2ra-936/14 — Anularea ordinelor de aplicare sancţiunilor disciplinare şi de concediere, restabilirea în funcţie, compensarea prejudiciului material, moral şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr. 2ra-936/14 instanţa de apel: L. Popova, S. Caitaz, A. Doga ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Donos Andrei şi Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieşu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Donos Andrei împotriva Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieşu”, cu privire la anularea ordinelor de aplicare sancțiunilor disciplinare și ordinului de concediere, restabilirea în funcție, compensarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Donos Andei şi Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieşu” şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 20 septembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, constată: La 30 aprilie 2013, Donos Andrei a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieşu”, cu privire la anularea ordinelor de sancționarea disciplinară. În motivarea acțiunii a indicat că în luna aprilie 1984, a fost angajat la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” în calitate de artist vocalist. Menționează că prin ordinul nr. 81-AB din 12 aprilie 2013, a fost sancționat disciplinar de către directorul general al Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieşu” cu avertisment, precum că a încălcat obligațiile salariaților prevăzute în art.9 alin.(2) lit.d1), d2), al Codului muncii și Regulamentul Intern, iar la 25 aprilie 2013, a mai fost emis un ordin nr.82-AB, prin care a fost sancționat disciplinar cu mustrare cu invocarea aceloraşi temeiuri.

Invocă dezacordul cu ordinele sus menţionate, considerându-le ilegale, deoarece prin aceste ordine a fost intimidat de către directorul Teatrului de Operă și Balet întru apărarea drepturilor salariaților, solicitând doar modul de salarizare și mărimea salariului. 1 Solicită anularea ordinului nr.81-AB din 13 aprilie 2013 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment și anularea ordinului nr. 82-AB din 25 aprilie 2013 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare. La 17 iunie 2013, Donos Andrei a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” cu privire la declararea nulității a ordinului de concediere, restabilire în funcție, compensarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin ordinul directorului general al Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” nr.144 din 12 iunie 2013, a fost eliberat din funcția de solist de operă în temeiul art. 86 alin.(1) lit. h) Codul muncii pentru lipsa de la lucru fără motive întemeiate mai mult de 4 ore consecutiv. Consideră ordinul menţionat ilegal și care urmează a fi declarat nul deoarece, în ziua respectivă a fost prezent la lucru pentru a participa la lecțiile de pregătire profesională, care urma să aibă loc cu participarea pianistei Rodica Caraolan, însă la ora stabilită pianista nu s-a prezentat, astfel fiind nevoit să părăsesc sala de repetiții.

La fel invocă că la emiterea ordinului de concediere au fost încălcate şi prevederile art. 87 Codul muncii, care stabileşte că concedierea salariaților membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 Codul muncii, poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului sindical din unitate, pe când, în ordinul nr.144 din 12 iunie 2013, a fost menționat că constatarea încălcării disciplinei muncii a avut loc în baza acordului prezumat al comitetului sindical, astfel fiind vădit încălcată procedura de concedierea sa din funcţie. Solicită declararea nulității ordinului de concediere nr. 144-p din 12 iunie 2013, restabilirea în funcția deținută anterior concedierii sale din serviciu, încasarea salariului pentru toată perioada lipsei forțate de la serviciu, a prejudiciului moral în sumă de 15000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 20000 lei.

Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 iunie 2013, au fost conexate într-un singur proces pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Donos Andrei împotriva Teatrului Național de Operă și Balet „ Maria Bieşu”, cu privire la anularea ordinelor de sancționarea disciplinară și pricina civilă intentată de același reclamant împotriva aceluiași pârât cu privire la anularea ordinului de concediere. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 20 septembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulate ordinile de sancționare disciplinară nr. 81- AB din 23 aprilie 2013 și nr. 82-AB din 25 aprilie 2013, cât şi ordinul de eliberare din funcție a lui Donos Andrei nr. 144-p din 12 iunie 2013, restabilit Donos Andrei în funcția de solist de operă al Teatrului Naţional de Operă și Balet „Maria Bieşu”, încasat din contul Teatrului Naţional de Operă și Balet „Maria Bieşu” în beneficiul lui Andrei Donos salariul pentru perioada absenței forțate de la serviciul în mărime de 12729,39 lei, prejudiciul moral în mărime de 4000 și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 lei. Totodată a fost încasat din contul Teatrului Naţional de Operă și Balet „Maria Bieşu” în beneficiul statului și taxa de stat în mărime de 381,88 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Donos Andrei şi Teatrul Naţional de Operă și Balet „Maria Bieşu” şi menținută hotărârea primei instanțe. 2 La 10 ianuarie 2014, Teatrului Naţional de Operă și Balet „Maria Bieşu” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingerea acțiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată deoarece, a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susține că instanțele judecătorești eronat au concluzionat precum că ordinul de concediere nr.144-p din 12 iunie 2013, a fost emis contrar legii, cât şi eronat au stabilit prezența intimatului Donos Andrei la serviciu pentru participarea la lecțiile de pregătire profesională, însă care nu a avut loc din motivul lipsei pianistei Carolan Rodica deoarece, or, absența salariatului de la locul de muncă din 24 iunie 2013 a fost confirmată prin Nota de serviciu din 24 iunie 2013 al șefului Trupei de operă, fiind indicat că Donos Andrei nu a fost prezent la orele de canto conform avizierului. Afirmă că, lipsa de la locul de muncă a lui Donos Andrei a fost constată şi prin actul din 24 mai 2013, perfectat de către angajații teatrului, care au confirmat că Donos Andrei a fost prezent la locul de muncă la ora 9.42, însă la 9.59 a plecat, ulterior au fost efectuate verificări periodice, însă ultimul nu a mai revenit la serviciu.

Mai indică că a solicitat de la secția resurse umane verificarea înregistrărilor video, din 24 mai 2013, prin care a fost confirmată intrarea lui Donos Andrei pe teritoriul teatrului înaintea programului de muncă la ora 9.42 și ieșirea acestui la ora 9.59, iar până la sfârșitul zilei de muncă acesta nu a mai revenit la serviciu. La fel invocă că nici intimatul nu a negat faptul că a lipsit de la locul de muncă, însă din declaraţiile acestuia rezultă că acestea nu ar constitui abatere disciplinară. La 21 ianuarie 2014, Donos Andrei la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cerințele de încasare a pagubei morale și a cheltuielilor de asistență juridică să fie admise integral.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti în partea contestată, deoarece la adoptarea hotărîrii instanţele nu au constat şi elucidat pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea cauzei. Susține că instanțele judecătorești au considerat restabilirea sa în funcția anterior deținută, drept o satisfacție morală, dispunând încasarea din contul intimatului cu titlu de prejudiciului moral doar suma de 4000 lei, reţinând că accesată compensație ar fi una proporțională suferințelor fizice şi psihice suportate, cu toate acestea instanțele nu au luat în considerație faptul că dânsul nu este un salariat ordinar, ci este un artist emerit al Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu” care deține titlul onorific Artist al Poporului, activând în această calitate timp de 30 de ani.

Invocă că activitatea sa profesională este una impunătoare, iar eliberarea sa din funcția deținută i-a cauzat daune reputației profesionale, în consecinţă însă instanțele inferioare nu au dat o apreciere cuvenită prejudiciilor aduse lui de către angajator, considerînd, totodată că suma de 150000 lei îi v-a servi drept o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele morale suportate. La fel consideră că nu poate fi reținută nici concluzia instanțelor judecătorești în partea încasării cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 2000 lei, deoarece la 3 materialele dosarului a fost anexat bonul de plată pentru asistența juridică în mărime de 20000 lei, ce reprezintă prin sine o probă pertinentă în vederea achitării sumei menționate și care este una rezonabilă și reală.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Donos Andrei şi Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieşu” sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Teatrul de Operă şi Balet ”Maria Bieşu” și Donos Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recursuri se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererile de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Donos Andrei şi Teatrul de Operă și Balet „Maria Bieşu asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Donos Andrei şi Teatrul de Operă și Balet „Maria Bieşu” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Donos Andrei şi Teatrul de Operă și Balet „Maria Bieşu” şi se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5