3ra-431/14 — Contestarea actelor administrative, obligarea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copiilor

prima instanţă: M. Avornic dosarul nr. 3ra-431/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Gubencu împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative şi obligarea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copiilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 07 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 01 martie 2013, Svetlana Gubencu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative şi obligarea achitării indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 03 aprilie 2001, a înregistrat căsătoria cu Sergiu Gubencu. Din căsătorie, la 20 august 2010, s-au născut copiii Sergiu Gubencu şi Amelia Gubencu. Menţionează că începând cu 07 iulie 2002, ea este angajată în cadrul organelor afacerilor interne şi deţine funcţia de radiotelefonist al Serviciului de Gardă al Detaşamentului pompieri şi salvatori Botanica al Direcţiei situaţii excepţionale mun. Chişinău a Serviciului protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne.

Susţine că prin ordinul pârâtului nr. 18 ef din 14 februarie 2011 i-a fost acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada 14 februarie 2011-20 august 2013. Afirmă că la 07 februarie 2013, ea s-a adresat la Ministerul Afacerilor Interne cu o cerere, prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, însă prin răspunsul Direcţiei generale economie şi finanţe a Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-64/13 din 14 februarie 2013 i-a fost respinsă cererea prealabilă din motiv că aceasta a fost depusă tardiv, deoarece copiii s-au născut la 20 august 2010. La 07 februarie 2013, ea s-a adresat la Casa Naţională de Asigurări Sociale cu o cerere, prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, însă prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-G-201/13 din 19 februarie 2013, i-a fost respinsă cererea din motiv că colaboratorilor de poliţie nu li se calculează contribuţii individuale în bugetul asigurărilor sociale de stat şi, respectiv, nu întrunesc stagiul necesar de cotizare şi nu sunt persoane asigurate.

Consideră că prin refuzul Ministerului Afacerilor Interne şi refuzul Casei Naţionale de Asigurări Sociale se încalcă dreptul său de a primi indemnizaţia pentru creşterea copiilor. Susţine că conform art. 124 alin. (2) din Codul muncii şi art. 18 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ea beneficiază şi de indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la vârsta de 3 ani. Menţionează că conform art. 2 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale, iar conform art. 4 din aceeaşi Lege, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă.

Totodată, conform art. 10 din Legea menţionată, bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de bugetul de stat. Invocă că deoarece Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executate, situaţia sa cade şi sub incidenţa art. 4 alin. (1) pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive. Acest fapt este prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie. Astfel, conform art. 34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Prin urmare, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale. În art. 13 alin. (2) din Legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2012 este expres stipulat că indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizaţiile de maternitate pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă şi indemnizaţiile de maternitate pentru soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi se calculează şi se plătesc la locul de muncă de bază, conform prevederilor Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Pe parcursul lunilor februarie-iulie 2010, ea a realizat un venit de 18656,20 lei, media lunară constituind 3109,36 lei.

Mai invocă că prin neacordarea indemnizaţiei pentru creşterea copiilor se încalcă dreptul său ca cetăţean al Republicii Moldova, drept care este stipulat în art. 47 alin. (1) din Constituţia RM. Consideră că prin acţiunile sale ilegale, pârâtul i-a lezat dreptul la proprietate garantat de art. 46 din Constituţia RM, ceea ce constituie şi o violare a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, îmbinat cu art. 14 din Convenţie.

Prin urmare, solicită recunoaşterea ca fiind ilegale răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-64/13 din 14 februarie 2013 şi răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-G-201/13 din 19 februarie 2013, repunerea termenului de prescripţie, încasarea în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor, lunar a câte 30% pentru fiecare din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copiilor Sergiu Gubencu şi Amelia Gubencu şi încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 iunie 2013 acţiunea a fost repusă în termen şi admisă parţial, a fost recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a achita indemnizaţia pentru creşterea copiilor pînă la vârsta de 3 ani, expus în răspunsul Direcţiei generale economie şi finanţe a Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-284/12 din 20 iulie 2012, a fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Svetlanei Gubencu indemnizaţia pentru creşterea copilului, Sergiu Gubencu, lunar a câte 30 % reieşind din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, a fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Svetlanei Gubencu indemnizaţia pentru creşterea copilului, Amelia Gubencu, lunar a câte 30 % reieşind din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului şi au fost încasate din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Svetlanei Gubencu cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial. A fost recunoscut ilegal refuzul Casei Naţionale de Asigurări Sociale, expus în răspunsul nr. VII-G-201/13 din 19 februarie 2013, a fost obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale să achite Svetlanei Gubencu indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor Sergiu Gubencu şi Amelia Gubencu, a câte 30% din baza de calcul stabilită conform art. 18 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi au fost încasate de la Casa Naţională de Asigurări Sociale în beneficiul Svetlanei Gubencu cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. La 06 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Recurenta Casa Naţională de Asigurări Sociale, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece au fost încălcate normele de drept procedural şi, anume, pricina a fost examinată în absenţa unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată.

