2ra-1001/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanță :Iu. Potângă dosarul nr. 2ra-1001/14 instanţa de apel: B. Bârcă, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Simon Antonina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Simon Antonina, împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova şi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Simon Antonina şi Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău din 28 iunie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, constată: La 14 septembrie 2012, Simon Antonina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al RM și Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii a indicat că s-a adresat la Judecătoria Criuleni cu o cerere prin care a solicitat încasarea forțată a salariului predestinat, indicând că a activat din anul 1985 la GAS „Trandafir”. Conform scrisorii Oficiului de Executarea Criuleni nr. 168 din 22 ianuarie 2008, la 12 decembrie 2002, a înregistrat spre executare titlul executoriu, prin care GAS „Trandafir” a fost obligat să-i achite salariul în mărime de 8294 lei.

Susține că în anul 2005, a înainta o cerere la CEDO prin care a solicitat repararea de către Statul Republica Moldova, a prejudiciului cauzat în urma neexecutării hotărârii Judecătoriei Criuleni din 25 aprilie 2000, care a fost suspendată 1 pe motivul instituirii în ordine internă a recursului privind repararea prejudiciului prin temeiurile Legii 87 din 21 martie 2011. Menţionează că la 28 noiembrie 2011, a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, solicitând repararea prejudiciului moral și material, cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 25 aprilie 2000, însă prin încheierea Judecătoriei Râșcani din 06 decembrie 2011, cererea de chemare în judecată a fost restituită în temeiul nerespectării formalităților adresării în instanța de judecată.

Invocă că hotărârea judecătorească sus menționată s-a aflat la executare din 12 decembrie 2002, până la 10 iulie 2006, având în vedere și termenul în care a fost judecat litigiul din anul 1998 până în anul 2002. Consideră termenul de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti irevocabile excesiv de mare, prin ce i-au fost cauzate prejudicii morale considerabile, invocînd în acest sens că dânsa are la întreține un copil minor, iar soțul a decedat în urma unei boli în anul 2000 şi ea suferă de boli grave inclusiv de cele provocate de stresurile acumulate în perioada judecării a cauzei. În susţinerea pretenţiilor sale invocă şi practica CEDO, conform căreia pentru un an de neexecutarea se acordă suma de 600 euro, cu titlu de prejudiciu moral, pentru următoarele șase luni suma de 300 euro, insistînd că suma de 2500 euro este echitabilă în sensul compensării prejudiciului moral suportat.

Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a sumei de 2500 euro cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 5110 lei cu titlu de prejudiciu material, cât şi cheltuielile de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 septembrie 2012, a fost restituită cererea de chemare în judecată înaintată de Simon Antonina, fiind explicat reclamantei că restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant, cu aceeași acțiune, împotriva aceluiași pârât, cu același obiect şi același temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2012, a fost admis recursul declarat de Antonina Simon, casată încheierea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 28 septembrie 2012 și remisă pricina în prima instanță la stadiul de primire a cererii. Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 28 iunie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcărea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 25 aprilie 2000 la cererea de chemare în judecată înaintată de Antonina Simon împotriva Gaz „trandafir” cu privire la încasarea salariului în sumă de 8294 lei şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM de în beneficiul Antoninei Simon suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 5110 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Simon Antonina şi Ministerul Finanțelor al RM și menținută hotărârea primei instanțe. 2 La 14 ianuarie 2014, Simon Antonina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii integral. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală și neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Consideră că instanțele judecătorești nu a stabilit cuantumul prejudiciului moral proporțional suferințelor cauzate.

Susţine că conform practicii CEDO, pentru un an de neexecutarea se acordă suma de 600 euro, cu titlu de prejudiciu moral, pentru următoarele șase luni suma de 300 euro. Consideră compensarea prejudiciului moral acordată în mărime de 2500 euro echitabilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Simon Antonina este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Simon Antonina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Cu atît mai mult că argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

3 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Simon Antonina asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Simon Antonina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Simon Antonina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4