3ra-79/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:V. Negru dosarul nr. 3ra-79/14 instanţa de apel: N. Cernat, A.Pahopol, I.Gavriliţa ÎNCHEIERE 30 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Grinblat Leonid, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grinblat Leonid împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” cu privire la anularea actului administrativ şi obligarea excluderii sumei din factură şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-gaz” împotriva lui Leonid Grinblat cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Grinblat Leonid şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2012 prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cererea reconvenţională admisă, c o n s t a t ă : La data de 23 august 2011, Grinblat Leonid a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Chişinău-gaz” cu privire la anularea actului administrativ şi obligarea excluderii sumei din factură. În motivarea cererii reclamantul a invocat că este proprietarul apartamentului nr. 1 din str. Dominte Timonu 19, mun. Chişinău. Susţine că în luna aprilie 2011, a primit factura nr. 34/0001474 pentru luna martie, în care era indicată spre achitare suma de 89 362,27, drept urmare, la data de 16 mai 2011, s-a adresat cu o cerere către pîrît privind eliberarea descifrărilor sumei menţionate în factură, însă în loc de descifrare pîrîtul i-a expediat înştiinţarea privind deconectarea gazului natural.

Menţionează că la data de 27 iunie 2011, a înştiinţat pîrîtul despre achitarea datoriei, iar la data de 10 iulie 2011, iarăşi i-a fost expediată factura, pe cînd recalculul i-a fost prezentat doar la data de 23 iunie 2011, pentru perioada iunie 2008 - iunie 2011, datoria constituind 51 812,01 lei, datorie pe care insistă că a achitat-o în perioada aprilie - iunie 2011. Solicită, reclamantul Grinblat Leonid, anularea calculelor de plată în sumă de 39 712,60 lei inclusă în factura de plată nr. 34/0001474 din iunie 2011 cu obligarea SRL „Chişinău-gaz” de a exclude suma respectivă din factură. La data de 27 septembrie 2011, SRL „Chişinău-gaz” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Grinblat Leonid cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii reconvenţionale, SRL „Chişinău-gaz”, a indicat că în rezultatul controlului frontal efectiv în luna martie 2011, în legătură cu eschivarea unor consumatori de la achitarea completă a volumelor de gaze naturale consumate, s-a constatat că pîrîtul în perioada anilor 2004-2010 inclusiv luna ianuarie 2011, achită plata pentru gazele naturale din facturile pe timp de vara- toamnă, selectîndu-le doar pe cele care au sume mai mici. Susţine că, modalitatea lui Grinblat Leonid de achitare a gazelor naturale a contribuit la formarea în luna ianuarie 2011, a datoriei pentru gazele naturale consumate în sumă de 85790,20 lei şi neachitate. Menţionează că, Grinblat Leonid, a recunoscut neachitarea gazului natural consumat în lunile aprilie-iunie 2011 şi prin trei facturi a achitat datoria în sumă de 46 078 lei şi 5734 lei consumul curent, refuzînd, însă, achitarea benevolă a restanţei în sumă de 39 712,60 lei pe motivul expirării termenului de prescripţie.

Afirmă că eschivarea lui Grinblat Leonid de la achitarea integrală a gazelor naturale consumate a devenit cunoscută în luna martie 2011, în legătură cu care fapt la data de 25 martie 2011, de către conducerea SRL „Chişinău-gaz” a fost sesizat Comisariatul de Poliţie Rîşcani, solicitînd intervenţia în vederea constatărilor colaboratorilor întreprinderii care în înţelegere cu unii consumatori, inclusiv Grinblat Leonid au cauzat un prejudiciu considerabil întreprinderii. Consideră că curgerea termenului de prescripţie urmează a fi calculat începînd cu luna martie 2011, respectiv factura din 08 aprilie 2011 expediată pîrîtului, prin care s-a solicitat achitare datoriei pentru gazele naturale consumate, dar neachitate pentru perioada de la 21 ianuarie 2004 - ianuarie 2011 în sumă de 85 790 lei, se încadrează în termenul de prescripţie, pretenţia de a solicita achitarea integrală a datoriei este legală şi întemeiată.

Solicită, SRL „Chişinău-gaz”, încasarea de la Grinblat Leonid a datoriei în mărime de 39 712,60 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1053 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 noiembrie 2012, acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cererea reconvenţională a fost admisă şi încasat de la Grindblat Leonid în beneficiul SRL „Chişinău-gaz” datoria în mărime de 39 712,60 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1053 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, apelul declarat de către Grinblat Leonid a fost respins şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe.

La adoptarea hotărârilor judecătoreşti, în susţinerea concluziilor sale, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 971, 512 alin.(1) şi 572 alin.(2) Cod civil, au concluzionat că SRL „Chişinău-gaz” a probat faptul că Grinblat Leonid nu a achitat integral plata pentru volumul de gaze naturale consumate, pe cînd ultimul, nu a prezentat careva probe în susţinerea poziţiei sale, precum că a achitat prin serviciul Băncilor Comerciale, oficiile poştale sau prin contabilitatea furnizorului SRL „Chişinău-gaz” plăţile pentru gazele consumate în sumă de 39712,60 lei.

Totodată, la adoptarea soluţiei menţionate, instanţele au reţinut drept probă şi certificatul eliberat de Inspectoratul Fiscal a sectorului Rîşcani, din care rezultă că SRL „Chişinău –gaz” în perioada 2000-2011 nu dispunea de aparat de casă, fapt ce atestă că SRL „Chişinău-gaz” nu putea recepţiona plăţi în numerar de la consumatorii de gaze naturale inclusiv şi de la Grinblat Leonid, fapt care respinge argumentele ultimului precum că achita în numerar plăţile pentru gazele naturale consumate nemijlocit la furnizor. La data de 28 iunie 2013, Grinblat Leonid a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea iniţială să fie admisă, iar cererea reconvenţională să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs recurentul Grinblat Leonid a invocat că instanţa de apel considerînd întemeiată cererea reconvenţională a ignorant prevederile art. 270 Cod civil ce reglementează termenul de prescripţie pentru depunerea cererii de chemare în judecată, or, instanţele judecătoreşti au dispus încasarea datoriei acumulate pentru perioada ianuarie 2004 - mai 2008, pentru 5 ani şi 5 luni, în timp ce legislaţia în vigoare prevede posibilitatea încasării datoriei acumulate pe o perioadă nu mai mare de 3 ani, fapt ce indică că cererea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Susţine că în interiorul termenului de prescripţie în perioada iunie 2008 – iunie 2011 toate datoriile au fost achitate, iar din ianuarie 2004 pînă în luna aprilie 2011, în facturile primite nu a fost indicată nici o datorie.

Consideră recurentul că instanţele judecătoreşti neîntemeiat şi-au motivat hotărîrile invocînd prevederile art. 971 Cod civil deoarece contractul de furnizare a gazului natural nu poate fi considerat un contract de prestare a serviciilor. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grinblat Leonid nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Grinblat Leonid asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Grinblat Leonid ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Grinblat Leonid se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva