3ra-480/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-480/14 prima instanţă: N. Arabatji instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 17 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gîrneţ Axenia şi Gîrneţ Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gîrneţ Axenia împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-gaz” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Chişinău-gaz” şi casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 29 noiembrie 2011, Gîrneţ Axenia s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-gaz” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, indică reclamanta că la 08.09.2011, colaboratorii „Chişinău-gaz” SRL au deconectat ilegal de la reţeaua de gaze naturale imobilul din str. Dosoftei, nr. 1 A, or. Cricova, mun.Chişinău, ce aparţine cu drept de proprietate reclamantei şi lui Gîrneţ Vasile. Menţionează reclamanta că drept temei pentru deconectare a fost invocat conectarea cazanului de încălzire la reţelele de gaz fără acordul furnizorului, deşi conform anexei la contractul nr.600312 din 06.2007 de furnizare a gazelor naturale, cazanul „BOSCH” este menţionat în lista aparatelor de utilizare a gazelor, racordate la ziua instalării şi dării în exploatare a contorului pentru gaze de uz casnic.

De asemenea, bonurile de plată eliberate consumatorului de către „Chişinău- gaz” SRL conţin menţiunea cu privire la cazanul instalat de către consumatorul casnic, cazanul fiind conectat şi dat în exploatare din 03.12.2002, conform bonului nr.0036844 eliberat de reprezentantul producătorului în Moldova JUNKERS BOSCH GRUPPE. Susţine reclamanta că deconectarea consumatorului casnic a fost efectuată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, conform căreia, furnizorul este obligat să avizeze consumatorul cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data preconizată pentru deconectare, la caz, deconectarea fiind efectuată chiar în ziua controlului, la 08.09.2011. Mai indică reclamanta că la 19.09.2011, intervenientul Gîrneţ Vasile, a solicitat reconectarea la reţelele de gaze a imobilului menţionat, achitând suma solicitată de furnizor pentru acest gen de servicii, 223,86 lei.

Astfel, consideră Gîrneţ Axenia că reconectarea la reţelele de gaze urma să fie efectuată în decurs de două zile lucrătoare din data achitării de către consumatorul final a plăţii pentru reconectare, furnizorul nu a reconectat imobilul nr. 1 A din str.Dosoftei, or.Cricova, mun. Chişinău. Din motivul indicat, la 07.10.2011, reclamanta a formulat o cerere prealabilă, solicitând reconectarea la reţelele de gaz a imobilului menţionat. La 10.11.2011, a primit răspuns de la „Chişinău-gaz” SRL prin care i s-a refuzat în soluţionarea pozitivă a conflictului pe motiv că reconectarea la reţeaua de gaze naturale poate fi efectuată doar după înlăturarea motivelor care au dus la deconectarea instalaţiei de utilizare.

Consideră reclamanta drept ilegal refuzul „Chişinău-gaz” SRL de a reconecta imobilul nr.l A din str.Dosoftei, or.Cricova, mun.Chişinău la reţeaua de gaze naturale, încălcând grav drepturile de consumator final şi solicită obligarea „Chişinău-gaz” SRL reconectarea imobilului sus menţionat la gazele naturale. La 17.10.2012, 19.11.2012 şi 03.06.2013 reprezentantul reclamantei Gherman Lilia, în cadrul şedinţelor de judecată a înaintat cereri de concretizare a acţiunii prin care a solicitat încasarea din contul pîrîtului „Chişinău-gaz” SRL a sumei de 4 670,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, inclusiv 670,00 lei achitaţi pentru traducerea şi autentificarea notarială a procurii nr.1858.11, în baza bonurilor de plată din 06 şi 07.10.2011 şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4 000,00 lei, conform bonului de plată din 07.05.2012.

Complementar, indică Gîrneţ Axenia, că la data de 25.01.2012, părţile au încheiat un nou contract de furnizare a gazelor naturale pe un termen de 6 luni la locul de consum din str.Doroftei, nr.l A din or.Cricova, mun.Chişinău, iar imobilul indicat a fost reconectat la conducta de gaze naturale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 12.07.2013 cererea lui Gîrneţ Axenia a fost admisă, s-a anulat ordinul „Chişinău-gaz” SRL de deconectare a instalaţiei de utilizare a consumatorului Gîrneţ Axenia din 08.09.2011 şi s-a încasat de la „Chişinău-gaz” SRL în beneficiul Axeniei Gîrneţ cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 4 670,00(patru mii şase sute şaptezeci) lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, apelul declarat de „Chişinău-gaz” SRL a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea Axeniei Gîrneţ a fost respinsă.

La 24 februarie 2014, Gîrneţ Axenia şi Gîrneţ Vasile au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurenţii au invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa de apel încălcînd normele de drept material. În special, indică recurentul că instanţa de apel nu s-a expus asupra legalităţii ordinului din 08.09.2011, prin care imobilul din str. Dosoftei, nr. 1 A, or. Cricova, mun.Chişinău a fost deconectat de la reţeaua de gaze naturale. De asemenea, menţionează recurenţii că instanţa nu a aplicat actele normative şi legislative în vigoare la momentul contractării.

Mai indică recurenţii că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimatul nu a respectat procedura de deconectare a imobilului de la reţeaua de gaze naturale. La 17 martie 2014, „Chişinău-gaz” SRL a depus referinţă la recursul indicat supra, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În acest sens, susţine intimatul că argumentele recurenţilor cu referire la respectarea procedurii de deconectare de la reţeaua de gaze naturale sunt neîntemeiate şi lipsite de orice suport probatoriu. Complementar, menţionează intimatul că instanţa de apel a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele în care a avut loc deconectarea. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

În context, cu referire la temeiul invocat de către recurenţi potrivit căruia instanţa nu s-a expus asupra legalităţii ordinului de deconectare de la reţeaua de gaze naturale, Colegiul precizează că instanţa de apel, a apreciat faptul sub aspectul art. 25 şi 26 ale Legii contenciosului administrativ. Respectiv, instanţa de recurs respinge acest argument. Colegiul respinge şi argumentul precum că instanţa de apel nu a aplicat actele normative şi legislative în vigoare la momentul contractării, avînd în vedere că nici acest fapt nu s-a confirmat în urma examinării temeiurilor indicate în cererea de recurs.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gîrneţ Axenia şi Gîrneţ Vasile ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Gîrneţ Axenia şi Gîrneţ Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Ion Druţă