2ra-645/14 — Anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă

prima instanţă: A. Braga dosarul nr: 2ra-645/14 instanţa de apel: A. Pahopol, M. Guzun, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Harlampov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Harlampov împotriva Agenţiei „Moldsilva” cu privire la anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Victor Harlampov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă peste termen constată: La 19 iunie 2012, Victor Harlampov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei „Moldsilva” cu privire la anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă.

În motivarea acţiunii a indicat că începând cu anul 1982, cu excepţia serviciului militar a deţinut diferite funcţii, inclusiv, anticipat concedierii, şef al ocolului silvic Cărpineni al ÎSS „Hînceşti-Silva”. Menţionează că prin ordinul directorului Agenţiei nr. 144-c din 04 noiembrie 2011 a fost sancţionat disciplinar în temeiul art. 206 alin. (1) lit. d) la concediere, conform art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii. Temei pentru aplicarea sancţiunii disciplinare cu concediere, după cum rezultă din conţinutul ordinului, a servit examinarea Raportului cu privire la verificarea corectitudinii mişcării masei lemnoase în ocolul silvic Cărpineni. Conform raportului vizat, au fost constatate derogări de la evidenţa contabilă, care, în opinia autorilor lui, au prejudiciat Agenţia.

Relatează că din conţinutul Raportului rezultă, că derogările de la evidenţa contabilă au fost comise de reprezentanţii contabilităţii ocolului şi a ÎSS „Hînceşti- Silva”, în special, nu s-au inclus o parte din facturile fiscale, rapoartele de dare de seamă despre mişcarea producţiei forestiere conţin ştersături şi alte derogări. Susţine că lucrătorii contabilităţilor sânt completamente responsabili de corectitudinea şi veridicitatea actelor de evidenţă contabilă. Consideră că sancţiunea disciplinară nu este justificată şi constituie un act excesiv, care, în final, îi lezează dreptul la muncă. 1 Mai indică că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 87 Codul muncii.

Solicită repunerea în termen pentru depunerea cererii de chemare în judecată, anularea ordinului nr. 144-c din 4 noiembrie 2011 cu privire la sancţionarea disciplinară conform art. 206 alin. (1) lit. d), concediere, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii ca fiind emis ilegal, restabilirea în funcţia deţinută anterior de şef al ocolului silvic Cărpineni a Întreprinderii de Stat „Hînceşti-Silva”, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă începând cu data de 4 noiembrie 2011, până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă peste termen. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Hînceşti din 29 iulie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată în partea ce ţine de repunerea în termen.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Victor Harlampov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 aprilie 2013. La 12 decembrie 2013, Victor Harlampov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii Judecătoriei Hînceşti din 10 aprilie 2013, solicitând casarea hotărârilor judecătoreşti recurate cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti contestate, menţionând că sunt ilegale, neîntemeiate şi pasibile de a fi anulate. Consideră că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fi e aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Menţionează că instanţele judecătoreşti inferioare, fără a se implica în fondul cauzei, au considerat că cererea sa de chemare în judecată este depusă cu încălcarea termenului de prescripţie prevăzut de art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii care prevede că cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de trei luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului, considerând că acest termen a început să curgă din ziua emiterii ordinului de concediere – 04 noiembrie 2011 şi nu din data pronunţării ordonanţei Procuraturii Hînceşti de scoatere de sub urmărire penală din 08 octombrie 2012. Consideră că astfel a fost interpretată eronat legea.

Remarcă că, deşi instanţa de apel a constatat că ordinul de concediere a fost emis în urma examinării Raportului cu privire la verificarea corectitudinii mişcării masei lemnoase în Ocolul silvic Cărpineni ÎS „Hînceşti Silva” în perioada 01 septembrie 2009 – 19 octombrie 2011, efectuat în baza ordinului Agenţiei „Moldsilva”, totuşi nu a ţinut cont că ordinul de efectuare a controlului a fost emis la solicitarea CCCEC, organ ce investiga cazul conform art. 274 CPP, care a efectuat şi controlul mişcării masei lemnoase, prin intermediul inspectorului principal al acestei instituţii, I. Bocşanean, care a stabilit abaterile cu semne caracteristice de infracţiune, şi nu a fost un control tematic.

Relatează că materialul acumulat, însoţit de acest raport a fost expediat procuraturii Hînceşti după competenţă şi care a stat la baza pornirii cauzei penale nr. 2012208008, în care a fost recunoscut bănuit, iar prin ordonanţa procurorului din 08 octombrie 2012 a fost scos de sub urmărire penală din lipsă de probe. 2 Consideră că dreptul său la acţiune a apărut din data emiterii ordonanţei procurorului din 08 octombrie 2012. Invocă că motivele de concediere nu au nici un suport legal odată ce el a fost scos de sub urmărire penală, fără a fi pus sub învinuire, iar pentru el predomină principiul prezumţiei nevinovăţiei, fapt ce serveşte temei de repunere în drepturi, restabilire în serviciu şi reparare a prejudiciului cauzat în urma concedierii ilegale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 22 octombrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3707 (f. d. 122). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 12 decembrie 2013. La 22 ianuarie 2014, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit prin poştă referinţa Agenţiei Moldsilva la recursul declarat de Victor Harlampov, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victor Harlampov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile 3 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victor Harlampov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Harlampov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Victor Harlampov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4