La materialele dosarului sunt anexate numai avizele de recepţie a citaţiei pentru şedinţa de judecată din 19 noiembrie 2013 pentru Ministerul Afacerilor Interne, Svetlana Gubencu şi Serviciul protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale, iar pentru Casa Naţională de Asigurări Sociale lipseşte avizul de recepţie a citaţiei atît pentru şedinţa de judecată din 19 noiembrie 2013, cît şi pentru şedinţa de judecată din 21 noiembrie 2013, cînd a fost pronunţată decizia contestată. Menţionează că la emiterea deciziei, instanţa de apel a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material. Afirmă că din venitul colaboratorilor Serviciului protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale nu se reţin plăţi în bugetul asigurărilor sociale, respectiv, ei nu cad sub incidenţa Legii nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.

Susţine că conform art. 5 din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vârstei de 3 ani constituie prestaţie de asigurări sociale, care se acordă asiguraţilor din sistemul public de asigurări sociale, iar modul de acordare a acesteia se stabileşte de Guvern. Conform Legii privind sistemul de asigurări sociale, stagiul de cotizare constituie perioadele, în care persoana a plătit contribuţii, în mărimile stabilite, la bugetul asigurărilor sociale de stat. Invocă că intimata fiind angajată în funcţie atestată – sergent major al serviciului salvare, nu i se calculează contribuţii de asigurări sociale în bugetul asigurărilor sociale de stat, din sursele căruia se achită indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Mai invocă că în temeiul Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, persoanele neasigurate în bugetul asigurărilor sociale de stat beneficiază de indemnizaţie unică la naşterea copilului şi de indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani din mijloacele bugetului de stat. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 02 aprilie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că intimata Svetlana Gubencu este colaborator al organelor afacerilor interne din 17 iulie 2002, la moment deţinând funcţia de radiotelefonist al Serviciului de gardă al Detaşamentului pompieri şi salvatori Botanica al Direcţiei situaţii excepţionale mun.

Chişinău a Serviciului protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne. La 03 aprilie 2001, Svetlana Gubencu a înregistrat căsătoria cu Sergiu Gubencu. Din căsătorie, la 20 august 2010, s-au născut fiul Sergiu Gubenco, fapt confirmat prin certificatul de naştere cu seria şi numărul NA-VI 0911893, eliberat de către Oficiul stării civile Botanica mun. Chişinău şi fiica Amelia Gubencu, fapt confirmat prin certificatul de naştere cu seria şi numărul NA-VI 0911894, eliberat de către Oficiul stării civile Botanica mun. Chişinău.

Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 18 ef din 14 februarie 2011 intimatei Svetlana Gubencu i-a fost acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada 14 februarie 2011-20 august 2013. Din materialele dosarului rezultă că la 07 februarie 2013, intimata Svetlana Gubencu s-a adresat la Ministerul Afacerilor Interne cu o cerere, prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice, a indemnizaţiei pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice şi a indemnizaţiei pentru îngrijirea copiilor pe parcursul a 3 ani de la naşterea lor, în mărime de 30%, din salariul său mediu pe parcursul ultimelor 6 luni pînă la naşterea copiilor, din contul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin răspunsul Direcţiei generale economie şi finanţe a Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-64/13 din 14 februarie 2013 cererea sa a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Ulterior, Svetlana Gubencu s-a adresat la Casa Naţională de Asigurări Sociale cu o cerere, prin care a solicitat calcularea şi plata indemnizaţiei pentru îngrijirea copiilor Sergiu Gubencu şi Amelia Gubencu pe parcursul a 3 ani de la naşterea lor, în mărime de 30% din venitul mediu lunar realizat de către ea pe parcursul ultimilor 6 luni pînă la naşterea copiilor.

Prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-C-201/13 din 19 februarie 2013 a fost informată despre faptul că la momentul naşterii copiilor, ea, fiind angajată în funcţia menţionată, nu avea dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, ca persoană asigurată şi pentru copiii săi i-a fost stabilită indemnizaţia unică la naşterea copiilor în cuantum de 1700 lei pentru fiecare şi indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copiilor pînă la vîrsta de 1,5 ani ca persoană neasigurată de la 20 august 2010 (data naşterii copiilor) pînă la 31 decembrie 2010 în sumă de 250 lei, iar de la 01 ianuarie 2011 pînă la 29 februarie 2012 (împlinirea vîrstei de 1,5 ani) în sumă de 300 lei lunar pentru fiecare copil.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Svetlana Gubencu a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-64/13 din 14 februarie 2013 şi răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-G-201/13 din 19 februarie 2013, repunerea în termenul de prescripţie, încasarea în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor, lunar a câte 30% pentru fiecare din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copiilor Sergiu Gubencu şi Amelia Gubencu şi încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a repus-o pe Svetlana Gubencu în termenul de adresare în judecată şi a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, recunoscând ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a achita indemnizaţia pentru creşterea copiilor pînă la vârsta de 3 ani, expus în răspunsul Direcţiei generale economie şi finanţe a Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-284/12 din 20 iulie 2012 şi încasând de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Svetlanei Gubencu indemnizaţia pentru creşterea copilului, Sergiu Gubencu, lunar a câte 30 % reieşind din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, indemnizaţia pentru creşterea copilului, Amelia Gubencu, lunar a câte 30 % reieşind din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând integral hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis acţiunea parţial, a recunoscut ilegal refuzul Casei Naţionale de Asigurări Sociale, expus în răspunsul nr. VII-G-201/13 din 19 februarie 2013, a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale să achite Svetlanei Gubencu indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor Sergiu Gubencu şi Amelia Gubencu, a câte 30% din baza de calcul stabilită conform art. 18 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi a încasat de la Casa Naţională de Asigurări Sociale în beneficiul Svetlanei Gubencu cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei, iar în rest a respins acţiunea.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită. Conform art. 124 alin. (2) din Codul muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, în baza unei cereri scrise, după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 18 alin. (1) şi din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. Punctul 6 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a îndemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005 statuiază că stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiilor se efectuează de către entitatea în care îşi desfăşoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă.

Iar pct. 21 din Regulamentul menţionat stipulează că în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani). Conform art. 4 pct. 2) din Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, ale cărei drepturi şi obligaţii sînt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanei prevăzute la pct.1).

Reieşind din faptul că Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, situaţia Mariei Melnic cade sub incidenţa art. 4 pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale şi, astfel, colaboratorii de poliţie sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale. În speţă, se reţin şi prevederile art. 13 alin. (2) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 129-XVIII din 23 decembrie 2009, care statuiază că indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizaţiile de maternitate persoanelor angajate prin contract individual de muncă şi indemnizaţiile de maternitate soţiilor aflate la întreţinerea soţilor salariaţi se calculează şi se plătesc la locul principal de muncă, din contul contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat.

Totodată, instanţa de recurs remarcă şi faptul că la 27 decembrie 2012 a fost adoptată Legea nr. 320 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, în vigoare de la 05 martie 2013, iar art. 37 alin. (4) din Legea menţionată prevede că concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat.

Actele pricinii denotă faptul că pe parcursul lunilor februarie-iulie 2010, intimata Svetlana Gubencu a realizat un venit de 18656,20 lei, media lunară constituind 3109,36 lei.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a admis parţial acţiunea, a recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a achita indemnizaţia pentru creşterea copiilor pînă la vârsta de 3 ani, expus în răspunsul Direcţiei generale economie şi finanţe a Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-G-284/12 din 20 iulie 2012 şi a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Svetlanei Gubencu indemnizaţia pentru creşterea copilului, Sergiu Gubencu, lunar a câte 30 % reieşind din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, Amelia Gubencu, lunar a câte 30 % reieşind din venitul mediu lunar de 3109,36 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 07 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Gubencu împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative şi obligarea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copiilor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi