2rac-148/15 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-148/15 prima instanţă: Gh. Balan instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, I. Muruianu ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală şi Ion Druță examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea sumelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni și menținută hotărîrea primei instanțe, c o n s t a t ă: La 02 ianuarie 2014, Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea sumelor.

În motivarea acţiunii Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni a invocat că la 20 februarie 2013 a încheiat cu Halac Alexei contract de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO nr. AC 0134CH/13, prin care a fost asigurat automobilul de model „Toyota Rav 4”, cu numărul de înmatriculare C OW 292, contra mai multor riscuri, inclusiv contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulație. Ulterior încheierii contractului de asigurare la 18 martie 2013, ora 10:00 în mun. Chişinău, la intersecţia str. Sarmisegetuza cu str. Cernăuţi a avut loc un accident rutier între: automobilul de model „Toyota Rav 4”, cu numărul de înmatriculare C OW 292, condus de către Alexei Halac și automobilul de model „VAZ 2108” numărul de înmatriculare C FK 640, condus de către Veaceslav Neeşcaş.

Vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Veaceslav Neeşcaş și sancţionat în conformitate cu prevederile art. 242 alin.(l) Cod contravenţional cu amendă în mărime de 40 unităţi convenţionale în sumă de 800 lei. La momentul producerii accidentului Veaceslav Neeşcaş poseda certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, seria AA 0451924, eliberat de către Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni. Părțile implicate în accidentul rutier au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare. În consecință de către companie a fost deschis dosarul de daune nr. 160/03-13C din 19 martie 2013. La aceiași dată a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor semnat de părțile implicate.

În temeiul dosarului de daune, conform deciziei cu privire la plata despăgubirilor de asigurare, nr. D7D CA 160/03- 13C din 07 mai 2013, a achitat despăgubirea de asigurare, cu deducerea uzurii, în mărime de 5015,84 lei. La pretenția expediată în adresa pîrîtului la 16 mai 2013, nu a fost dat nici un răspuns. Menţionează că, Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni urmează să plătească păgubitului, iar în cazul celui ce a subrogat în drepturi pe păgubit, suma prejudiciului suportat, necesită să fie achitat celui care a subrogat, adică reclamantei. Solicită Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni încasarea din contul Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni în beneficiul reclamantei a datoriei în mărime de 5015,84 lei, a sumei de 270 lei taxa de stat și a cheltuielilor judiciare suportate cu examinarea prezentului litigiu.

În cadrul examinării pricinii în fond, Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni a depus cerere de concretizare a acțiunii, solicitînd încasarea sumei de 5015,84 lei cu titlu de datorie, a penalităţii în mărime de 902 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 347 lei cît şi a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 270 lei, în total 6534,84 lei sumei de 270 lei taxa de stat (f.d.55). Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 septembrie 2014 a fost admisă acţiunea.

S-a încasat din contul Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni în beneficiul Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier în mărime de 5 015,84 lei, penalitatea în mărime de 902 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 347 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei, în total suma de 6 534 lei 84 bani (f.d.70, 75-79). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni și menținută hotărîrea primei instanțe fără modificări (f.d. 118-124).

La 31 martie 2015, Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2015, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind nefondată. Totodată, recurentul solicită încasarea cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat în instanța de apel și recurs din contul intimatului. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 31 martie 2015, este depus în termen.

În motivarea recursului Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni a invocat că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat normele de drept material. Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 15 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referința depusă de către intimat la 07 mai 2015, ultimul a solicitat ca recursul depus să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Oleg Sternioală Ion Druță