2ra-1011/14 — Încasarea sumei. Declararea nulităţii recipisei

prima instanţă: S. Bleşceaga dosar nr.2ra-1011/14 instanţa de apel: M. Anton, M. Moraru, I. Secrieru DECIZIE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolea Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către avocatul Pantaz Vladislav în interesele recurentei Platonova Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Dragalin Valeriu împotriva Nataliei Platonova cu privire la încasarea sumei şi cererea reconvenţională intentată de Platonova Natalia împotriva lui Dragalin Valeriu cu privire la declararea nulităţii recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Dragalin Valeriu, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale, c o n s t a t ă: La 06 aprilie 2011, Dragalin Valeriu s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Ţinea Valeriu încasarea datoriei. În motivarea acţiunii, indică reclamantul că, la data de 07 octombrie 2009 i-a împrumutat lui Ţînea Valeriu mijloace băneşti în cuantum de 7 000 dolari SUA. Pînă în luna martie anul 2011, Ţînea Valeriu nu a restituit împrumutul, conform recipisei întocmite la data de 07 octombrie 2009. Astfel, la data de 14 martie 2011, Dragalin Valeriu a expediat la domiciliul lui Ţînea Valeriu o scrisoare prin care a solicitat restituirea împrumutului, însă scrisoarea a fost restituită din considerentele că ultimul nu locuieşte în ap. 22, str. Andrei Doga, 33, mun.

Chişinău. Solicită reclamantul Dragalin Valeriu încasarea din contul succesoarei în drepturi, fiica pîrîtului Ţînea Valeriu - Platonova Natalia, care a acceptat 1 succesiunea după decesul tatălui său, a datoriei în cuantum de 7 000 dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată. La data de 02 martie 2012, reclamanta-pîrît Platonova Natalia a intentat o acţiune reconvenţională împotriva lui Dragalin Valeriu cu privire la declararea nulităţii recipisei din 07 octombrie 2009. În motivarea cererii reconvenţionale, Platonova Natalia a indicat că potrivit certificatului de moştenitor legal din 04 august 2011, a acceptat succesiunea defunctului Ţînea Valeriu, născut la 22 august 1962, care a decedat la 02 ianuarie 2011. Reclamanta-pîrît Platonova Natalia a menţionat că recipisa întocmită la data de 07 octombrie 2009 nu întruneşte condiţiile de valabilitate ale unui act juridic.

Şi anume, înscrisul menţionat nu este scris de pretinsul împrumutat Ţinea Valeriu. Mai mult decît atît, înscrisul nominalizat nu poate fi confirmat nici prin depoziţiile martorilor dat fiind faptul că reieşind din prevederile legale, toate actele, ale căror valoare a obiectului depăşeşte 1 000 lei trebuie să fie încheiate în scris şi semnate de părţi, ceea ce nu se conţine în recipisa prezentată de Dragalin Valeriu din 07 octombrie 2009. Concomitent, a invocat că acest simplu înscris nu conţine cauză pentru care ar fi fost contractat împrumutul. Or, în cazul în speţă lipseşte scopul împrumutului şi alte condiţii de valabilitate ale unui contract de împrumut. Totodată, fosta soţie a decedatului Ţînea Elena nu cunoştea despre existenţa împrumutului şi nici a recipisei, ceia ce denotă lipsa faptului împrumutului, motiv pentru care se cere declararea nulităţii actului juridic, ca fiind o convenţie încheiată contrar prevederilor legii.

