocaru Mariana, Cojocaru Zinaida, Cojocaru Larisa şi Cojocaru Alexandru privind stabilirea şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei părţi în natură din imobil; anularea dreptului de proprietate asupra casei şi lotului de construcţie locativă exclusivă a lui Cojocaru Nicolae, obţinut în baza registrului de evidenţă a gospodăriilor şi titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren în partea de 1/2 cotă-parte ideală; radierea din registrul bunurilor imobile al OCT Hînceşti a dreptului de proprietate a lui Cojocaru Nicolae asupra casei şi lotului de pământ în mărime de 1/2 cotă-parte; obligarea OCT Hînceşti de a înregistra cota-parte din imobil în mărime de 1/2 după Rîsîpanu Natalia şi repunerea în termenul general de prescripţie pentru adresare în judecată cu acţiunea depusă, la acţiunea reconvenţională a Marianei Cojocaru către Rîsîpanu Natalia, Cojocaru Ivan,

Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa privind partajul averii succesorale prin atribuirea cotei părţi în natură, acţiunea conexă a lui Cojocaru Ivan, Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa către Rîsîpanu Natalia şi Cojocaru Alexandru privind recunoaşterea în calitate de moștenitori legali; partajul averii succesorale prin determinarea cotelor părţi în natură; obligarea pîrîţilor de a nu crea obstacole în exercitarea dreptului de proprietate şi obligarea notarului de a deschide dosar succesoral şi de a elibera certificat de moștenitori legali, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Nînceşti din 22 august 2013, c o n s t a t ă : La 30 noiembrie 2009, Rîsîpanu Natalia a înaintat cererea de chemare în judecată Cojocaru Ivan, Cojocaru Mariana, Cojocaru Zinaida, Cojocaru Larisa şi Cojocaru Alexandru privind stabilirea şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei părţi în natură din imobil; anularea dreptului de proprietate asupra casei şi lotului de construcţie locativă exclusivă a lui Cojocaru Nicolae, obţinut în baza registrului de evidenţă a gospodăriilor şi titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren în partea de 1/2 cotă-parte ideală;

radierea din registrul bunurilor imobile al OCT Hînceşti a dreptului de proprietate a lui Cojocaru Nicolae asupra casei şi lotului de pământ în mărime de 1/2 cotă-parte; obligarea OCT Hînceşti de a înregistra cota-parte din imobil în mărime de 1/2 după Rîsîpanu Natalia şi repunerea în termenul general de prescripţie pentru adresare în judecată cu acţiunea depusă, În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, că la 02.02.1978 a înregistrat căsătoria cu Cojocaru Nicolae. La 04.04.1978 familiei nou formate i s-a repartizat lot pentru construcţie locativă pe adresa s. Mereşeni, r-1 Hînceşti cu suprafaţa de 800 m.p. Pe lotul repartizat, familia Cojocaru cu resurse comune au construit o casă cu două nivele.

La data de 26.03.1980, căsătoria a fost desfăcută, însă la acel moment indică reclamanta că, casa era finisată şi a fost examinată de către Primăria Mereşeni (actul din 02.01.1980) şi de comun acord au concluzionat de a nu partaja casa, iar de a o folosi în comun. Susţine reclamanta, că s-a recăsătorit şi a trecut cu traiul în or. Hînceşti, însă continua să se folosească de casa din s. Mereşeni, r-1 Hînceşti. Ulterior, s-a recăsătorit şi Cojocaru Nicolae cu Cojocaru Zinaida, care au rămas să locuiască în casa litigantă şi din căsătoria cărora s-au născut doi copii Cojocaru Larisa şi Cojocaru Ivan. Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 13.10.2000, Cojocaru Nicolae, fiind bolnav psihic, a fost declarat incapabil, instituindu-se asupra lui tutela fratelui său Cojocaru Alexandru.

