2ra-1308/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-1308/14 Judecător: M.Diaconu Curtea de Apel Chişinău Judecători: V.Pruteanu, M.Guzun, Iu.Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Vasile Ţurcan în interesele lui Malic Semion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Malic Semion împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Afacerilor Interne a RM, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 18.03.2013, Malic Semion s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al RM, Procuratura Generală a RM şi Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral în baza Legii nr. 87 din 21.04.2011, art. 1404 Cod civil al RM şi art. 6 şi 13 CEDO.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat, că în noaptea spre 11.03.2012, persoane necunoscute au pătruns în casa dînsului din satul Jora de Sus, raionul Orhei şi au furat bunuri în sumă de peste 22 000 lei, alte bunuri fiind deteriorate. Fiind sesizat Comisariatul Raional de Poliţie, la faţa locului s-au prezentat doi ofiţeri de poliţie. Dar, atît în ziua comiterii infracţiunii, cît şi ulterior, organul de constatare şi de urmărire penală a dat dovadă de superficialitate, sau chiar în mod premeditat au muşamalizat cazul şi un şir de acţiuni procesuale imediate şi obligatorii, nu au fost efectuate, ori au fost efectuate foarte tardiv. Indică, că cauza penală nu a fost pornită în termenii legali, şi în aşa mod, infracţiunea a rămas nedescoperită pînă în prezent.

Din motiv că pe parcursul a mai multe luni problema sa nu a fost soluţionată, iar la cererile adresate Comisariatului Raional de Poliţie Orhei, Ministerului Afacerilor Interne şi organelor procuraturii, inclusiv şi Procuraturii Generale, nu a primit răspuns sau a primit un răspuns formal, s-a adresat în instanţă cu prezenta cerere de chemare în judecată în ordinea Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Indică că prin acţiunile sale Comisariatul Raional de Poliţie Orhei şi MAI se fac culpabile de prejudiciul material în sumă de 22 640 lei, sumă determinată chiar 1 de ofiţerul de urmărire penală, care şi este culpabili de nesoluţionarea eficientă şi legală a cazului.

Menţionează că urmare a atitudinii superficiale din partea ofiţerului de urmărire penală cît şi a CRP Orhei, MAI a RM cît şi a Procuraturii, i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil. Solicită reclamantul încasarea de la pîrîţi a sumei de 22 640 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi încasarea altor prejudicii, în calitate de costuri şi cheltuieli. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 iulie 2013, a fost respins capătul de cerere privind încasarea prejudiciului material, iar pretenţia cu privire la încasarea prejudiciului moral a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Malic Semion 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Malic Semion a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 iulie 2013 şi adoptarea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. În motivarea apelului, apelantul a indicat că suma prejudiciului moral acordată de prima instanţă este disproporţionată şi discriminatorie în raport cu suferinţele pe care le-a provocat reclamantului comportarea ilegală a organului de urmărire penală şi a procurorilor. Mai mult, această sumă este vădit disproporţionată în raport cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauzele similare împotriva Moldovei, care pe cauze mult mai nesemnificative, acordă reclamanţilor retribuţii morale mult mai mari.

Indică apelantul şi că instanţa neîntemeiat a respins cerinţa de încasare a prejudiciului material în mărimea calculată şi recunoscută de ofiţerul de urmărire penală, în sumă de 22 640 lei, or anume statul conform Legii 87 este pasibil de răspundere civilă în faţa reclamantului, avînd toate pîrghiile legale ca să-şi recupereze pierderile. Ministerul Justiţiei al RM de asemenea a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii cu adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii depuse de Malic Semion. În motivarea apelului, apelantul a indicat, că concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat.

Astfel, prima instanţă greşit a dedus, că circumstanţele prezentate în acţiunea depusă de Malic Semion se încadrează în prevederile Legii nr. 87 din 11.04.2011, deoarece organul de urmărire penală nu este o autoritate publică investită cu dreptul de judecare a cauzelor. De asemenea, intimatul nu are nici un temei în vederea invocării tergiversării examinării cauzei în condiţiile în care deţine calitate parte vătămată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Malic Semion, admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 iulie 2013 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 2 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, menţionînd că, în cazul procedurilor penale, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil poate fi invocat doar de o persoană căreia i s-a înaintat o acuzaţie, iar perioada care trebuie luată în consideraţie pentru a verifica respectarea dreptului la judecarea cauzei 2 penale în termen rezonabil începe din ziua cînd o persoană este acuzată (hotărîrea CEDO din 27 iunie 1968 în cauza Nemeister c. Austriei), sau ziua începînd cu care bănuielile al căror obiect este cel interesat au avut repercursiuni importante asupra situaţie sale (hotărîrea CEDO din 02 decembrie 1986 în cauza Savoldi c. Italiei).

La fel a menţionat că o excepţie constituie situaţia cînd victima unei infracţiuni pretinde durată nerezonabilă a procedurii penale în legătură cu imposibilitatea soluţionării aspectului civil, examinarea excesiv de lungă a acţiunii sale civile în cadrul procedurii penale, situaţie în care poate fi apreciată şi durata procedurilor penale, dar începînd cu momentul înaintării acţiunii civile, iar în speţă, reclamantul apelant Malic Semion are calitatea de parte vătămată în cauza penală, în care se pretinde încălcarea termenului rezonabil la judecarea cauzei. Probe, ce ar confirma că Malic Semion ar fi înaintat o acţiune civilă în cadrul procesului penal, pe dosar nu au fost administrate.

Or, reieşind din prevederile Legii nr.87, asemenea pretenţii pot fi înaintate doar de către învinuit sau inculpat, căruia prin simplul motiv de menţinere sub acuzare un termen îndelungat i se lezează drepturile şi interesele ocrotite de lege, totodată Malic Semion nu a justificat cum sînt aduse la moment atingeri drepturilor şi intereselor sale în calitate de parte vătămată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 06.02.2014, avocatul Vasile Ţurcan în interesele lui Malic Semion a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 iulie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele de fapt ale pricinii, expuse atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. La fel, recurentul a susţinut că cauza a fost examinată în lipsa sa, iar apelul Ministerului Justiţiei al RM nu i-a fost adus la cunoştinţă. Totodată, consideră că instanţele eronat au statuat că circumstanţele speţei nu cad sub incidenţa Legii nr. 87 din 11.04.2011, deoarece MAI este o autoritate publică care are tribuţii directe să contribuie la înfăptuirea actului de justiţie. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele instanţele eronat au statuat că circumstanţele speţei nu cad sub incidenţa Legii nr. 87 din 11.04.2011. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau 3 aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de avocatul Vasile Ţurcan în interesele lui Malic Semion, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Vasile Ţurcan în interesele lui Malic Semion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Vasile Ţurcan în interesele lui Malic Semion, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Malic Semion împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Afacerilor Interne a RM, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4