Reclamanta-pîrît Platonova Natalia a solicitat constatarea nulităţii absolute a recipisei din 07 octombrie 2009. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 aprilie 2013 a fost respinsă acţiunea iniţială formulată de Dragalin Valeriu, ca fiind neîntemeiată. S-a admis acţiunea reconvenţională intentată de Platonova Natalia. S-a declarat nulă recipisa din 07 octombrie 2009 despre recunoaşterea existenţei unei datorii a defunctului Ţînea Valeriu faţă de Dragalin Valeriu în sumă de 7 000 dolari SUA. S-a încasat de la Dragalin Valeriu în beneficiul Nataliei Platonova cheltuielile de judecată în sumă de 3 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de Dragalin Valeriu, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea iniţială formulată de Dragalin Valeriu a fost admisă. 2 S-a încasat din contul lui Platonova Natalia în beneficiul lui Dragalin Valeriu datoria în cuantum de 7000 dolari SUA şi cheltuielile de judecată în cuantum de 4 378,43 lei. S-a respins acţiunea reconvenţională intentată de Platonova Natalia, ca fiind neîntemeiată. În dezacord cu decizia enunţată, avocatul Pantaz Vladislav în interesele recurentei Platonova Natalia, la data de 31 decembrie 2013 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. A mai solicitat încasarea din contul Dragalin Valeriu în folosul Nataliei Platonova a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 300 lei, precum şi sub forma asistenţei juridice în mărime de 5 000 lei, iar în total suma de 5 300 lei.

În motivarea amplă a recursului, reprezentantul recurentei a indicat în esenţă că la emiterea deciziei, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, în rezultat, a aplicat eronat normele de drept procedural, precum şi cele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, precum şi prin interpretarea eronată a legii. În acest context, reprezentantul recurentei a invocat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că recipisa din 07 octombrie 2009 nu întruneşte condiţiile încheierii unui act juridic. Or, acest înscris nu este semnat de defunctul Ţinea Valeriu sau de o altă persoană.

Or, înscrisul doveditor pentru a avea forţă probantă deplină trebuie să fie scris în întregime de către împrumutat şi să fie semnată. Mai mult decît atît, alte probe care ar confirma contractarea împrumutului de către Ţinea Valeriu de la Dragalin Valeriu, nu au fost prezentate. Reprezentantul recurentului a mai menţionat că raportul de expertiză nr. 25 din 18 iulie 2012 a fost efectuat cu încălcări ale procedurii stabilite de lege. Consideră reprezentantul recurentei că acţiunea formulată de Dragalin Valeriu, fiind înaintată împotriva Nataliei Platonova la data de 02 martie 2012, urmează a fi respinsă şi din motivul omiterii termenului de prescripţie de înaintare a pretenţiilor creditorului faţă de moştenitor.

De asemenea, s-a mai invocat că instanţa de apel, contrar normelor de procedură, nu a notificat recurenta Platonova Natalia despre locul, data şi ora şedinţei judecătoreşti din 24 octombrie 2013, astfel încît aceasta din urmă să se poată pregăti de proces şi să se prezinte la timp în faţa instanţei. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece materialele pricinii atestă recepţionarea de către recurent a 3 copiei deciziei instanţei de apel la data de 04 decembrie 2013, expediată conform scrisorii de însoţire din 11 noiembrie 2013, (f.d.149).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat, pasibil de a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În şedinţa de judecată, s-a stabilit că, prin acţiunea iniţială formulată de Dragalin Valeriu, s-a solicitat încasarea din contul lui Ţînea Valeriu a datoriei în cuantum de 7000 dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată.

Iar, prin acţiunea reconvenţională intentată de Platonova Natalia, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a recipisei din 07 octombrie 2009. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii iniţiale şi admiterii acţiunii reconvenţionale. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de fond a conchis că recipisa din 07 octombrie 2009 nu corespunde cerinţelor legale privind actele juridice. Or, înscrisul în cauză, nu este semnat de către Ţînea Valeriu, sau de o altă persoană, fiind nul ca înscris sub semnătură privată, neavînd forţa probantă a unui astfel de înscris, ci valorînd numai ca început de dovadă scrisă. Totodată, instanţa de fond a respins ca fiind o probă inadmisibilă raportul de expertiză nr. 25 din 18 iulie 2012, deoarece expertul nu a ţinut cont şi de celelalte înscrisuri prezentate pentru comparaţie.

Prin urmare, instanţa de fond a concluzionat în favoarea declarării nulităţii recipisei din 07 octombrie 2007. Instanţa de apel a casat integral hotărîrea primei instanţe şi a pronunţat o hotărîre nouă de admitere a acţiunii iniţiale şi de respingere a acţiunii reconvenţionale. În acest context, instanţa de apel a apreciat raportul juridic de împrumut născut între Dragalin Valeriu şi Ţînea Valeriu drept un act juridic valabil, care este confirmat prin simplu înscris anexat la materialele pricinii, reieşind din cerinţa instituită de prevederile art. 210 Cod civil. Astfel că, în pofida faptului lipsei semnăturii lui Ţînea Valeriu pe înscrisul din 07 octombrie 2009, acesta a fost întocmit olograf de ultimul, iar contrariul nu este combătut prin probatoriul administrat de către recurenta Platonova Natalia.

Mai mult decît atît, instanţa de apel a reţinut concluziile raportului de expertiză din 18 iulie 2012, potrivit cărora s-a stabilit faptul că textul din recipisa din 07 octombrie 2009 a fost executat personal de Ţînea Valeriu. Iar, lipsa 4 semnăturii autorului textului nu afectează calitatea înscrisului. Or, în condiţiile legale dovada simplului înscris nu impune imperativ elemente obligatorii ale unui contract civil, iar însăşi conţinutul textului denotă faptul primirii cu titlu de împrumut a mijloacelor băneşti indicate supra. Prin urmare, ţinînd cont de faptul că în termenul stabilit, obligaţia nu a fost executată de către debitor, însă în condiţiile legii, acesta este ţinut să-şi onoreze incontestabil obligaţiunile faţă de creditor, instanţa de apel a conchis în favoarea temeiniciei pretenţiilor înaintate de intimatul Dragalin Valeriu.

Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către avocatul Pantaz Vladislav în interesele recurentei Platonova Natalia întemeiat, iar decizia instanţei de apel pasibilă de a fi casată, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din considerentele următoare. Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că potrivit înscrisului datat cu 07 octombrie 2009, Ţînea Valeriu a luat cu împrumut de la intimatul Dragalin Valeriu suma de 7 000 dolari SUA, fără a fi indicată semnătura împrumutatului Ţînea Valeriu, (f.d.61).

Din materialele cauzei reiese că Ţînea Valeriu a decedat la data de 02 ianuarie 2011, fapt confirmat prin certificatul de deces nr. 6 din 11 ianuarie 2011, (f.d.42). Este de menţionat că în temeiul certificatului de moştenitor legal nr. 3874 din 04 august 2011, Platonova Natalia a acceptat succesiunea defunctului Tînea Valeriu, decedat la 02 ianuarie 2011, (f.d.41). În baza dispoziţiei art. 195 Cod civil, actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. În conformitate cu prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Este evident că, un contract trebuie să conţină datele de identificare ale părţilor, semnătura părţilor. Conform dispoziţiei art. 199 alin. (1) Cod civil, consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Iar, în temeiul art. 201 Cod civil, actul juridic se consideră neîncheiat în cazul, în care esenţa consimţămîntului nu poate fi determinată cu certitudine nici din exprimarea exteriorizată şi nici din alte circumstanţe ale încheierii sale. 5 Conform prevederilor art. 217 alin (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. În conformitate cu dispoziţia art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronată soluţia instanţei de apel privind aprecierea raportului juridic de împrumut între Dragalin Valeriu şi Ţînea Valeriu drept un act juridic valabil, în pofida lipsei semnăturii lui Ţînea Valeriu pe înscrisul din 07 octombrie 2009. Or, nu s-a stabilit consimţămîntul valabil exprimat al lui Ţînea Valeriu în vederea contractării împrumutului sus-indicat. În acest context, instanţa de recurs consideră necesar a remarca că unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea de voinţă. Avînd drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor rapoturi cu alte persoane, voinţa autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată, exteriorizată.

Eficacitatea acestei voinţe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunoştinţă de ea. Prin manifestare, voinţa încetează de a mai fi un fenomen subiectiv, devenind un fapt social, o realitate obiectivă, iar terţii pot lua cunoştinţă de conţinutul ei şi pot adopta o anumită conduită. Manifestarea de voinţă trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor juridice: naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Intenţia de a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel încît aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decît dacă o asemenea intenţie a existat. Conform art. 158 alin. (1), (3), (4) şi (6) CPC, raportul de expertiză se elaborează în scris.

Raportul de expertiză va cuprinde descrierea amplă a investigaţiilor şi concluziile pe marginea lor, răspunsul la întrebările instanţei judecătoreşti. În cazul în care constată, pe parcursul efectuării expertizei, existenţa unor circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii referitor la care nu i s-au pus întrebări, expertul este în drept să includă în raport deducţiile sale asupra lor. Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe. Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa judecătorească şi se apreciază conform art. 130 CPC. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.

În continuare, instanţa de recurs nu poate pune la baza unei decizii întemeiate şi legale concluzia raportului de expertiză nr. 25 din 18 iulie 2012 privind îndeplinirea de către Ţînea Valeriu a textului recipisei din 07 octombrie 2009. 6 Or, la întocmirea raportului de expertiză sus-indicat nu s-au utilizat suficiente materiale pentru a a face careva concluzii. În acest context, conform prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale nr. 1086 din 23 iunie 2000, în cazul în care, în cursul efectuării cercetărilor respective, expertul a constatat că materialele puse la dispoziţia lui pentru a întocmi raportul de expertiză sînt insuficiente sau nu sînt precise, el redactează un proces-verbal privind imposibilitatea întocmirii unui astfel de raport.

Astfel că, concluziile prezentului raport de expertiză sînt neîntemeiate, iar veridicitatea, exactitatea şi argumentarea acestuia este îndoielnică. În susţinerea concluziei enunţate, instanţa de recurs invocă prevederile art. 22 alin. (1) din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico- ştiinţifice şi medico-legale nr. 1086 din 23 iunie 2000, potrivit cărora, raportul de expertiză este apreciat, în conformitate cu legislaţia de procedură, sub aspectul exactităţii, obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor, precum şi al eficienţei şi caracterului fundamental al metodelor de cercetare folosite la efectuarea expertizei. Iar, în temeiul dispoziţiei art. 130 alin. (2) CPC, nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Sub aspectul celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie apreciază ca fiind întemeiată soluţia instanţei de fond cu privire la necorespunderea recipisei din 07 octombrie 2009 cerinţelor legale privind actele juridice, în consecinţă, aceasta fiind declarată nulă. În acest context, instanţa de recurs remarcă despre temeinicia argumentelor reprezentantului recurentei invocate în cererea de recurs.

Potrivit art. 94 alin. (1) şi (3) şi art. 96 CPC, şi ţinînd cont de solicitarea formulată în cererea de recurs, instanţa de recurs va dispune încasarea din contul intimatului Dragalin Valeriu în beneficiul recurentei Platonova Natalia a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate sub forma taxei de stat la depunerea cererii de recurs, precum şi a sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică acordată, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. 66721530 din 30 decembrie 2013, şi prin factura de plată cu seria EH nr. 491624 din 30 decembrie 2013, (f.d.153, 164). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţele de judecată ierarhic inferioare, însă de către instanţa de apel au fost aplicate eronat normele de drept material, în continuare, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către avocatul Pantaz Vladislav în interesele recurentei Platonova Natalia, prin casarea deciziei Curţii 7 de Apel Chişinău din 24 octombrie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 aprilie 2013. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. f), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către avocatul Pantaz Vladislav în interesele recurentei Platonova Natalia. Decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2013 se casează şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 aprilie 2013, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Dragalin Valeriu împotriva Nataliei Platonova cu privire la încasarea sumei şi cererea reconvenţională intentată de Platonova Natalia împotriva lui Dragalin Valeriu cu privire la declararea nulităţii recipisei.

Se încasează din contul lui Dragalin Valeriu în beneficiul Nataliei Platonova a sumei de 150 (una sută cincizeci) lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate sub forma taxei de stat la depunerea cererii de recurs, precum şi a sumei de 2 000 (două mii) lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică acordată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 8