2rac-213/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2rac-213/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Transenergo Proiect” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Beali” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Transenergo Proiect” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Transenergo Proiect” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 17 martie 2011, SRL „Beali” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Transenergo Proiect” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului cererii-comanda privind organizarea transportării mărfii nr. 189 din 18 decembrie 2009 SRL „Beali” în calitate de transportator auto internaţional s-a angajat să acorde servicii de transport pe ruta regiunea Moscova, or. Balaşiha, microraionul Saltîcovo - în Republica Moldova, destinatarul – SRL „Lux Proba-Grup” marfă: băuturi alcoolice (rachiu în asortiment) în cantitate de 20 tone, inclusiv 944 cutii, în total 6864 sticle.

Menţionează că pentru serviciile acordate pârâtul s-a angajat să achite transportatorului în termen de 5 zile de la data prezentării documentelor necesare, inclusiv a facturii fiscale şi CMR - 1100 dolari SUA, echivalentul în lei la cursul BNM constituia 13531,87 lei la data devamării.

Afirmă că la 31 decembrie 2009 marfa a fost livrată şi descărcată după destinaţie cu autotransportul societăţii reclamante nr. CNL-313 şi remorca CAU-582, iar pretenţii faţă de transportator din partea beneficiarului nu au fost înaintate, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de transport internaţional CMR nr. 001413 şi nr. 001284. Susţine că în timpul transportării încărcăturii de către transportator au fost efectuate cheltuieli suplimentare, care n-au fost prevăzute în comanda-cerere nominalizată şi în legătură cu acestea pârâtului i s-au calculat suplimentar încă 80 dolari SUA, echivalentul cărora constituie 984,14 lei, inclusiv: pentru efectuarea rotaţiei suplimentare de 160 km, cheltuielile constituie - 50 dolari SUA, penalitate pentru neperfectarea documentaţiei 1 necesare CMR la al doilea loc de descărcare (1000 ruble ruseşti) - 30 dolari SUA, fapt despre care pârâtul a fost sesizat prin scrisoarea din 21 ianuarie 2010, însă aceasta a rămas fără răspuns şi fără îndeplinire.

Mai indică că documentele necesare, inclusiv scrisoarea de transport internaţional - CMR, factura de expediţie Seria EO nr. 154119 din 31 decembrie 2009 şi actul de executare a lucrărilor au fost prezentate în luna ianuarie 2010, însă pârâtul a achitat pentru serviciile acordate numai suma de bază, ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 1181 din 16 martie 2010 - suma de 8611 lei, ordinul de plată nr. 1274 din 03 iunie 2010 în sumă de 4442,36 lei şi ordinul de plată nr. 1084 din 04 decembrie 2009. Menţionează că pârâtului de repetate ori i-au fost expediate reclamaţii, însă răspuns nu a primit. De asemenea, afirmă că la 01 februarie 2011 datoria de bază constituie suma de 984 lei.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 619 Cod civil, pârâtului i s-a calculat suma de 533,79 lei, ce reprezintă dobânda de întârziere, începând cu 05 ianuarie 2010 - până la 01 decembrie 2010. Susţine că la 02 decembrie 2010 pârâtului repetat i-au fost expediate pentru examinare documentele necesare, precum şi CMR - după text 2 exemplare, factura de expediţie EO Nr. 154119, actul de executare a lucrărilor – 2, actul de verificare la data de 30 septembrie 2010 pentru verificare şi semnare, însă răspuns la pretenţii nu a primit. Solicită încasarea cu titlu de prejudiciu a sumei de 984,14 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 533,79 lei, taxei de stat - 270 lei şi cheltuielilor pentru asistenţa juridică - 2000 lei.

Ulterior, SRL „Beali” a depus cerere de majorare a cuantumului acţiunii, solicitând încasarea de la SA „Transenergo Proiect” în beneficiul SRL „Beali” a sumei de 6856,53 lei, care include datoria de bază în sumă de 5905,01 lei şi dobânda de întârziere pentru perioada 17 martie 2010 – 17 martie 2011 în sumă de 951,52 lei, precum şi încasarea cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 2000 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei. În susţinerea pretenţiilor menţionează că conform ultimului act de verificare din 30 septembrie 2010, suma datoriei pentru serviciile acordate constituie 4920,87 lei, care din greşeală nu au fost incluse în cererea de chemare în judecată iniţială. Afirmă că luând în consideraţie cheltuielile pentru efectuarea rotaţiei suplimentare, ce constituie 984,14 lei, suma prejudiciului material constituie 5905,01 lei.

Susţine că pârâtul prin actul de verificare din 31 decembrie 2009 a recunoscut datoria în sumă de 4442,38 lei. Indică că pârâtul ultima dată a fost somat la 06 decembrie 2010, însă obligaţia nu şi- a onorat-o. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 noiembrie 2011 a fost transmisă cauza după competenţă la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău pentru examinare în fond. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 noiembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea şi încasat de la SA „Transenergo Proiect” în beneficiul SRL „Beali” datoria pentru livrarea producţiei alcoolice în sumă de 5905,01 lei, dobânda de întârziere în mărime de 951,52 lei, cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat - 270 lei şi suma de 1000 lei pentru asistenţa juridică, în total suma 8126,53 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 a fost respins apelul declarat de SA „Transenergo Proiect” şi menţinută hotărârea primei instanţe. 2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2013 a fost admis recursul declarat de către SA „Transenergo Proiect”, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de SA „Transenergo Proiect”, reprezentată de avocatul Stanislav Cibotari şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 februarie 2014, SA „Transenergo Proiect” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând declararea admisibilităţii recursului, admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului invocă că instanţa de apel ignorând circumstanţele de fapt ale pricinii, la aprecierea juridică a naturii raporturilor juridice litigioase a aplicat selectiv, neîntemeiat şi incorect prevederile de drept material incidente în speţă. Consideră că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă la examinarea pricinii au ignorat prevederile de drept material care guvernează esenţa raportului material litigios şi au admis o soluţie judiciară contrară legii şi echităţii. Cu referire la art. 268 lit. d) Codul civil, care prevede că litigiile ce izvorăsc din contractual de transport se prescriu în termen de 6 luni, afirmă că contractul de transport a fost încheiat la 18 decembrie 2009, dar SRL „Beali” a depus cerere de chemare în judecată la 17 martie 2011, deci mai mult de un an.

Susţine că intimatul a indicat în cererea de chemare în judecată că maşina a efectuat rotaţie suplimentară de 160 km şi penalitatea pentru neperfectarea documentaţiei necesare CMR la al doilea loc de descărcare, însă nu a prezentat dovadă că acest caz a avut loc. Consideră că expertiza efectuată la iniţiativa SA „Transenergo Proiect” de Centrul Expertizei Independente RM din 09 aprilie 2013 demonstrează că intimatul a prezentat la instanţa de judecată contractul-cererii-comandă în care a schimbat condiţiile şi solicită neîntemeiat încasarea datoriei în sumă de 8125,53 lei. Afirmă că „Transenergo Proiect” a executat în volum deplin, cu bună-credinţă şi în termenul stabilit obligaţiile sale contractuale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 10 decembrie 2013, la 07 februarie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Transenergo Proiect” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Transenergo Proiect”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Transenergo Proiect” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Transenergo Proiect” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 4