3ra-496/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-496/14 prima instanţă: Colev G.P. instanţa de apel: Curdov A.I., Lazareva E.P., Dimina E.I. ÎNCHEIERE 17 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mihailova Olga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mihailova Olga împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Comrat cu privire la recunoaşterea motivului întemeiat al omiterii termenului de depunere a cererii în adresa CTAS Comrat şi obligarea CTAS Comrat să recalculeze pensia, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Mihailova Olga şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 26 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

c o n s t a t ă La 26 ianuarie 2013, Mihailova Olga s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Comrat cu privire la recunoaşterea motivului întemeiat al omiterii termenului de depunere a cererii în adresa CTAS Comrat şi obligarea CTAS Comrat să recalculeze pensia. În motivarea acţiunii indică reclamanta că la 01 noiembrie 2006, s-a dus la cîştig în Turcia, unde s-a aflat pînă pe 05 noiembrie 2012 fără a părăsi localitatea. Cunoscînd faptul că, la atingerea vîrstei de 57 de ani este necesar să-i fie stabilită pensia, ea fiind în Turcia l-a rugat pe feciorul său Gherciu G. să se ocupe cu perfectarea documentelor şi certificatelor necesare pentru stabilirea pensiei şi în cazul în care ar fi colectat toate certificatele necesare, ea ar fi venit şi ar fi depus cererea în Casa Teritorială de Asigurări Sociale.

Reclamanta invocă, că fiul ei, de repetate ori, s-a adresat la fostul loc de muncă al ei în SA „CDC” însă, de fiecare dată îi refuzau în eliberarea certificatului din cauză, că aveau loc procesele judiciare şi se refereau la faptul că lipsea directorul, nu era ştampila etc. Precizează reclamanta că din motivul indicat nu a reuşit să adune toate documentele necesare pentru adresare către CTAS mun. Comrat. Revenind din Turcia pe 05 noiembrie 2012, reclamanta a strîns toate documentele necesare pentru stabilirea pensiei şi la 28 noiembrie 2012 le-a depus la CTAS mun. Comrat, unde i-au comunicat, că pensia va fi acordată din momentul adresării, adică din noiembrie 2012, iar în perioada din mai 2009 pînă în noiembrie 2012 pensia nu va fi achitată.

La data de 28 noiembrie 2012, reclamanta în adresa pîrîtului a scris o cerere prealabilă cu privire la recalcularea şi achitarea pensiei din mai 2009 pînă în noiembrie 2012, însă, ultimul prin scrisoarea sa din 27 decembrie 2012 a refuzat în admiterea acestei cereri a reclamantei şi a indicat, că achitarea pensiei va fi efectuată din ziua depunerii cererii, adică de pe 28 noiembrie 2012. Reclamanta consideră, că CTAS mun.Comrat este obligată să recalculeze pensia, fiindcă în conformitate cu cerinţele art. 32 Legea nr 156- XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat RM, pensia pentru limita de vîrstă se stabileşte de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, adică în cazul ei de pe 31.05.2009, de aceea ea s-a adresat cu acţiunea vizată în instanţa de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 26 martie 2013, acţiunea a fot respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 14 noiembrie 2013, apelul declarat de Mihailova Olga a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 28 ianuarie 2014, Mihailova Olga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa de apel încălcînd normele de drept material. În special, indică recurentul că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 32 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 156 – XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

În context, Colegiul precizează că recurenta neîntemeiat invocă faptul că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile art. 32 alin. (4) şi (5) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, dat fiind faptul că în contextul actelor judecătoreşti se face expres referire la normele indicate, ceea de demonstrează că instanţele au examinat speţa în cauză prin prisma acestora. Mai mult, instanţele învederează că recurenta nu a respectat termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 32 alin. (4) lit. a) din legea precitată şi, respectiv, pensia pentru limita de vîrstă pentru Mihailova Olga nu poate fi calculată la data îndeplinirii condiţiilor de vîrstă de pensionare. Prin urmare, Colegiul constată că instanţele au aplicat corect normele de drept material şi temei de admitere a cererii de recurs nu este.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mihailova Olga ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Mihailova Olga se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Ion Druţă