2ra-1242/15 — Constatarea rezoluţiunii contractului de vînzîre-cumpărare şi obligarea restituirii automobilului

prima instanță: S. Gîrbu, dosarul nr. 2ra-1242/15 instanța de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ristin-Lux”, reprezentată de avocatul Dinu Braşoveanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Ristin-Lux” împotriva lui Ghenadie Modîrcă cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare şi obligarea restituirii obiectului contractului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ristin-Lux”, şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 05 mai 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 10 martie 2014, SRL „Ristin-Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Modîrcă cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare şi obligarea restituirii obiectului contractului. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 22 august 2013, între SRL „Ristin- Lux”, în calitatea de vânzător şi Modîrcă Ghenadie, în calitatea de cumpărător, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect de reglementare vânzarea- cumpărarea autoturismului de model „BMW X5”, cu n/î K RI 033, anul producerii 2008, nr. caroserie WBAFF410X0L118941. Susține reclamantul că în temeiul contractului menționat, s-a obligat să predea automobilul menționat în proprietatea cumpărătorului Modîrcă Ghenadie, care la rândul său s-a obligat să preia automobilul şi să achite preţul acestuia în mărime de 85 000 lei.

Menționează că pîrîtul nu și-a executat integral obligațiunile asumate prin contract, deoarece, nu a achitat prețul convenit, iar în baza actului de primire-predare din 22 august 2013 şi a facturii Seria HC 0725734 din 22 august 2013, Modîrcă Ghenadie a preluat obiectul contractual de la vânzător, ulterior ducând în eroare vânzătorul în privința plății. Astfel, consideră că este în drept să declare rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare întocmită la data de 22 august 2013, încheiat între societatea şi Ghenadie Modîrcă, prin care a fost înstrăinat autoturismul de model „BMW X5”, cu n/î K RI 033, anul producerii 2008, nr. caroserie WBAFF410X0L118941. Indică că în temeiul art. 735 alin.(1) din Cod civil, prin declarația nr. 11/13 din 11 februarie 2013, a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare în legătură cu neexecutarea esențială din cauza părții ce nu execută, iar dovada recepționării este avizul poștal returnat în adresa societății.

Invocă că din momentul în care declarația de rezoluțiune previne celeilalte părți, contractul încetează și toate părțile contractului sunt eliberate de obligația de a executa prestațiile datorate în temeiul contractului, totodată, părțile urmează să restituie prestațiile şi veniturile obținute. Insistă că din cauza neexecutării de către pârât a obligației de plată, s-a confruntat cu unele probleme financiare, iar luând în considerație scurgerea unei perioade îndelungate şi calculul fluctuațiilor valutare pe piața a Republicii Moldova, societatea nu mai are interesul de a-şi recupera costul automobilului potrivit contractului, punându-se la baza faptul constatării premiselor de rezoluțiune şi modalitatea de întoarcere a bunului la vânzător.

Solicită constarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din 22 august 2013 şi restituirea în proprietatea SRL „Ristin-Lux” a automobilului de model „BMW X5 cu nr./î KRI 033, anul producerii 2008, nr. caroseriei WBAFF410X0L118941. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 martie 2014, a fost aplicat sechestru pe automobilul de model „BMW X5” cu n/î KRI 033, anul producerii 2008, nr. caroseriei WBAFF410X0L118941 și eliberat titlu executoriu pentru executarea încheierii. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 mai 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, fiind ridicat sechestru aplicat în baza încheierii pe automobilul de model „BMW X5” cu n/î KRI 033, anul producerii 2008, nr. caroseriei WBAFF410X0L118941.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Ristin-Lux” și menținută hotărârea primei instanțe . Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 643, art. 725 din Cod civil, care reglementează efectele executării şi factorii care influenţează interpretarea contractului, și indică că la interpretarea contractului se va ţine cont de natura lui, de circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de către părţi sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de pînă la şi după încheiere contractului, precum şi de uzanţe.

Cu referire la normele citate şi luând în considerație faptul că la data de 22 august 2013, a fost întocmit actul de predare primire a autoturismului, precum şi factura Seria HC nr. 0725734, prin care se confirmă cu certitudine faptul transmiterii automobilului, cât şi efectuarea plăţii în avans la acel moment, fapt ce atestă că atât vânzătorul, cât și cumpărătorul Modîrcă Ghenadie și-au executat obligațiunile contractuale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare din 22 august 2013. La 03 aprilie 2015, SRL „Ristin-Lux”, reprezentat de avocatul Dinu Braşoveanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a luat în consideraţie că, de fapt, întreprinderea este o persoană juridică, şi respectiv, executarea de plată urma a fi efectuată prin transferul bancar la contul societății cu eliberarea documentului de confirmare a achitării, iar în cazul în care intimatul nu a anexat la materialele pricinii dovada achitării prețului pentru obiectul contractului, se constată neexecutarea obligației contrar art. 643 din Cod civil.

La fel, indică că instanțele inferioare la emiterea hotărârii eronat au constata că în cadrul acestei tranzacţii s-a eliberat factură fiscală, deoarece, de fapt, o factură de expediție care reprezintă intenția părților de a încheia o tranzacție cu reflectarea în aceasta a datelor referitoare la tranzacție, inclusiv informației despre costul obiectului. Insistă că factura de expediție reprezintă doar un act, care face dovada expedierii mărfii de la furnizor la beneficiar, însă, nu și faptul achitării prețului, iar în speţă autovehiculul a fost eliberat sub încrederea eşuată ulterior, iar conform unei înțelegeri preţul urma a fi achitat după semnarea contractului, pe când, din motive iraționale expuse în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, prețul obiectului litigiului nu a fost achitat nici până la data examinării cauzei.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat lipsa înscrisurilor care să confirme cu certitudine că automobilul a fost transmis fără a fi executată obligația de plată, deoarece, această concluzie este lipsită de sens, or, societatea se află în imposibilitatea de a prezenta asemenea înscrisuri. Indică că careva probe, din care s-ar deduce împrejurarea expusă în contractul de vânzare-cumpărare din 22 august 2013, şi anume transmiterea mijloacelor bănești la materialele dosarului lipsesc, or, în cazul în care întreprinderea încasa aceste sume bănești, era obligată prin prisma normelor legale să emită careva acte de strictă evidență. La 27 mai 2015, Modîrcă Ghenadie, reprezentat de avocatul Mocanu Valentin, a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 17 decembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Ristin-Lux”, reprezentat de avocatul Dinu Braşoveanu, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Ristin-Lux”, reprezentat de avocatul Dinu Braşoveanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Ristin-Lux”, reprezentat de avocatul Dinu Braşoveanu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Ristin-Lux”, reprezentat de avocatul Dinu Braşoveanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ristin-Lux”, reprezentat de avocatul Dinu Braşoveanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva