2ra-915/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-915/14 Judecător: Şt.Niţă Curtea de Apel Chişinău Judecători: S.Arnăut, T.Pelin, B.Bîrcă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Druţă Valentina Clevadî, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de Petrea Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Petrea Ion împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL, intervenient accesoriu AEÎC „Leufin” şi Bîrcă Natalia privind recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, CONSTATĂ : La 22.10.201, Petrea Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎM OMF „Microinvest” SRL privind recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune.

În motivarea acţiunii, reclamantul Petrea Ion a indicat că, la 12.06.2009, a fost încheiat cu ÎM OMF „Microinvest” SRL contractul de fidejusiune nr. CAC/ Fl-A- 789.09, conform căruia reclamantul a garantat rambursarea de către AEÎC „Leufin” a împrumutului în sumă de 1 367 530,83 lei, obţinut în baza contractului de împrumut - CAC/A-789.09 din 12.06.2009. De asemenea mai menţionează reclamantul Petrea Ion că suferă de alcoolism cronic pe parcursul a mai multor ani şi nu conştientizează acţiunile sale tot timpul. Referitor la semnarea contractului de fidejusiune, menţionează că nu-şi aminteşte să fi semnat un asemenea contract, despre existenţa căruia a aflat doar la data de 07.10.2010 în cadrul examinării la Judecătoria Ialoveni a cererii ÎM OMF „Microinvest” SRL către AEÎC „Leufin” şi Petrea Ion privind încasarea datoriei.

Mai mult ca atît, indică că nu cunoaşte semnificaţia cuvîntului fidejusor şi nu avea nici un interes să garanteze executarea obligaţiunilor AEÎC „Leufin”, deoarece Bîrcă Natalia, care de facto administra această asociaţie, de mai multe ori a profitat de situaţia sa, impunîndu-i să semneze diferite acte în favoarea ei. Astfel, menţionează că ÎM OMF „Microinvest” SRL, prin comportamentul dolosiv, l-a determinat pe reclamantul Petrea Ion, care nu are nici o legătură cu AEÎC „Leufin”, să semneze contractul de fidejusiune, cunoscînd că acesta deţine în proprietate bunuri imobiliare. 1 În realitate, menţionează reclamantul, că pe contractul nr. CAC-A-789.09 din 12.06.2009, nu a fost acordat împrumutul în suma de 1 367 530,83 lei, această sumă constituind datoriile nerambursate ale AEÎC „Leufin” faţă de ÎM OMF „Microinvest” SRL, formate în baza contractelor de împrumut nr. CAC-A-05.07 din 27.02.2007, nr. CAC-A-05.08 din 20.02.2008 şi nr. CAC-A-09.08 din 20.05.2008.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 aprilie 2011, acţiunea reclamantului Petrea Ion către ÎM OMF „Microinvest” SRL privind recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune a fost admisă şi a fost recunoscut nul contractul de fidejusiune nr.CAC/Fl-A-789.09 din 12.06.2009, încheiat între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi Petrea Ion. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 195, 199, 225 CC, constatînd că reclamantul suferă de alcoolism cronic, nu are nimic în comun cu AEÎC „Leufin” şi nu avea nici un motiv determinant de a garanta cu patrimoniul său obligaţiunile pecuniare ale acestei societăţi. Împotriva hotărîrii nominalizate, ÎM OMF „Microinvest” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi prin care de respins acţiunea reclamantului.

În susţinerea cererii de apel, apelantul a invocat că instanţa de fond a interpretat eronat art. 225 CC, constatînd că Petrea Ion suferă de alcoolism cronic stadiu II mixt continuu şi anterior semnării contractului, punînd la bază Epicriza din 01.04.2009 şi altă Epicriză din 12.11.2010, însă instanţa nu i-a în consideraţie declaraţiile martorului A. Marandici - medic narcolog, şef de secţie, care elucidează faptul că în situaţia cet. Petrea Ion nu poate fi lipsa de discernămînt, deoarece starea de alcoolism cronic stadiul II mixt continuu, nu este o stare de abstinenţă pronunţată de alcoolism cu înclinaţii psihice în care pacientul poate să nu-şi de-a seama de acţiunile sale care poate duce la lipsa de discernămînt, deci instanţa de fond stabileşte eronat lipsa de discernămînt a fidejusorului Petrea Ion, care de fapt conştientiza acţiunile sale şi cunoştea ce anume semnează.

În afară de acesta, mai indică apelantul că pe parcursul anilor 2008-2009 Petrea Ion a încheiat mai multe contracte de împrumut a mijloacelor băneşti cu mai mulţi creditori persoane fizice şi juridice pe care le cunoaşte, respectiv constată apelantul că intimatul Petrea Ion intenţionat duce în eroare instanţa de judecată pentru a se eschiva cu rea-voinţă de la răspunderea solidară pe care o are conform angajamentului asumat în baza contractului de fidejusiune încheiat cu ÎM OMF „Microinvest” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2011, a fost admis apelul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 aprilie 2011 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2012, a fost admis recursul declarat de Petrea Ion, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2011 şi remisă cauza la rejudecare în instanţa de apel. Rejudecînd cauza, la 27 martie 2013, Curtea de Apel Economică a adoptat decizia prin care a admis apelul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 aprilie 2011 şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

2 În motivarea soluţiei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 199 alin. (1) şi 225 CC, constatînd că Petrea Ion nu a putut lămurii în ce consta la momentul semnării contractului starea lui psihică ce îl împiedica să conştientizeze valoare justă a actului pe care l-a semnat şi în acest sens a concluzionat că intimatul de fapt conştientiza acţiunile sale şi cunoaştea ce anume semnează, iar afirmaţiile sale au fost făcute pentru a induce instanţa de judecată în eroare intenţionat şi pentru a se eschiva de la răspunderea care o are. La fel instanţa de apel a considerat că este o diferenţă între a consuma băuturi alcoolice şi a face abuz de băuturi alcoolice, în acest caz persoana care suferă de alcoolism trebuie să fie declarată bolnavă cronic, deci ar fi trebuit să dispună de un document corespunzător.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 30.12.2013, Petrea Ion a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 aprilie 2011. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată. Astfel, Petrea Ion a susţinut că consimţămîntul trebuie să fie liber şi dat în cunoştină de cauză, condiţii care în speţă nu au fost întrunite, deoarece el, la momentul încheierii contractului litigios, era externat de la Siptalul de Psihiatrie, secţia narcologică, motiv din care nu avea discernămînt. Menţionează că instanţa de apel în motivarea deciziei s-a referit doar la contractul de împrumut nr. CAC-A-789.09 din 12.06.2009, încheiat între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi AEÎC „Leufin”, care era reziliat la momentul încheierii contractului de fidejusiune.

ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd recunoaşterea acestuia ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Petrea Ion a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 12.06.2009, între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi Petrea Ion, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. CAC/F1-A-789.09, conform căruia Petrea Ion a garantat rambursarea de către AEÎC „Leufin” a împrumutului în sumă de 1 367 530,83 lei, obţinut în baza contractului de împrumut CAC/A-789.09 din 12.06.2009.

3 Petrea Ion a reclamat în instanţă contractul de fidejusiune, din motiv că la momentul încheierii acestuia, nu conştientiza acţiunile sale, deoarece suferă de alcoolism cronic şi nu-şi aminteşte să fi semnat un asemenea contract, despre existenţa căruia a aflat doar la data de 07.10.2010 în cadrul examinării la Judecătoria Ialoveni a cererii ÎM OMF „Microinvest” SRL către AEÎC „Leufin” şi Petrea Ion privind încasarea datoriei. Instanţa de fond a admis integral acţiunea şi a recunoscut nul contractul de fidejusiune nr. CAC/F1-A-789.09 din 12.06.2009, din motiv că reclamantul la momentul semnării acestuia nu putea conştientiza şi dirija acţiunile sale.

Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, motivînd prin faptul că intimatul de fapt conştientiza acţiunile sale şi cunoaştea ce anume semnează, iar afirmaţiile sale au fost făcute pentru a induce instanţa de judecată în eroare intenţionat şi pentru a se eschiva de la răspunderea care o are. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele. Potrivit art. 195 CC, act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile.

Astfel, unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea de voinţă. Avînd drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor rapoturi cu alte persoane, voinţa autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată, exteriorizată. Eficacitatea acestei voinţe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunoştinţă de ea. Prin manifestare, voinţa încetează de a mai fi un fenomen subiectiv, devenind un fapt social, o realitate obiectivă, iar terţii pot lua cunoştinţă de conţinutul ei şi pot adopta o anumită conduită. Manifestarea de voinţă trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor juridice: naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile.

Intenţia de a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel încît aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decît dacă o asemenea intenţie a existat. Această trăsătură definitorie deosebeşte actul juridic civil de faptul juridic civil, care este săvîrşit fără intenţia de a produce efecte juridice, care însă se produc în virtutea legii. Finalitatea actelor juridice este crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii civile concrete. Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebeşte de actele juridice din alte ramuri de drept. Potrivit art. 199 CC, consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic.

Consimţămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat. Una din trăsăturile definitorii a consimţămîntului este exteriorizarea voinţei persoanei de a încheia un act juridic. Actele juridice pot fi exteriorizate în diferite modalităţi: în scris, verbal sau prin acţiuni concludente. Manifestarea de voinţă poate fi expresă( directă) atunci cînd este manifestată prin mijloace care pot să o aducă nemijlocit la cunoştinţa terţilor, sau tacită 4 (indirectă, implicită) cînd se exteriorizează prin fapte care nu comunică direct voinţa, dar permit deducerea ei cu certitudine. Consimţămîntul trebuie să provină de la o persoană cu discernămînt, adică avînd facultatea de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa valoare.

Subiectul de drept civil trebuie să conştientizeze acţiunile sale, să-şi dea seama de urmările lor şi să le dorească în cunoştinţă de cauză. Astfel, consimţămîntul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. Această condiţie reiese din însăşi esenţa actului juridic civil care este o manifestare de voinţă, îndreptată spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile, aşa cum stipulează prevederile art. 195 CC. În acelaşi timp, consimţămîntul nu trebuie să fie viciat. Pentru formarea valabilă a oricărui act juridic consimţămîntul trebuie să fie liber şi dat în cunoştinţă de cauză. Aceste condiţii nu sunt întrunite atunci cînd consimţămîntul este alterat de vicii: eroare (art.227), dol (art.228), violenţă (art.229) sau leziune (art.230).

În conformitate cu prevederile art. 225 CC, actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină într-un moment în care nu putea să conştientizeze acţiunile sale ori să le dirijeze poate fi declarat nul de instanţa de judecată. Norma prezentului articol se referă la persoanele cu capacitatede exerciţiu deplină. Situaţia reglementată de prezentul articol se deosebeşte de incapacitatea persoanei declarată de instanţa de judecată în virtutea faptului că persoana, în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale), nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale. În cazul actelor juridice încheiate de persoana declarată incapabilă trebuie să existe decizia instanţei de judecată privind declararea incapacităţii persoanei, pronunţată anterior încheierii actului juridic lovit de nulitate, ceea ce nu este necesar în sutuaţia reglementată de prezenzul articol.

Sancţiunea actului juridic încheiat de persoana declarată incapabilă este nulitatea absolută, pe cînd sancţiunea actului juridic încheiat în condiţiile prezentului articol este nulitatea relativă. Nulitatea actului juridic aflat sub incidenţa prezentului articol este cauzată de faptul că persoana respectivă nu putea să conştientizeze acţiunile sale şi să le dirijeze, adică nu avea facultatea de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. Cauzele care pot genera asemenea stare a persoanei sînt de diferită natură; ele pot fi atît exterioare (traumă fizică, boală, moartea persoanelor apropiate, calamitate naturală etc.), cît şi provocate de însăşi persoană (stare de ebrietate) şi nu au importanţă juridică.

Pornind de la cele constatate, Colegiul conchide că instanţa de fond corecta a statuat asupra stării reclamantului Petrea Ion, care la momentul semnării contractului, nu putea conştientiza şi dirija acţiunile sale. Astfel, Petrea Ion suferă de alcoolism cronic stadiu II mixt continuu, cu evoluţie medie progredientă, suportînd şi consecinţele leziunii organice cerebrale. Potrivit Epicrizei întocmite de medicul curant al Dispensarului Republican de Narcologie, unde recurentul a fost internat la tratament narcologic antialcool în perioada 01.04.2009-04.05.2009, atracţia patologică primară poartă un caracter situaţional-determinat, iar atracţia patologică secundară, decurge cu pierderea controlului cantitativ şi scăderea celui situaţional.

La fel, memoria este scăzută, funcţiile intelectual-mnestice sunt scăzute, tendinţa spre un mod de viaţă treaz este 5 parţială (f.d. 48). O descriere asemănătoare a stării lui Petrea Ion se conţine şi în Epicriza întocmită în urma internării la lecuire antialcoolică în aceeaşi instituţie medicală în perioada 12.11.2010-20.11.2010 (f.d. 50). Prin urmare, aceste înscrisuri denotă faptul că starea reclamantului-recurent în perioada 2009-2010 era una depresivă, dependentă de consumul băuturilor alcoolice în ultimii 10 ani, cu pierderea controlului cantitativ şi situaţional, fiind formată dependenţa fizică şi psihică, stările de ebrietate decurgînd cu amnezii. Or, anume în această perioadă a şi fost semnat contractul de fidejusiune nr. CAC/F1-A-789.09 din 12.06.2009, adică după o lună de la tratamentul narcologic antialcool din perioada 01.04.2009-04.05.2009.

Urmare a celor constatate, Colegiul conchide că Petrea Ion, la momentul semnării contractului litigios, nu putea să conştientizeze acţiunile sale şi nici să le dirijeze, din cauza stării depresive în care se afla, fiind afectată de alcoolosimul cronic de care suferea. Colegiul susţine şi concluzia instanţei de fond cum că reclamantul nu are nimic în comun cu AEÎC „Leufin” şi nu avea nici un motiv determinat de a garanta cu patrimoniul său obligaţiile pecuniare ale acestei asociaţii. Prin urmare, administratoarea AEÎC „Leufin” Bîrcă Natalia a folosit starea lui de boală pentru aşi rezolva roblemele legate de garantarea rambursării mijloacelor băneşti cntractate de la intimat.

Astfel, prin contractul de împrumut nr. CAC-A-789.09 din 12.06.2009, ÎM OMF „Microinvest” SRL i-a acordat debitorului AEÎC „Leufin”, un împrumut în valoare de 1 367 530,83 lei, iar ultimul s-a obligat să utilizeze împrumutul pentru refinanţarea, în scopul stingerii integrale, a obligaţiilor născute în temeiul contractelor de împrumut încheiate anterior la 27.02.2007, la 20.02.2008 şi la 20.05.2008, şi să-l restituie conform graficului de rambursare, într-un termen de 60 luni, precum s-a precizat în pct. 2.1 şi 2.2 al contractului analizat. De asemenea, în conformitate cu clauza contractuală inclusă în pct. 2.4 al contractului analizat, în scopul garantării executării obligaţiilor, împrumutatul s-a obligat să transmită în calitate de gaj 2 încăperi cu destinaţie nelocativă, aflate în proprietatea cet.

Bîrcă Natalia (f.d. 6). Este de notat că, în ceea ce priveşte garantarea restituirii împrumutului, contractul nu conţine prevederi referitoare la încheierea convenţiei de fidejusiune. Totodată, nu au fost elucidate circumstanţele privind cauzele neîncheierii tranzacţiilor de gaj întru garantarea executării obligaţiilor aferente contractului de împrumut. Or, argumentele reclamantului-recurent privind inducerea sa în eroare cu privire la natura juridică a contractului de fidejusiune încheiat, prin acţiunile ÎM OMF „Microinvest” SRL şi ale Nataliei Bîrcă, sunt întemeiate. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Petrea Ion şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la 6 concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Petrea Ion.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 aprilie 2011, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Petrea Ion împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL, intervenient accesoriu AEÎC „Leufin” şi Bîrcă Natalia privind recunoaşterea nulităţii contractului de fidejusiune. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă Valentina Clevadî Galina Stratulat 7