Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1272/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
16 aprilie 2014
Părțile
CIA Asito SA vs ÎM Maroun-Textil SRL
Pe scurt
Temeiurile declararii recursului

2ra-1272/14 — Încasarea sumei în ordine de regres

Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chişinău (judecător D. Chistol ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători M. Anton, E.Clim, I.Secrieru) Dosarul nr.2ra-1272/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de fondatorul Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, Jurja Viorica împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni împotriva Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată cu participarea intervenientului accesoriu Triboi Tudor privind încasarea în ordine de regres a sumei de 189 470 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 5684,10 lei, a c o n s t a t a t: La 12 septembrie 2012, Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Triboi Tudor în care a solicitat încasarea sumei în ordine de regres în mărime de 189 470 lei.

În motivarea acţiunii s-a reiterat că Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni la 30 martie 2011 a încheiat cu Întreprinderea Mixtă „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto a automobilului Nissan Primera cu numărul de înmatriculare STAT 442. La 26 august 2011 s-a produs accidentul rutier cu implicarea autovehiculului Nissan Primera, numărul de înmatriculare STAT 442, deţinut cu drept de proprietate de Întreprinderea Mixtă „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, la momentul producerii accidentului condus de Triboi Tudor şi automobilul Volvo S60 numărul de înmatriculare CMD 878, deţinut cu drept de proprietate şi condus de Ciubuc Aurica.

Potrivit deciziei agentului constatator din 26 august 2011 vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Triboi Tudor. În temeiul contractului de asigurare Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni a achitat despăgubirea de asigurare proprietarului automobilului „Volvo S60” cu numărul de înmatriculare CMD 878, deţinut de Ciubuc Aurica, în mărime de 189 470 lei. La producerea accidentului raportul de verificare tehnică a automobilului 1 nominalizat a fost expirat. Astfel, indică că automobilul „Nissan Primera” cu numărul de înmatriculare STAT 442 este exploatat pentru serviciile de taxi, motiv din care urma a fi supus testării tehnice către data de 06 martie 2011, însă acest fapt nu a fost efectuat.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2013 a fost respinsă acţiunea înaintată de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni împotriva Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată cu participarea intervenientului accesoriu Triboi Tudor privind încasarea în ordine de regres a sumei de 189 470 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 5684,10 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni, s-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni împotriva Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată cu participarea intervenientului accesoriu Triboi Tudor privind încasarea în ordine de regres a sumei de 189470 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 9947 lei, s-a admis. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, nu a verificat obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere eronată, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2013 urmează a fi casată.

La 18 decembrie 2013, fondatorul Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, Jurja Viorica a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2013. În motivarea recursului recurentul fondatorul Întreprinderii Mixte „Maroun- Textil” societate cu răspundere limitată Jurja Viorica a reiterat că, hotărîrea primei instanţe este una legală şi motivată, iar decizia instanţei de apel este nefondată şi ilegală. Recurentul fondatorul Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, Jurja Viorica s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 decembrie 2013 este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 2 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că recursul declarat de fondatorul Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, Jurja Viorica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 3 Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de fondatorul Întreprinderii Mixte „Maroun-Textil” societate cu răspundere limitată, Jurja Viorica împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.