La data de 22.12.2000, Cojocaru Nicolae a divorţat de Cojocaru Zinaida, ultima, strămutându-se cu traiul în s.Sărata Galbenă, r-1 Hânceşti. Casa litigantă a fost înregistrată la OCT Hânceşti la data de 23.02.2004 pe numele lui Cojocaru Nicolae, iar la data de 12.05.2009, Cojocaru Nicolae a decedat. Menţionează reclamanta Rîsîpanu Natalia, că dorind să-şi valorifice dreptul la cota parte din proprietatea comună devălmașă, s-a adresat cu cerere notarului, unde i s-a refuzat pe motiv, că există cereri depuse de mai mulţi moştenitori, interesele cărora urmează a fi soluţionate pe cale judecătorească. Indică reclamanta că ea deţine 1/2 cotă- parte în imobilul litigios. Litigiul despre stabilirea cotelor părţi a apărut recent după decesul lui Cojocaru Nicolae.

Prin cererea din 29.01.2010 (f.d.94, vol.I), reclamanta Rîsîpanu Natalia şi-a majorat cuantumul pretenţiilor solicitând suplimentar repunerea sa în termenul general de prescripţie pentru adresare în judecată cu cererea depusă la 30.11.2009, iar suplimentar a solicitat stabilirea unei cote părţi în natură de 1/2 din imobilele în litigiu, motivând că după desfacerea căsătoriei sale cu Cojocaru Nicolae la 26.03.1980, casa litigioasă a fost utilizată in comun periodic. La 1997 Cojocaru Nicolae s-a recăsătorit şi a continuat să se folosească ie casa în litigiu, inclusiv şi de cota parte ce aparţine reclamantei Rîsîpanu Natalia. în vara anului 2002, din cartea gospodăriilor Primăriei Mereşeni a fost retrasă viza de domiciliu a ui Cojocaru Nicolae, ultimul fiind internat în spitalul psihoneurologic din s. Cocieri, r-1 Dubăsari.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 13.10.2000, Cojocaru Nicolae a fost declarat incapabil de exercițiu în rezultatul bolii psihice cu instituirea ca tutore a fratelui său Cojocaru Nicolae. Dreptul de proprietate asupra imobilului litigios pe numele lui Cojocaru Nicolae a fost înscris la OCT Hînceşti numai la 23.02.2004, despre ce Rîsîpanu Natalia a aflat după decesul lui Cojocaru Nicolae şi de fapt nu a cunoscut de către cine a fost perfectată procedura de înscriere. Ţinînd cont de maladia de care suferea Cojocaru Niicolae pe de o parte şi neavând posibilitatea de a depune cererea înaintată după divorţ şi înregistrarea dreptului de proprietate la OCT în anul 2004, consideră reclamanta posibil de i restabili termenul de adresare în judecată cu cererea de determinare a cotelor părţi din imobilul situat în r-1 Hînceşti, satul Mereşeni.

La 04 decembrie 2009, Cojocaru Zinaida, Cojocaru Ivan şi Cojocaru Larisa s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Rîsîpanu Natalia şi Cojocaru Nicolae, prin care au solicitat recunoaşterea reclamanţilor în calitate de moştenitori succesorali ai bunurilor ce iu rămas după decesul lui Cojocaru Nicolae; partajarea cotelor părţi în natură a bunurilor care au rămas după decesul lui Cojocaru Nicolae; obligarea pârâţilor de a nu le forma obstacole în gestionarea bunurilor şi obligarea notarului Macar Veronica de a deschide dosar succesoral cu eliberarea certificatului de moştenitori legali din averea rămasă în urma decesului tatălui şi soţului Cojocaru Nicolae, decedat la data de 05.09.2009 ce constă din casa de locuit amplasată în satul Mereşeni, r-1 Hînceşti.

In motivarea acţiunii reclamanţii au invocat, că din anul 1984, Cojocaru Zinaida a menţinut relaţii de concubinaj cu Cojocaru Nicolae, trecând cu traiul în s. Mereşeni, r-1 Hânceşti. La acel moment, Cojocaru Zinaida dispunea de casă proprie în s.Sărata Galbenă, r-1 Hînceşti pe care a vândut-o şi toţi banii i-a investit în finalizarea construcţiei casei din - Mereşeni. La 13.12.1997 reclamanta a încheiat căsătoria cu Cojocaru Nicolae, iar din traiul în comun a acestora, au rezultat copiii Cojocaru Ivan născut la 25.03.1987 şi Cojocaru Larisa născută la 01.11.1990. La 12.05.2009 Cojocaru Nicolae a decedat.

