2ra-1274/14 — Declararea contractului nul

Prima instanţă: M.Iftodi dosarul nr. 2ra-1274/14 Instanţa de apel: Iu. Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Sîrbu împotriva lui Arcadie Creţu cu privire la declararea contractului de vânzare- cumpărare nul şi încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Edineţ din 27 iunie 2013 c o n s t a t ă La 6 ianuarie 2013 Andrei Sîrbu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Arcadie Creţu cu privire la declararea contractului de vânzare- cumpărare nul şi încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul Andrei Sîrbu a indicat că, la 20 decembrie 2011 a cumpărat de la Arcadie Creţu automobilul de marca BMW 520i, anul fabricării 1994, numere de înmatriculare BL CK 231. Pârâtul, Arcadie Creţu a acţionat în calitate de vânzător în baza procurii nr.707 din 14 februarie 2011. Pentru procurarea automobilului menţionat anterior reclamantul a achitat suma de 2 800 euro. Indică reclamantul că, la momentul transmiterii banilor şi încheierii tranzacţiei pârâtul, Arcadie Creţu a eliberat la 20 noiembrie 2011 recipisa, prin care şi-a asumat obligaţia de a înregistra dreptul de proprietate asupra automobilului în litigiu după reclamant, Andrei Sîrbu, până la 20 decembrie 2011. Recipisa indicată a fost contrasemnată de către Svetlana Creţu şi Vladimir Prisacari.

Menţionează reclamantul că el a preluat automobilul în litigiu, pentru care a achitat suma de 2 800 euro, însă la termenul indicat, pârâtul a refuzat înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestuia. Ulterior, la 23 decembrie 2011, executorul judecătoresc, Ludmila Lupol, a aplicat sechestru şi a ridicat automobilul în litigiu, indicând faptul că automobilul s-ar fi ridicat pentru vânzarea acestuia întru stingerea datoriilor lui Pavel Cerbari. Consideră reclamantul Andrei Sîrbu că a fost indus în eroare de către pârâtul Arcadie Creţu şi din care considerente cere declararea contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de marca BMW 520i, anul fabricării 1994, numere de înmatriculare BL CK 231 nul, încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui a sumei de 2 800 euro, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 27 iunie 2013 acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Edineţ din 27 iunie 2013. La 18 ianuarie 2014, reprezentantul recurentului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că ambele instanţe la examinarea pricinii civile în cauză nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au dat o interpretare eronată normelor de drept material.

La fel recurentul a indicat că pricina civilă în cauză ar fi fost examinată cu încălcarea gravă a competenţei generale de examinare a acesteia. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Arcadie Creţu, Ghenadie Odobescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă