2ra-713/15 — Anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-713/15 prima instanţă - S.Garştea-Bria instanţa de apel –V.Pruteanu, A.Minciuna, I.Cimpoi, ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Capiţa Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Capiţa Ion împotriva Agenţiei „Moldsilva” şi intervenienţii accesorii Întreprinderea de Stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta-V” şi Niţa Constantin cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Agenţia „Moldsilva”, şi casată hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 august 2014, c o n s t a t ă ; La 28 august 2012 Capiţa Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei „Moldsilva” în care a solicitat anularea ordinului nr. 162 din 03 august 2012 privind aplicarea sancţiunii disciplinare emis de către Agenţia „Moldsilva”, încasarea prejudiciu moral în mărime de 10000 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 22 iunie 2010 în baza contractului individual de muncă nr.17/10 a fost angajat de către Agenţia „Moldsilva” în funcţie de director al Întreprinderii de Stat „Întreprinderea Silvo- Cinegetice Manta-V” din r-nul Cahul s. Manta.

Indică că în baza raportului de audit cu tema „Evaluarea activităţii economico-financiare” la Întreprinderea de Stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetice Manta-V” în perioada anului 2011” efectuat de către Agenţia „Moldsilva” în perioada 03 mai 2012-30 mai 2012. Ulterior la 06 iunie 2012 a luat cunoştinţă cu raportul de audit, prezetînd agenţiei obiecţiile sale privind dezacordul cu cele constatate în raport. Susţine că la 26 iunie 2012 şi respectiv 03 iulie 2012 Agenţia „Moldsilva” s-a efectuat la întreprinderea „Manta-V" şi controale operative, în baza cărora au fost întocmite Rapoartele controalelor operative, iar prin ordinul nr.162 din 03 august 2012 a fost concediat din funcţia de director al Întreprinderii de 1 Stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetice Manta-V” din r-nul Cahul s. Manta, conform art.206 alin.1) lit. d), în baza art. 86 alin.1) lit. p) Codul Muncii.

Concedierea sa a fost urmare a raportului cu privire la verificarea calităţii lucrărilor de punere în valoarea a masei lemnoase la tăierile silvice pentru anul 2012 şi a controalelor operative efectuate la 29 iunie 2012 şi 03 iulie 2012. Mai susţine că la 09 august 2012 prin cerere prealabilă a solicitat Agenţiei „Moldsilva” anularea ordinului de concediere şi achitarea despăgubirilor morale în sumă de 10000 lei pentru concediere nelegitimă din funcţie, însă acesta a rămas fără de soluţionare. Consideră reclamantul că, ordinul emis este neîntemeiat şi ilegal, fiind emis cu încălcarea termenului de aplicare a sancţiunii disciplinare. Fapta indicată la fel fiind incorectă calificată ca abatere disciplinară gravă.

Concedierea sa din funcţie a fost dispusă fără efectuarea unei anchete de serviciu şi fără consultarea prealabilă a organului sindical din unitate, al cărui membru este. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 12 noiembrie 2012, s-a atras în proces Întreprinderea de Stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetică „Manta-V”, în calitate intervenient accesoriu de partea pîrîtului Agenţia „Moldsilva". Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2012, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea lui Ion Capiţa. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 26 martie 2013, s-a admis apelul declarat de Ion Capiţa. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2012 şi s-a strămutat pricina civilă în cauză pentru examinare în fond după competenţă jurisdicţională Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău. Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2013 a fost fixat termenul de judecare a cauzei civile. În cadrul examinării pricinii în fond Capiţa Ion prin cerere şi-a concretizat pretenţiile din acţiune solicitînd anularea ordinului nr. 162 din 03 august 2012 privind aplicarea sancţiunii disciplinare, emis de către Agenţia „Moldsilva”, restabilirea sa în funcţie de director al Întreprinderea de Stat „întreprinderea Silvo- Cinegetică „Manta-V”, încasarea din contul Agenţiei „Moldsilva” a salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 iunie 2013 s-a admis cererea înaintată de Niţă Constantin, directorul Întreprinderii de Stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetică „Manta-V”. S-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, de partea pîrîtului Niţa Constantin. Prin cererea judecătorului judecătoriei Centru mun. Chişinău Andronic Adela s-a solicitat strămutarea pricinii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 pricina civilă înaintată de Capiţa Ion s-a strămutat spre judecare în fond judecătoriei Botanica mun. Chişinău. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 august 2014 acţiunea înaintată de Ion Capiţa a fost admisă.

S-a anulat ordinul nr.162 personal din 03 august 2012, emis de Agenţia „Moldsilva" cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare prin care în privinţa directorului Întreprinderii de Stat întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta-V", Ion 2 Capiţa, a fost aplicată sancţiunea disciplinară conform art. 206 alin.(1) lit.d), concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) Codul muncii. A fost repus Capiţa Ion în funcţia de director al întreprinderii de Stat "Întreprinderea Silvo-Cinegetică „Manta-V" din 03 august 2012. S-a încasat din contul Agenţiei „Moldsilva" în beneficiul lui Capiţa Ion suma de 142 310,97 lei cu titlu de salariu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 3000 lei pentru cheltuielile de asistenţa juridică, iar în total suma de 152310,97 lei.

S-a încasat de la Agenţia „Moldsilva" în beneficiul lui Capiţa Ion un salariu mediu pentru lipsa forţată de la lucru. S-a încasat de la Agenţia „Moldsilva" în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4269,33 lei. Prin încheierea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 august 2014, s-a admis cererea depusă de Ion Capiţa cu privire la corectarea omisiunii din hotărîre. S-a corectat eroarea materială din hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 06 august 2014, prin indicarea în alineatul doi din dispozitivul hotărîrii numărul corect al ordinului nr.162 personal din 03 august 2012, emis de Agenţia „Moldsilva" „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare" prin care în privinţa directorului Întreprinderii de Stat întreprinderea Silvo-Cinegetică „Manta- V", Ion Capiţa, a fost aplicată sancţiunea disciplinară conform art. 206 alin.(1) lit. d), concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) Codul muncii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 s-a încetat procedura de apel în privinţa apelului depus de Întreprinderea de stat „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta-V”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, s-a admis apelul declarat de către Agenţia „Moldsilva”. S-a casat hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 august 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Capiţa Ion, s-a respins ca neîntemeiată. La 29 decembrie 2014, Capiţa Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea în vigoare a hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt.

Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţa de fond le-a considerat constante au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. Afirmă că prima instanţă corect a constatat circumstanţele de fapt ale pricinii, iar argumentele invocate de către instanţa de apel nu sunt pertinente şi justificative. Decizia instanţei de apel nu conţine o motivare suficientă şi adecvată a preferinţei probelor prezentate de apelant faţă de probele prezentate de către intimat, nu a intrat în esenţa litigiului examinînd cauza superficial, fără verificarea multiaspectuală a circumstanţelor de fapt şi de drept. Consideră că, instanţa de apel a dat o apreciere superficială circumstanţelor pricinii, nu a verificat şi nu apreciat corect probele prezentate, interpretînd normele dreptului muncii în defavoarea salariatului.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin 3 prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 04 martie 2015 Agenţia „Moldsilva” a invocat că recursul înaintat este neîntemeiat şi nu se încadrează în prevederile art. 423 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură Civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău, decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 12 decembrie 2014, astfel că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 19 decembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Capiţa Ion în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Capiţa Ion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filncova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5