2ra-1492/13 — Declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare

prima instanţă I. Talpa dosarul nr. 2ra-1492/13 instanţa de apel Iu. Grosu A. Corcenco D. Corolevschi DECIZIE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Ion Vîlcov, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Andrei Cipeliuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Parapir împotriva lui Andrei Cipeliuc cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a automobilului şi încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a lui Andrei Cipeliuc împotriva lui Ivan Parapir cu privire la declararea nulităţii recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 octombrie 2012, prin care apelul declarat de către Andrei Cipeliuc a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 20 decembrie 2011, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 22 iulie 2011, Ivan Parapir a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Cipeiliuc cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a automobilului şi încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 21 noiembrie 2010, a procurat de la pârâtul Andrei Cipeliuc automobilul de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422, la preţul de 13200 Euro, fapt confirmat prin recipisa din 21 noiembrie 2010, dreptul de proprietate asupra căruia i s-a transmis conform cerinţelor legale. Ulterior, el a depistat că pârâtul Andrei Cipeliuc i-a înstrăinat automobilul cu vicii ascunse şi, anume, a modificat numărul de marcaj al caroseriei, diferenţă dintre numerele de marcaj al motorului şi a celor de semnificaţie din paşaportul tehnic, fapt confirmat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 379 din 21 februarie 2011 şi raportul de expertiză nr. 1815 din 20 iunie 2011. Menţionează că pe faptele date au fost petrecute cercetări şi ca urmare, a fost pornită o cauză penală.

În cadrul cauzei penale, pornite la 15 martie 2011, în baza art. 276 alin. (1) din Codul penal, prin ordonanţa şi procesul-verbal de ridicare din 24 mai 2011 şi 25 mai 2011 ale organului de urmărire penală, automobilul menţionat a fost ridicat. Prin urmare, solicită declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model BMW X5, anul fabricaţiei 2003, cu n/î BL DH 615, 2 restituirea sumei de 13200 Euro şi radierea informaţiei privind înregistrarea automobilului după el, precum şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. La 19 decembrie 2011, Andrei Cipeliuc a depus o cerere reconvenţională împotriva lui Ivan Parapir cu privire la declararea nulităţii recipisei din 21 noiembrie 2010. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul Andrei Cipeliuc a indicat că conform facturii nr. 04 PT 285825 din 23 noiembrie 2010, eliberată de către SRL „Celestron & Co”, costul automobilului de model BMW X5 constituie 15000 lei.

Menţionează că recipisa din 21 noiembrie 2010 a fost întocmită la rugămintea lui Ivan Parapir pentru a o prezenta părinţilor săi, pe care i-a înşelat, declarând că automobilul a fost procurat la preţul indicat în ea. Prin urmare, solicită declararea nulităţii recipisei din 21 noiembrie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 20 decembrie 2011 acţiunea iniţială a fost admisă. A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare al automobilului din 23 noiembrie 2010, încheiat între Andrei Cipeliuc şi Ivan Parapir. A fost încasat de la Andrei Cipeliuc în beneficiul lui Ivan Parapir suma de 13200 Euro în valută naţională la momentul executării hotărârii judecătoreşti, dobânda de întârziere în mărime de 5% peste rata dobânzii dacă hotărârea nu va fi executată în termen de 90 zile de la data cînd va deveni definitivă şi cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei.

A fost radiată informaţia privitor la înregistrarea dreptului de proprietate asupra automobilului de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422 pe numele lui Ivan Parapir. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 octombrie 2012 apelul declarat de către Andrei Cipeliuc a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 februarie 2013, Andrei Cipeliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Recurentul Andrei Cipeliuc, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece pe cauza respectivă nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele cauzei, au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Menţionează că prima instanţă a examinat pricina în absenţa sa şi a reprezentantului său, la data când a fost numită spre examinare pricina nu s-a putut prezenta, deoarece se afla peste hotarele ţării, iar reprezentantul său nu a fost citat legal, cauza fiind examinată în absenţa sa, fiindu-i lezat dreptul la un proces echitabil. Astfel, prima instanţă, la emiterea hotărârii, s-a bazat doar pe declaraţiile intimatului. La 15 aprilie 2013, Ivan Parapir prin referinţa depusă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele pricinii atestă că la 13 decembrie 2012, recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel, iar la 07 februarie 2013, ultimul a declarat recurs. 3 Astfel, Andrei Cipeliuc s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 15 mai 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Audiind reprezentanţii părţilor şi intimatul, studiind materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează de a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ivan Parapir a solicitat declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model BMW X5, anul fabricaţiei 2003, cu n/î BL DH 615, încheiat între el şi Andrei Cipeliuc la 23 noiembrie 2010, restituirea sumei de 13200 Euro şi radierea informaţiei privind înregistrarea automobilului după el. La rândul său, Andrei Cipeliuc, înaintând prezenta cerere reconvenţională, a solicitat declararea nulităţii recipisei din 21 noiembrie 2010. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii iniţiale şi netemeiniciei acţiunii reconvenţionale.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluziile instanţelor judecătoreşti sunt juste, ele având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu art. 130 Cod de procedură civilă. Conform art. 753 alin. alin. (1) şi (2) din Codul civil, prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare- cumpărare nu este prevăzut altfel.

Conform art. 763 alin. (1) din Codul civil, vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale, iar conform art. 764 din Codul civil, vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii de natură juridică (liber de drepturile unui terţ asupra lui), cu excepţia cazului cînd cumpărătorul a consimţit să încheie contractul cunoscând drepturile terţului asupra bunului. Se consideră viciu de natură juridică şi situaţia în care în registrul bunurilor imobile este înscris un drept inexistent.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 23 noiembrie 2010, recurentul Andrei Cipeliuc a vândut intimatului Ivan Parapir automobilul de 4 model BMW X5, cu n/î BL DH 615, la preţul de 13200 Euro, fiind întocmită o recipisă (f. d. 5). Ulterior, automobilul menţionat a fost înregistrat la SEET Bălţi după Ivan Parapir cu n/î GL AJ 422. Din materialele dosarului şi, anume, din răspunsul Departamentului urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne nr. O-412/11 din 23 septembrie 2011 rezultă că automobilul de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422 a fost furat din Danemarca, la 11 decembrie 2009 fiind anunţat în căutare internaţională.

La 15 martie 2011, ofiţerul superior de urmărire penală al Secţiei urmărire penală a DEUP DUP MAI a emis ordonanţa de începere a urmării penale, prin care a fost dispusă începerea urmării penale pe faptul falsificării seriei, numărului de identificare ale şasiului, caroseriei sau motorului auto prin ştergere, înlocuire sau modificare a automobilului de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422, infracţiune prevăzută de art. 276 alin. (1) din Codul penal.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 379 din 21 februarie 2011, întocmit de către Direcţia tehnico-criminalistică a Departamentului poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, numărul de marcaj al caroseriei automobilului de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422 a fost supus modificării prin înlăturarea stratului esenţial de metal cu numărul iniţial, prin metoda mecanică, cu fixarea (încleierea) de apoi a unui fragment de metal cu numărul prezent WBAFA51070LT45234, iar valoarea iniţială a numărului de marcaj al caroseriei automobilului menţionat nu a fost posibilă de stabilit din motivul înlăturării unui strat esenţial de metal de pe suprafaţa dată.

Conform raportului de expertiză nr. 1815 din 20 iunie 2011, întocmit de către Direcţia tehnico-criminalistică a Departamentului poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, numărul de marcaj al blocului motorului „35039689 306S3” de la automobilul de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422 nu a fost supus modificării şi este iniţial, însă numărul dat diferă după semnificaţia din paşaportul tehnic „30125388”. La caz, se reţine că recurentul Andrei Cipeliuc se ocupa cu importul automobilelor şi înstrăinarea acestora, iar la înstrăinarea automobilului lui Ivan Parapir, a trecut sub tăcere faptul că numărul de marcaj al caroseriei automobilului a fost supus modificării.

Faptul că recurentul a cunoscut că automobilul în litigiu este viciat se confirmă prin faptul că acesta a înmatriculat automobilul pe numele său la 09 noiembrie 2010, iar la 23 noiembrie 2010, l-a înstrăinat, iar probe ce ar confirma că el a cumpărat automobilul de la altă persoană, dar nu el l-a introdus în ţară, nu au fost prezentate. Conform art. 228 alin. (1) şi (2) din Codul civil, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul 5 în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au admis acţiunea iniţială, declarând nul contractul de vânzare-cumpărare al automobilului din 23 noiembrie 2010, încheiat între Andrei Cipeliuc şi Ivan Parapir şi încasând de la Andrei Cipeliuc în beneficiul lui Ivan Parapir suma de 13200 Euro în valută naţională la momentul executării hotărârii judecătoreşti, cu radierea informaţiei privitor la înregistrarea dreptului de proprietate asupra automobilului de model BMW X5, cu n/î GL AJ 422 pe numele lui Ivan Parapir.

De asemenea, instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins acţiunea reconvenţională, deoarece factura (invoice) din 23 noiembrie 2011, eliberată de către SRL „Celestron & Co”, conform căreia automobilul de model BMW X5 a fost vândut lui Ivan Parapir la preţul de 15000 lei nu poate fi luată în considerare pe motiv că condiţiile de oformare a automobilului menţionat şi preţul acestuia au fost stabilite preventiv prin recipisa din 21 noiembrie 2010. Argumentele invocate de către recurent precum că instanţele judecătoreşti nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material nu pot fi reţinute ca întemeiate, deoarece instanţele judecătoreşti corect au apreciat toate probele administrate în cauză, corect au stabilit circumstanţele faptice ale raportului juridic litigios şi au făcut concluzii în corespundere cu prevederile normelor de drept material.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către recurent precum că prim instanţă a examinat pricina în lipsa sa şi a reprezentantului său, prin ce a încălcat dreptul lui la un proces echitabil, deoarece în conformitate cu art. 206 alin. (3) CPC, dacă pârâtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în şedinţa de judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pârâtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, instanţa o examinează în lipsa acestuia.

Din materialele dosarului rezultă că atît recurentul, cît şi reprezentantul acestuia au fost înştiinţaţi în mod legal despre şedinţa de judecată din 20 decembrie 2011, instanţei nu i-a fost comunicat motivul neprezentării lor şi nici recurentul, nici reprezentantul acestuia nu au solicitat amânarea şedinţei de judecată, astfel, prima instanţă a fost în drept să examineze pricina în lipsa recurentului şi a reprezentantului său. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 6 Se respinge recursul declarat de către Andrei Cipeliuc. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 20 decembrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Parapir împotriva lui Andrei Cipeliuc cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a automobilului şi încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a lui Andrei Cipeliuc împotriva lui Ivan Parapir cu privire la declararea nulităţii recipisei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Vîlcov Ion Corolevschi