2ra-1017/14 — Anularea ordinelor de sancţionare disciplinară şi concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului

prima instanţă: I. Timofei dosarul nr. 2ra-1017/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, I. Cimpoi, M. Guzun ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dorojneac Gheorghe, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a lui Dorojneac Gheorghe împotriva Întreprinderii de Stat „Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” cu privire la anularea ordinelor de sancționare disciplinară și ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Dorojneac Gheorghe şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 18 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 03 ianuarie 2012, Dorojneac Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la anularea parțială a ordinului de sancționare și încasarea cheltuielilor de judecată. La 07 mai 2012, Dorojneac Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la anularea ordinelor de sancționare disciplinară și ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîscani mun. Chișinău din 31 mai 2012, cererile de chemare în judecată depuse de către Dorojneac Gheorghe au fost conexate într-o singură procedură.

În motivarea acţiunii, reclamantul Dorojneac Gheorghe, a invocat că la 01 august 2005 a fost angajat în baza Contractului individual de muncă nr. 3010 în calitate de şef al secţiei de evidenţă şi documentare a populaţiei Teleneşti al Subdiviziunilor Teritoriale al Direcţiei Generale de Documentare a Populaţiei al Centrului registrelor de stat, cu un salariu de funcţie de 2000 lei. La 20 august 2008, a fost încheiat un acord suplimentar la Contractului individual de muncă, prin care a fost transferat în funcţia de şef BEDP Teleneşti pentru o durată nedeterminată.

Susţine că în perioada 02 septembrie 2011-05 septembrie 2011 la Biroul de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei Teleneşti a fost efectuată o anchetă de serviciu cu privire la executarea obligaţiilor de serviciu de către angajaţii subdiviziunii, în urma căruia a fost întocmită Nota de serviciu cu nr. 905 din 23 septembrie 2011. Menţionează că din cauza relațiilor tensionate din cadrul colectivului de muncă, la 30 septembrie 2011, ÎS „CRIS „Registru”, a emis ordinul nr. 135 c, prin care i-a aplicat sancțiune disciplinare sub formă de mustrare aspră, fără a fi indicate în ordin temeiurile de fapt şi de drept, termenul de atac şi organul în care sancţiunea poate fi contestată, fiindu-i imputată încălcarea pct.7 a Regulamentului Biroului de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei Teleneşti.

La 02 februarie 2012, angajatorul a emis un alt ordin nr. 9 c, prin care i-a aplicat sancţiunea disciplinară mustrare aspră repetat, prin care i-au fost imputate mai multe fapte, unele fiind descrise și în ordinul nr. 135 c din 30 septembrie 2011, iar la data de 11 aprilie 2012, a fost emis ordinul 58 c despre concedierea sa din funcţia de şef al BEDP Teleneşti, în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. g) a Codului muncii. Consideră reclamantul, ordinele de sancţionare disciplinară emise de ÎS „CRIS „Registru”, la data de 30 septembrie 2011 și 02 februarie 2012 , cît şi ordinul de concediere din 11 aprilie 2012 sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece dînsul, în rândul colegilor de serviciu se bucură de o reputaţie profesională ireproşabilă şi până la data de 11 aprilie 2012 î-şi îndeplinea sârguincios atribuţiile de serviciu, conform contractului individual de muncă şi fişei de post.

Afirmă reclamantul că, ordinele de aplicare a sancţiunii disciplinare contravin prevederilor art. art. 206 - 210 din Codul muncii, deoarece nu conțin temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii disciplinare în privinţa sa, elemente ce sunt esenţiale şi obligatorii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare şi în absenţa cărora ordinul de sancţionare este lovit de nulitate absolută.

Solicită anularea ordinelor de sancţionare disciplinară nr. 135 с din 30 septembrie 2011 și nr. 9 с din 02 februarie 2012 şi ordinului de concediere nr. 58 с din 11 aprilie 2012, restabilirea în funcţia anterior deţinută de şef al Biroului de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei r-nul Teleneşti a ÎS „CRIS „Registru”, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în mărime de 37067 lei, prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, cheltuielilor de judecată în mărime de totală de 9000 lei, inclusiv taxa de stat și cheltuieli pentru asistenţă juridică acordată de avocat, cheltuielile legate de multiplicarea documentelor în sumă de 42 lei şi cheltuielile pentru transport în mărime de 553,30 lei, iar în total suma de 96964,95 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 octombrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 05 februarie 2013, în cadrul examinării apelului, Dorojneac Gheorghe a înaintat o cerere de completare a pretenţiilor acţiunii, solicitând încasarea forţată din contul pîrîtului în beneficiul său a salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, începând cu data concedierii 11 aprilie 2012 până la ziua restabilirii în funcţie, în sumă de 6040, 40 lei, repararea prejudiciului material în mărime de 50000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei şi taxa de participare în sumă de 500 lei (pentru 8 şedinţe = 4000 lei), în mărime de 9000 lei, cheltuielilor pentru xerox 2-ă bonuri (42 lei + 89,201ei =131.20 lei) şi cheltuielile pentru transport tur-retur 26 ori, în sumă de 953,30 lei, iar în total suma de 120484,50 lei (f.d.

224 Vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de către Dorojneac Gheorghe, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotăîre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat ordinul de concediere nr. 58-c din 11 aprilie 2012, cu restabilirea lui Dorojneac Gheorghe în funcţia deținută anterior de Şef al Biroului de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei r-lui Teleneşti și încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Dorojneac Gheorghe salariul pentru absenţa forţată de la serviciu începând cu 11 aprilie 2012 până la 07 februarie 2013, în sumă de 60400 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 953 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 2000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată a fost încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1920 lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 iulie 2013, a fost admis recursul declarat de către ÎS „CRIS „Registru”, casată decizia instanței de apel şi remisă pricina la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Dorojneac Gheorghe și menținută hotărîrea primei instanțe. La 21 ianuarie 2014, Dorojneac Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești nu au aplicat legea ce urma să fie aplicată. Astfel, susţine că la emiterea hotărîrilor contestate, instanțele judecătorești nu au aplicat prevederile art. 206 alin. (5) din Codul muncii ce se referă la obligativitatea aprecierii gravităţii abaterii disciplinare comise, culpei angajatului precum și alte circumstanțe obiective și au lăsat fără apreciere atît comportamentul său înalt apreciat anterior pe parcursul desfășurării activității de muncă de circa 18 ani, perioadă în care nu i-a fost aplicată nici o sancțiune disciplinară, cît și Nota informativă nr. 39/16.09.2011, prin care organul de control al angajatorului a constatat că activitatea BEDP Telenești este satisfăcătoare cu climatul moral-psihilogic bun, circumstanțe care confirmă caracterul eronat al concluziilor angajatorului din ordinele contestate.

Afirmă reclamantul că încălcările disciplinei muncii imputate prin ordinele de sancționare nu au fost confirmate prin careva circumstanțe concrete, angajatorul invocînd doar o expunere abstractă a faptului existenței unor încălcări ce constituie o dovadă a aplicării arbitrare și abuzive a sancțiunilor disciplinare. De asemenea, invocă că instanțele judecătorești la aprecierea probatoriului administrat nu au aplicat prevederile art. 137-139 CPC și nu au exclus din dosar probele prezentate de pîrît doar în copii, pentru care nu se poate face conformitatea cu originalul, or, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (3) CPC, acestea sunt ilegale cu atît mai mult că, instanța a refuzat anexarea unor acte pe care el le-a prezentat fără a prezenta şi originalul acestora.

În context, consideră recurentul că la examinarea cauzei, instanțele judecătorești au încălcat și prevederile art. 6 din Convenția CEDO încălcîndu-i dreptului său la apărare, deoarece admițînd cererea sa cu privire la probațiunea cu martori, nu a citat martorii respectivi în instanța de judecată, lăsînd demersul fără finalitate, în timp ce a audiat 2 martori prezentați de partea pîrîtului, fără a soluționa chestiunea privind admisibilitatea audierii acestora. Mai invocă că instanțele judecătorești nu au tratat aspectul care reiese din declarațiile martorului Patrașco Valeriu, audiat în ședința de judecată din 10 octombrie 2012 și au lăsat fără apreciere faptul că persoanele care au semnat procesul-verbal de constatare a refuzului de a semna pentru luarea la cunoștință a ordinelor de concediere în calitate de reprezentanți ai sindicatului, sunt persoane străine și nu au fost mandatate pentru a prezenta interesele angajatului.

Susține că anterior aplicării sancțiunilor disciplinare angajatorul nu a solicitat de la el explicație referitor la faptele imputate, iar instanțele la emiterea hotărîrii nu au aplicat prevederile art. 208 alin. (1) Codul muncii, în acest sens, invocările angajatorului cu referire la planul de acțiuni întocmit în scopul înlăturării neajunsurilor în activitatea instituției fiind neîntemeiate, deoarece planul respectiv a fost întocmit după aplicarea sancțiunii disciplinare și nu poate înlocui explicația angajatului în conformitate cu prevederile art. 208 alin. (1) Codul muncii. La fel invocă recurentul că, instanțele judecătorești la examinarea pricinii în cauză, nu au aplicat nici prevederile art. 10 alin. (2) lit. d), f) Codul muncii, or în speță angajatorul nu i-a cordat toate instrumentele necesare pentru a-și executa obligațiile de muncă, iar dînsul nu poate fi concediat pentru abaterile disciplinare de care nu este vinovat.

Mai mult decît atît, angajatorul a dat dovadă de un comportament discriminatoriu în raport cu el, deoarece într-o situație similară pentru aceeași încălcarea a aplicat unui angajat doar avertisment, iar față de un alt angajat, pentru trei sancțiuni disciplinare nu a aplicat sancțiune de concediere. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că recurentul Dorojneac Gheorghe a primit copia deciziei instanţei de apel din 23 octombrie 2013, la data de 28 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin recipisa ce conține semnătura ultimului în acest sens (f.d. 18 Vol. III).

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 ianuarie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dorojneac Gheorghe este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dorojneac Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Dorojneac Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dorojneac Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Dorojneac Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Oleg Sternioală