2r-417/14 — Cu privire la încasarea sumei

Dosarul nr.2r-417/14 prima instanţă: M. Juganari instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi DECIZIE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Ciobanu Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi împotriva lui Ciobanu Victor cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea depusă de către Ciobanu Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi amânarea şedinţei de judecată, iar apelul declarat de către ultimul a fost restituit, c o n s t a t ă: La 20 iulie 2012, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciobanu Victor cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi a menţionat că Ciobanu Victor a fost angajatul întreprinderii, în funcţia de pădurar în cantonul nr. 14, Ocolul Silvic Călăraşi. La momentul angajării a fost încheiat cu acesta un contract de răspundere materială deplină, deoarece conform fişei de post şi atribuţiilor funcţionale era responsabil şi asigura paza pădurilor - proprietatea exclusivă a statului. În luna septembrie 2010, Asociaţia Silvică „Moldsilva”, efectuînd inventarierea la întreprindere, inclusiv şi la cantonul nr. 14, Ocolul Silvic Călăraşi, nu a depistat neajuns de producţie.

Ulterior, prin ordinul nr. 195-p din 03 noiembrie 2010 „cu privire la primirea- predarea cantonului nr. 14 al Ocolului Silvic Călăraşi”, în legătură cu plecarea pădurarului Ciobanu Victor în concediu medical, la cantonul menţionat s-a efectuat inventarierea producţiei forestiere aflate în stocuri, în rezultatul căreia s-a depistat un neajuns de producţie forestieră, şi anume: 48 m.s - lemne de foc specii moi, 227 m.s - lemne de foc specii tari, 10 m.s - lemn tehnologic, 360 m.s - craci şi ramuri în valoare totală de 88 608 lei. 1 Susţine reclamantul că Ciobanu Victor anume din cauza neajunsului depistat, a demisionat.

La 10 noiembrie 2010, administraţia întreprinderii i-a propus în formă scrisă lui Ciobanu Victor să achite benevol dauna cauzată întreprinderii, fiindu-i acordat termen pînă la 31 decembrie 2010. Dat fiind faptul că Ciobanu Victor nu a restituit prejudiciul cauzat benevol, administraţia întreprinderii la 14 ianuarie 2011, s-a adresat către Comisariatul de poliţie raionul Călăraşi cu cerere privind cercetarea cazului prin prisma legislaţiei în vigoare. Prin ordonanţa procurorului raionului Străşeni din 29 mai 2012, Ciobanu Victor a fost scos de sub urmărire penală din motivul lipsei în acţiunile ex-pădurarului a elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzută la art. 191 alin. (1) Cod penal.

Totodată, prin aceiaşi ordonanţă, procurorul a constatat că toate circumstanţele cazului de despăgubire necesare urmează a fi efectuate de către angajat angajatorului său. Solicită Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi încasarea din contul lui Ciobanu Victor în beneficiul său a sumei de 88 608 lei cu titlu de prejudiciu material. La 25 februarie 2013, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi a depus cerere suplimentară a acţiunii, solicitînd repunerea cererii de despăgubire materială în termenul de prescripţie cu încasarea din contul lui Ciobanu Victor în beneficiul întreprinderii a prejudiciului enunţat.

În motivarea cererii Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi a menţionat că la 10 noiembrie 2010 Ciobanu Victor a prezentat un angajament în scris, privind recuperarea benevolă a prejudiciului material cauzat pînă la 31 decembrie 2010. În această privinţă a fost emis ordinul nr. 226-p din 24 noiembrie 2010 în care s-a menţionat: „de ţinut sub control respectarea angajamentului pădurarului Ciobanu Victor, prin scrisoarea din 10 noiembrie 2010 de achitare benevolă a insuficienţei producţiei forestiere în valoare totală de 88 608 lei pînă la 31 decembrie 2010. La 30 noiembrie 2010 a fost întocmită factura fiscală seria nr. ZT0204121, semnată de către directorul întreprinderii şi de către Ciobanu Victor privind preluarea de către ultimul a neajunsului de masă lemnoasă în valoare de 88 608 lei.

Aceste acţiuni atestă faptul că pîrîtul a recunoscut neajunsul depistat la cantonul său şi acest fapt a fost pe deplin dovedit. Din considerentul că pînă la 31 decembrie 2010, pîrîtul nu a restituit prejudiciul cauzat, la 14 ianuarie 2011 a fost dispusă urmărirea penală în cazul dat, respectiv este evident că termenul de un an de formulare a pretenţiilor a fost omis justificat. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 06 august 2013, acţiunea a fost repusă în termenul de prescripţie extinctivă şi admisă integral. S-a încasat din contul lui Ciobanu Victor în beneficiul Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură din Călăraşi suma de 88 608 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat angajatorului de către salariat.

S-a încasat din contul lui Ciobanu Victor în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 658,24 lei, de la plata căreia a fost scutit în baza legii reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, nu s-a dat curs apelului declarat de către Ciobanu Victor şi a fost acordat apelantului termen până la 20 noiembrie 2013, orele 12.00 pentru prezentarea dovezii plăţii taxei de stat în mărime de 2 1 993,70 lei şi a apelului motivat. Totodată i-a fost explicat apelantului că în caz dacă nu vor lichida neajunsurile menţionate şi nu v-a prezenta dovada achitării taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea depusă de către Ciobanu Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi amînarea şedinţei de judecată, fiindu-i restituit apelul din motivul că a încălcat prevederile art. 365 alin. (1) lit. d) şi e) CPC şi nu a achitat taxa de stat în mărime de 1 993,70 lei. La 06 februarie 2014, Ciobanu Victor a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, solicitînd casarea acesteia şi trimiterea pricinii la rejudecare de la faza primirii cererii de apel. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel prin restituirea cererii de apel, i-a îngrădit accesul la justiţie.

În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Încheierea instanţei de apel a fost emisă la 20 noiembrie 2013, iar la 15 ianuarie 2014 Curtea de Apel a expediat în adresa lui Ciobanu Victor copia acesteia (f.d.115). Potrivit plicului anexat de către recurent la cererea de recurs se atestă că Ciobanu Victor a recepţionat copia încheierii instanţei de apel, la 21 ianuarie 2014 (f.d.131). Potrivit art. 112 alin. (1) CPC termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. La acest capitol este de menţionat că, termenul de 15 zile, consacrat în art. 425 CPC, a început să curgă de la 22 ianuarie 2014, care a expirat la 05 februarie 2014, moment ce prin raportare la 06 februarie 2014 - data înregistrării recursului, indică asupra tardivităţii acestuia (f.d.131 verso).

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) şi (3) şi 61 alin.(l) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt în drept să, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă. Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credinţă prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligentă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege.

3 Prin referinţa depusă de către Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi s-a invocat omiterea termenului de declarare a recursului depus de către Ciobanu Victor, astfel solicitînd respingerea acestuia ca fiind tardiv. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că Ciobanu Victor, în cererea de recurs nu a solicitat repunerea în termen şi nu a invocat careva motive de imposibilitate de îndeplinire a actului în termen, în conformitate cu prevederile art. 116 Cod de procedură civilă. Este de menţionat că declaraţia invocată de către Ciobanu Victor în cererea de recurs că cu încheierea instanţei de apel prin care i-a fost restituit apelul, a făcut cunoştinţă la 02 februarie 2014 este una neîntemeiată, deoarece inscripția efectuată pe plic nu a fost confirmată corespunzător de către colaboratorul Oficiului poştal.

Totodată este de menţionat că potrivit aceluiaşi plic (verso) se atestă că Ciobanu Victor a recepţionat plicul dat la 21 ianuarie 2014 (f.d.131). Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

In această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele enunţate şi având în vedere că Ciobanu Victor a depus cererea de recurs cu omiterea termenului de declarare a recursului în lipsa probelor ce dovedesc imposibilitatea efectuării actului de procedură în termen, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca tardiv fără a se pronunţa asupra fondului şi de a menţine 4 încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 alin. 1) lit. a), art. 428 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ciobanu Victor ca fiind depus tardiv.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Călăraşi împotriva lui Ciobanu Victor cu privire la încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5