La 24 noiembrie 2009 fiul decedatului, Cojocaru Ivan s-a adresat cu cerere notarului privind eliberarea certificatului de moştenitor legal din averea rămasă, însă notarul i-a explicat că tot la acelaşi birou a fost depusă cererea Nataliei Rîsîpanu, soţia din prima căsătorie a lui Cojocaru Nicolae, care a solicitat eliberarea certificatului de proprietate asupra cotei părţi din proprietatea comună devălmaşă. Consideră reclamanţii că acţiunile pârâtei Rîsîpanu Natalia nu se încadrează în cadrul legal, întrucât calitatea de soţ se pierde prin divorţ şi dreptul la moştenire nu este legitimat. Indică reclamanţii că bunul în litigiu, casa de locuit a fost construită după divorţul dintre Rîsîpanu Natalia.

Referitor la fiica Cojocaru Larisa, consideră că aceasta beneficiază de dreptul asupra cotei-părţi a imobilului, deoarece ultima are calitatea moștenitorului rezervatar, este inaptă de muncă, fiind cu grad de invaliditate. Menţionează reclamanţii, că Cojocaru Nicolae are un frate Cojocaru Alexandru, care este indicat ca pârât şi acesta le creează obstacole în folosirea dreptului lor de proprietate asupra casei litigante. Prin încheierea Judecătoriei Hânceşti din 13.01.2010, aceste două cauze au fost conexate într-un singur dosar (f.d.

93 vol. I). La 29 ianuarie 2010, Cojocaru Mariana a înaintat o cerere reconvenţională în cadrul acţiunii Nataliei Rîsîpanu, prin care a solicitat adoptarea unei hotărâri privind partajul averii succesorale în cote părţi ideale din imobilul situat în r-1 Hânceşti, s. Mereşeni şi lotul atribuit construcţiei cu nr. cadastral 5343108073 în mărime de 1/6 cotă parte ideală între moştenitorii Cojocaru Mariana, Cojocaru Ivan şi Cojocaru Larisa, recunoscând dreptul de proprietate al Marianei Cojocaru asupra unei cote părţi din imobil în mărime de 1/6. În motivarea cererii a invocat faptul, că dânsa este fiica din prima căsătorie a lui Cojocaru Nicolae şi Rîsîpanu Natalia, indicând că ea în calitate de copil al defunctului Cojocaru Nicolae are dreptul la cotă parte la succesiune după decesul tatălui său.

Pe parcursul examinării cauzei, în legătură cu majorarea cercului de moştenitori, reclamanta Cojocaru Mariana şi-a modificat cerinţele, solicitând atribuirea ei în natură a 1/8 din casa de locuit în litigiu, potrivit raportului de expertiză nr. 2155 din 04.10.2011. Reclamanţii Cojocaru Zinaida, Cojocaru Ivan şi Cojocaru Larisa prin cererea de concretizare a cerinţelor în partea ce ţine de partajul în natură a terenului şi a casei litigioase au solicitat la partajarea casei de locuit din s. Mereşeni, r-1 Hânceşti lui Cojocaru Zinaida a-i atribui partea 1-1/2 cotă-parte potrivit raportului de expertiză nr. 2996 din 09.12.2010, iar din sectorul de teren aferent imobilului cu suprafaţa de 0,1937 ha să-i fie atribuit sectorul de teren marcat între punctele 10-11-12-13-14-15-10 cu suprafaţa de 739,65 m.p.

potrivit variantei de partajare pentru Partea I; lui Cojocaru Ivan - conform variantei de partajare pentru Partea 2 din casa de locuit şi terenul aferent, potrivit raportului de expertiză nr. 2996 din 09.12.2010 şi Larisei Cojocaru, a-i atribui conform variantei de divizare Partea 3 din casa de locuit şi terenul aferent potrivit raportului de expertiză nr. 2996 din 09.12.2010; în folosinţă comună pentru partea 1,2,3,4 va rămâne subsolul cu suprafaţa de 20,8 m.p. şi sectorul de teren marcat între punctele 1-2-3-4-5-6-7- 8- 11-12-13-14-1 cu suprafaţa de 457,69 m.p.. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 23 februarie 2012 acţiunea înaintată de Cojocaru Ivan, Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa a fost admisă parţial, acţiunile înaintate de Rîsîpanu Natalia şi Cojocaru Mariana admise integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de Cojocaru Zinaida, Cojocaru Ivan şi Cojocaru Larisa, casată integral hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 23 februarie 2012 cu restituirea cauzei spre rejudecare în Judecătoria Hînceşti.

După rejudecarea cauzei, prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 22 august 2013 s-a respins acţiunea Nataliei Rîsîpanu către Cojocaru Ivan, Cojocaru Mariana, Cojocaru Zinaida, Cojocaru Larisa şi Cojocaru Alexandru privind repunerea în termenul de prescripţie extinctivă; recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei părţi din imobil; anularea dreptului de proprietate asupra casei şi lotului de construcţie locativă exclusivă a lui Cojocaru Nicolae obţinut în baza registrului de evidenţă a gospodăriilor şi titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren în partea de 1/2 cotă-parte ideală, radierea din registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate, obligarea OCT Hînceşti de a înregistra cota parte din imobil şi ca tardivă acţiunea Nataliei Rîsîpanu către Cojocaru Ivan, Cojocaru Mariana, Cojocaru Zinaida, Cojocaru Larisa şi Cojocaru Alexandru privind stabilirea cotelor părţi din imobilul situat în raionul Hînceşti, satul Mereșeni şi lotul atribuit construcţiei cu numărul cadastral 5343108073 în mărime de 1/2 cotă- parte în natură după Rîsîpanu Natalia.

S-a admis parţial acţiunea conexă a lui Cojocaru Ivan, Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa către Rîsîpanu Natalia şi Cojocaru Alexandru: s-a atribuit lui Cojocaru Ivan, Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa a câte 1/4 cotă-parte ideală din averea succesorală rămasă după decesul defunctului Cojocaru Nicolae ce constă din terenul pentru construcţii cu suprafaţa de 0,19 ha, număr cadastral 5343108.073 şi casa de locuit individuală cu numărul cadastral 5343108.073.01, amplasate în r-1 Hânceşti, s. Mereşeni, str-la Vadurilor 14, cu eliberarea certificatelor de moştenitori legal potrivit cotelor părţi ideale stabilite. S-a respins acţiunea lui Cojocaru Ivan, Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa către Rîsîpanu Natalia şi Cojocaru Alexandru în partea privind recunoaşterea în calitate de moştenitori legali; obligarea pârâţilor de a nu crea obstacole în exercitarea dreptului de proprietate şi obligarea notarului de a deschide dosar succesoral.

S-a încasat de la Cojocaru Ivan în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 350 lei, de la Cojocaru Zinaida în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 200 lei şi de la Cojocaru Larisa în beneficiul statului taxa de stat în valoare de 350 lei.

S-a admis parţial acţiunea Marianei Cojocaru către Rîsîpanu Natalia, Cojocaru Ivan, Cojocaru Zinaida şi Cojocaru Larisa privind partajul averii succesorale prin atribuirea unei cotei părţi în natură, prin care s-a atribuit Marianei Cojocaru 1/4 cotă parte ideală din averea succesorală rămasă după decesul defunctului Cojocaru Nicolae ce constă din terenul pentru construcţii cu suprafaţa de 0,19 ha, număr cadastral 5343108.073 şi casa de locuit individuală cu numărul cadastral 5343108.073.01 amplasate în r- 1 Hânceşti, s. Mereşeni, str-la Vadurilor 14. S-au menţinut măsurile de asigurare a acţiunii dispuse prin încheierile judecătoreşti din 29 ianuarie 2010 și 04 august 2011 pînă la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Rîsîpanu Natalia și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 22 august 2013. La 10 februarie 2014, Rîsîpanu Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii înaintate. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe, sunt ilegale și neîntemeiate. Consideră recurenta că instanțele inferioare nu au determinat toate circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 13.01.2014 (f.d. 250 vol. II), recursul se consideră declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rîsîpanu Natalia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rîsîpanu Natalia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Rîsîpanu Natalia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă