2rac-192/13 — Încasarea prejudiciilor cauzate

Judecătoria Economică de Circumscripţie Dosarul nr. 2rac-192/13 Judecători: Gh. Muntean, Z. Talpalaru, A. Roşca Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” şi AO „Falun Dafa”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a AO „Falun Dafa” către ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, Ministerul Culturii al Republicii Moldova cu privire la încasarea sumelor de 2 087 976,31 lei şi 20 000 dolari SUA pentru recuperarea prejudiciului material, încasarea sumei de 1 500 000 lei pentru recuperarea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională depusă de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” împotriva AO „Falun Dafa” cu privire la declararea nulităţii contractului de locaţiune nr. 3 din 20 ianuarie 2010, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de AO „Falun Dafa” şi admis apelul declarat de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, CONSTATĂ : La 16 iunie 2010,

Asociaţia Obştească „Falun Dafa” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, Guvernul RM, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, Ministerul Culturii al RM cu privire la încasarea sumelor de 2 087 976,31 lei şi 20000 dolari SUA pentru recuperarea prejudiciului material şi încasarea sumei de 1500000 lei pentru recuperarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 ianuarie 2010, a încheiat cu administraţia Teatrului Naţional de Operă şi Balet contractul nr.3 de arendă a încăperilor, pentru prezentarea la 25 şi la 26 mai 2010 a spectacolelor de către trupa Shen Yun Performing Arts din New York.

Chiria de 120 000 lei a fost achitată integral în contul Teatrului Naţional de Operă şi Balet pînă la 10 mai 2010, conform prevederilor contractului. La 21 mai 2010 a primit de la administraţia Teatrului Naţional de Operă şi Balet o scrisoare prin care au fost anunţaţi despre intenţia de reziliere unilaterală a 1 contractului cu scoaterea afişei publicitare, fără careva motivaţii de fapt ori de drept. Totodată, prin discuţiile purtate în paralel la telefon şi în cadrul unei întîlniri personale cu directorul Teatrului Naţional de Operă şi Balet, Valeria Şeican, ultima a garantat că spectacolele programate vor avea loc, că banerul va fi reamplasat în faţa Teatrului după plecarea unor oficiali moldoveni şi chinezi de la un spectacol, iar scrisoarea din 17 mai 2010 este una formală, ca urmare a presiunilor din partea Guvernului, Ministerului Culturii, Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, cît şi din partea Ambasadei Chinei la Chişinău.

La 25 mai 2010, la orele 9-00, toţi membrii trupei s-au prezentat la Teatru pentru amenajarea sălii şi desfăşurarea repetiţiilor, însă accesul în încăperile Teatrului le-a fost interzis, fiind antrenată chiar şi paza înarmată. Fără nici o explicaţie, atît la 25 mai 2010, cît şi la 26 mai 2010, au fost ţinuţi în curte, spectacolele fiind unilateral anulate de către pîrîţi, iar cei 92 artişti ai Trupei au fost supuşi umilinţelor de a întîlni spectatorii seara pe scările Teatrului şi nu pe scenă, unde urma să susţină spectacolele.

Astfel, administraţia Teatrului Naţional de Operă şi Balet, în persoana directorului Valeria Şeican, cu susţinerea celorlalţi pîrîţi, nu a transmis în locaţiune reclamantului încăperile Teatrului pentru prezentarea spectacolului în 25 şi în 26 mai 2010 conform prevederilor contractului nr.3 din 20 ianuarie 2010. Reprezentantul reclamantului insistă ca răspunderea pentru cauzarea prejudiciilor să fie solidară, deoarece toţi pîrîţii în egală măsură au săvîrşit abuzuri şi i-au încălcat drepturile.

Reclamantul a indicat că, din conţinutul scrisorilor Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene nr.DB-07/5-6864 din 26 aprilie 2010 şi nr.DB-07/5- 8820 din 21 mai 2010 şi ale Ministerului Culturii nr.05-10/416 din 12 mai 2010 şi nr. 08-10/445 din 21 mai 2010 a dedus că, decizia de anulare a spectacolelor a fost luată la 17 mai 2010 la şedinţa operativă a Guvernului, că ulterior Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM a făcut presiuni asupra Ministerului Culturii şi că acesta din urmă, în baza scrisorilor insistente ale Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene a dispus Teatrului Naţional de Operă şi Balet să anuleze forţat spectacole fără careva motiv legal.

Reclamantul şi-a expus considerentul că, Guvernul Republicii Moldova dispunea de toate pîrghiile legale pentru a înlătura grava încălcare de anulare nejustificată a spectacolului. Pentru motivul că nici o persoană din cadrul Ministerului Culturii, Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, administraţiei Teatrului Naţional de Operă şi Balet, implicate în aceste încălcări, nu a fost pedepsită, reclamantul consideră că atît Guvernul, cît şi conducătorii ministerelor - pîrîte au acţionat de comun acord cu administraţia Teatrului Naţional de Operă şi Balet şi urmează să răspundă în mod egal. Mai menţionează că, venind la 25 mai 2010 în faţa Teatrului Naţional de Operă şi Balet, cetăţenii Republicii Moldova, potenţialii spectatori, au fost profund dezamăgiţi de cele petrecute şi de faptul că nu sunt admişi pentru a viziona spectacolul.

În situaţia descrisă, la fel de disperaţi şi confuzi au fost artiştii şi organizatorii-membri ai asociaţiei reclamante, or, pe parcursul celor două zile de 25-26 mai 2010, cît şi ulterior, membrii săi au fost trataţi cu dispreţ de către administraţia şi colaboratorii Teatrului, că ceilalţi pîrîţi au participat la abuz, or, ei nu au intervenit cu vreo explicaţie în mass-media. 2 Astfel, circumstanţele întîmplate au adus membrilor asociaţiei-reclamante stări de nelinişte, provocîndu-le chinuri sufleteşti, stresuri, frustrări, disconfort psihologic, fiind conştienţi de faptul că ei au fost cei care au invitat 92 artişti ai trupei SHEN YUN în Republica Moldova, iar din culpa pîrîţilor au fost în imposibilitate să-şi onoreze obligaţiunile faţă de trupa SHEN YUN cu renume mondial.

Reclamantul a mai indicat că, prin atitudinea pîrîţilor, influenţată şi prin insistenţa Ambasadei chineze la Chişinău, care au vehiculat cu zvonuri precum că asociaţia-reclamantă nu este înregistrată, că nu a fost achitată integral plata pentru arendă, că artiştii ar avea careva probleme, a fost denigrată imaginea asociaţiei- reclamante, inclusiv în faţa potenţialilor spectatori cărora a trebuit să li se facă timp îndelungat clarificările de rigoare şi să li se aducă scuze pentru nepetrecerea spectacolului şi pentru cauzarea pagubelor morale.

Pe parcursul examinării cererii de chemare în judecată, ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de locaţiune nr.3 din 20 ianuarie 2010, încheiat cu AO „Falun Dafa”, invocînd că, contractul contestat nu a fost semnat de directorul ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, Valeria Şeican, ci de o altă persoană, care nu avea împuterniciri de semnare.

În motivarea pretenţiilor, ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, cu referire la art. 226 CC, a menţionat că, contractul contestat nici nu a fost înregistrat de Ministerul Culturii, deşi acest fapt a fost solicitat de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” prin scrisoarea nr. 52/91-01 din 29 ianuarie 2002, or, neînregistrarea contractului constituie un temei de nulitate, deoarece în această situaţie se încalcă art. 15 alin. (4) din Legea nr. 1421 din 31 octombrie 2002 cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice, pct. III-15 şi pct. VIII-6 din Statutul Teatrului Naţional de Operă şi Balet, aprobat prin ordinul Ministerului Culturii nr. 141 din 03 mai 2004. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011, acţiunea depusă AO „Falun Dafa” a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” în folosul AO „Falun Dafa” suma de 60 000 lei (şaizeci mii lei) cu titlu de clauză penală, suma de 339876,31 lei şi suma de 20 000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 60 000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

Acţiunea reconvenţională înaintată de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a fost respinsă, cu încasarea de la ultima a cheltuielilor de judecată în sumă de 10 239 lei şi taxa de stat în bugetul de stat în mărime de 9 837,30 lei. La 20 septembrie 2011, AO „Falun Dafa” a depus cerere de apel, prin care a solicitat modificarea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie, încasarea de la toţi intimaţii în mod solidar prejudiciile materiale stabilite prin hotărîrea din 07 iunie 2011, prejudiciul moral solicitat suplimentar în mărime de 1 440 000 cît şi venitul ratat în mărime de 1 100 450 lei. La 23 septembrie 2011, a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011 şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea depusă de AO „Falun Dafa” să fie respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de AO „Falun Dafa”, iar apelul declarat de ÎS „Teatrul Naţional de 3 Operă şi Balet „Maria Bieşu” a fost admis. A fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care au fost respinse cerinţele reclamantului în partea ce ţin de încasarea sumei de 20 000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 60 000 lei cu titlu de despăgubiri morale. În rest, hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011 a fost menţinută.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că la materialele cauzei nu există probe care ar demonstra achitarea de către reclamant a remuneraţiei în sumă de 20 000 dolari, datorată trupei Shen Yun pentru prezentarea spectacolului, astfel instanţa de apel a conchis că instanţa de fond greşit a încasat această sumă, or suma în cauză nu face parte din categoria prejudiciului suportat de reclamant în legătură cu neexecutarea obligaţiilor de către ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”. Totodată, instanţa de apel a indicat că urmează a fi respinsă şi cerinţa privind încasarea sumei de 60 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, or, admiterea acţiunii în privinţa încasării a sumei de 60 000 lei cu titlu de clauză penală şi a sumei de 339 876,31 lei cu titlu de despăgubire deja constituie prin sine o realizare a dreptului reclamantului în acest sens.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 13 februarie 2013, ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 în partea în care a fost respinsă cererea de apel depusă de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, cu admiterea acţiunii reconvenţionale şi respingere acţiunii de bază. În argumentarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea deciziei în partea în care a fost respins apelul său.

În speţă, ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a susţinut că, prin hotărîrile adoptate, instanţele au încuviinţat activitatea de antreprenoriat practicată de AO „Falun Dafa”, pe cînd genul de activitate a acestei asociaţii constă în predarea în mod gratuit cetăţenilor RM a exerciţiilor chinezeşti, iar certificatul de înregistrare, precum şi statutul acestei asociaţii, nu oferă dreptul de prestare a activităţii de impresariat, activitate ce este licenţiată. La 12.03.2013, ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a depus supliment la recurs, prin care a invocat neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. Astfel, recurentul a menţionat că, instanţa de apel, a redat conţinutul unei multitudini de acte normative ce reglementează activitatea ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, ignorînd însă prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

Susţine recurentul şi nulitatea contractului de locaţiune şi din motivul semnării acestuia de o persoană neîmputernicită, potrivit art. 226 CC. Mai indică că instanţele eronat au calificat clauza penală ca fiind punitivă, deoarece, chiar şi în cazul admiterii valabilităţii contractului şi existenţei prejudiciului, întinderea acestuia nu putea fi mai mare decît era prevăzut în pct. 7. Totodată, recurentul notează că, prejudiciul în mărime de 60 000 lei, nu urmează a fi încasat de la ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, în virtutea prevederilor art. 624 alin. (5) CC, deoarece a demonstrat că neexecutarea contractului nu s-a datorat acţiunilor de rea-credinţă a recurentului. 4 AO „Falun Dafa” a depus referinţă pe marginea recursului declarat de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, în care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui.

La 05.04.2013 şi AO „Falun Dafa” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13.12.2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07.06.2011 în partea respingerii încasării în mod solidar de la intimaţi a prejudiciilor stabilite prin hotărîrea instanţei de fond, cît şi aprejudiciului moral în mărime de 1 500 000 lei şi a venitului ratat în mărime de 1 100 450 lei şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a cţiunii. În susţinerea recursului recurentul în cauză a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

În speţă, a menţionat că răspunderea pentru pagubele cauzate ca urmare a rezilierii unilaterale de către ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a contractului de locaţiune, trebuie să fie suportată de toţi intimaţii, deoarece toţi au contribuit prin comportamentul, susţinerea dolosivă, cît şi instigarea de către aceste autorităţi centrale de stat prin scrisori şi apeluri telefonice insistente. Consideră că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 1398 şi 1422 CC, deoarece expedierea scrisorii din 17.05.2010 privind intenţia de neexecutare a contractului, cît şi încasarea clauzei penale de 60 000 lei, nu pot fi considerate ca o reparare a prejudiciului moral. Totodată, AO „Falun Dafa” solicită încasarea venitului ratat în mărime de 1 100 450 lei, diferenţa dintre preţul tuturor biletelor şi cel al biletelor realizate.

Referitor la refuzul încasării sumei de 20 000 dolari SUA, recurentul a menţionat că instanţa de apel eronat a aplicat art. 884 CC. La fel, recurentul a invocat şi tergiversarea examinării cauzei în instanţa de apel. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” şi AO „Falun Dafa” au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi a referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” urmează să fie admis, iar recursul declarat de AO „Falun Dafa” - respins, pornind de la următoarele.

Referitor la recursul declarat de AO „Falun Dafa”, instanţa de recurs reţine următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Afirmaţia recurentului cum că răspunderea pentru pagubele cauzate ca urmare a rezilierii unilaterale de către ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a contractului de locaţiune, trebuie să fie suportată de toţi intimaţii, deoarece toţi au contribuit prin comportamentul, susţinerea dolosivă, cît şi instigarea de către aceste autorităţi centrale de stat prin scrisori şi apeluri telefonice insistente, Colegiul o consideră lipsită de suport juridic.

5 Potrivit art. 530 CC, dacă doi sau mai mulţi debitori datorează o prestaţie în aşa fel încît fiecare este dator să efectueze întreaga prestaţie, iar creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sînt legaţi solidar. Potrivit art. 531 CC, o obligaţie solidară nu se prezumă, ci se naşte prin act juridic, prin lege sau atunci cînd prestaţia este indivizibilă. În speţă, AO „Falun Dafa” a înaintat cererea de chemare în judecată, invocînd răspunderea contractuală, în special nerespectarea condiţiilor de către pîrît stipulate în contractul nr. 03, încheiat la 20.01.2010 între AO „Falun Dafa” şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet. Or, careva relaţii contractuale cu Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova sau Ministerul Culturii al Republicii Moldova, AO „Falun Dafa” nu are.

În conformitate cu prevederile art. 668 alin. (2) CC, contractul produce efecte numai între părţi dacă legea nu prevede altfel. Referitor la angajarea răspunderii delictuale, pretinse de recurent faţă de intimaţii vizaţi, Colegiul constată că lipsec elementele de antrenare a acesteia. Potrivit art. 1398 alin. (1) CC, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. La fel este apreciată critic de către instanţa de recurs şi afirmaţia precum că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 1398 şi 1422 CC, deoarece expedierea scrisorii din 17.05.2010 privind intenţia de neexecutare a contractului, cît şi încasarea clauzei penale de 60 000 lei, nu pot fi considerate ca o reparare a prejudiciului moral.

Conform art. 1422 alin. (1) CC, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Astfel, Colegiul susţine concluzia instanţei de apel cum că, prin expedierea scrisorii din 17.05.2010, Teatrul Naţional de Operă şi Balet şi-a exprimat voinţa de desfacere a contractului nr. 03 din 20.01.2010, iar recurenta a ignorat acest fapt, continuînd pregătirile pentru concert. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că recurenta a cunoscut despre intenţia intimatei de reziliere a contractului pînă la data concertelor şi, prin urmare, nu poate invoca suportarea cărorva suferinţe psihice sau fizice legate de survenirea acestor consecinţe, din moment ce cunoştea din timp efectele lor.

Colegiul consideră neîntemeiată şi cerinţa de încasare a venitului ratat în mărime de 1 100 450 lei, diferenţa dintre preţul tuturor biletelor şi cel al biletelor realizate. Potrivit art. 610 alin. (1) şi (2) CC, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. În speţă, recurentul solicită venitul ratat în mărime de 1 100 450 lei, ce constituie diferenţa dintre preţul tuturor biletelor şi cel al biletelor realizate. Însă, chiar şi în condiţiile unui comportament din partea Teatrului conform clauzelor contractuale, nu este cert faptul vinderii tuturor biletelor şi, în consecinţă, venitul ratat pretins nu este unul real.

Or, acest venit ratat nu a fost probat prin înscrisuri probatoare concludente.

6 Mai mult ca atît, prin cerinţa de încasare a venitului ratat, se atestă desfăşurarea din partea reclamantei a activităţii privitoare la obţinerea unui profit, adică a activităţii de antreprenoriat, pe cînd potrivit certificatului de înregistrare seria AA nr. 004983, AO „Falun Dafa” promovează şi transmite principiile „Adevăr, Bunătate, Toleranţă”, a exerciţiilor chinezeşti ce constituie Falun Dafa pentru îmbunătăţirea sănătăţii spiritului, minţii şi coprpului, precum şi contribuirea la apărarea drepturilor tuturor participanţilor Falun Dafa; predarea în mod absolut gratuit cetăţenilor Republicii Moldova a exerciţiilor chinezeşti ce constituie partea practică a şcolii în cadrul şedinţelor de practică ce vor avea loc în aer liber sau în săli de sport; organizarea seminarelor şi conferinţelor cu schimb de opinii în vederea îmbunătăţirii şi aprofundării Falun Dafa, adică o activitate non-profit.

Este lipsită de consistenţă şi afirmaţia AO „Falun Dafa” cum că instanţa de apel eronat a aplicat art. 884 CC la respingerea încasării sumei de 20 000 dolari SUA. În conformitate cu prevederile art. 884 CC, dacă locatorul nu predă la timp bunul închiriat sau refuză să-l predea, locatarul este în drept să ceară executarea acestei obligaţii şi repararea prejudiciului sau rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat astfel. Pornind de la prevederile acestei norme de drept, instanţa de recurs constată că, în cazul în care locatorul nu predă la timp bunul închiriat sau refuză să-l predea, acesta urmează să achite locatarului prejudiciul cauzat. La caz, recurentul solicită această sumă (20 000 dolari SUA) cu titlu de prejudiciu, care reprezintă onorariul plătit trupei Shen Yun.

Însă, instanţa de apel corect a constatat că prejudiciul în cauză nu este probat, deoarece la materialele cauzei lipsesc careva acte justificative în acest sens. În ceea ce ţine de pretenţia recurentului privind tergiversarea examinării cauzei în instanţa de apel, Colegiul reţine următoarele.

Potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, cererea de chemare în judecată privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare (denumită în continuare cerere de chemare în judecată) se depune conform regulilor de competenţă jurisdicţională stabilite la capitolul IV din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova şi se examinează de un alt complet de judecată decît cel care a examinat (examinează) cauza în care se pretinde încălcarea.

În cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie. Pornind de la prevederile legale menţionate, Colegiul constată că, cerinţa de tergiversare a examinării cauzei în instanţa de apel, urma a fi înaintată conform regulilor generale. Mai mult ca atît, această afirmaţie nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Cît priveşte recursul declarat de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, Colegiul consideră că urmează a fi admis, pornind de la următoarele.

7 În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de recurent parţial şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului, iar circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere parţială a acţiunii. Potrivit materialelor cauzei, acţiunea depusă AO „Falun Dafa” a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” în folosul AO „Falun Dafa” suma de 60 000 lei (şaizeci mii lei) cu titlu de clauză penală, suma de 339 876,31 lei şi suma de 20 000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 60 000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care au fost respinse cerinţele reclamantului în partea ce ţin de încasarea sumei de 20 000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 60 000 lei cu titlu de despăgubiri morale. În rest, hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011 a fost menţinută. Drept urmare, din cerinţele iniţiale înaintate de AO „Falun Dafa”, au fost admise doar cele ce ţin de încasarea de la ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” a sumei de 60 000 lei (şaizeci mii lei) cu titlu de clauză penală şi a sumei de 339 876,31 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Pentru a hotărî astfel, instanţele au calificat clauza penală ca fiind una punitivă şi au admis repararea unui prejudiciu peste această clauză. Colegiul consideră această concluzie greşită, provenită din interpretarea eronată a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material. Potrivit art. 624 alin. (1) CPC, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. (3) Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.

Astfel, în contractul nr. 03, încheiat la 20.01.2010 între Teatrul Naţional de Operă şi Balet şi AO „Falun Dafa”, a fost înserată o asemenea clauză penală. În pct. 7 a fost stipulat că, în cazul rezilierii unilaterale a contractului sau neîndeplinirea cu rea voinţă a obligaţiunilor prevăzute de prezentul contract, arendatorul plăteşte o clauză penală în mărime de 50 % din suma totală a contractului. Prin urmare, părţile au evaluat anticipat prejudiciul care urma a fi suportat în urma rezilierii unilaterale sau neîndeplinirii cu rea voinţă a obligaţiunilor contractuale. Totodată, Colegiul menţionează că mărimea clauzei penale este exagerat de mare, ceea ce presupune tendinţa AO „Falun Dafa” de aşi asigura din start eventualele prejudicii legate de neonorarea obligaţiilor.

Însă, încasarea de către instanţe a prejudiciului peste clauza penală, Colegiul o consideră ilegală. Potrivit art. 626 alin. (2) CC, creditorul are dreptul să pretindă repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală (clauză penală inclusivă). În 8 cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă), poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere doar penalitate (clauză penală exclusivă). Pornind de la prevederile normei de drept evocate, instanţa de recurs constată că creditorul poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă), doar în cazurile prevăzute de lege sau contract.

După cum rezultă din contractul nr. 03 din 20.01.2010, o asemenea posibilitate nu a fost prevăzută. Prin urmare, instanţele eronat au apreciat clauza penală înserată la pct. 7 ca fiind una punitivă. Or, din conţinutl acesteia, rezultă expres situaţia în care urmează a fi încasată, cît şi mărimea ei, exprimată procentual din suma contractului (50 %). Mai mult ca atît, dispunînd încasarea sumei de 339 876,31 lei cu titlu de despăgubiri materiale, instanţele n-au ţinut cont de dispoziţiile imperative ale art. 626 alin. (2) CC, care impun repararea prejudiciului doar în partea neacoperită prin clauza penală. Astfel, Colegiul conchide că istanţele au interpretat şi aplicat greşit această normă legală.

În acelaşi timp, instanţa de recurs menţionează că, solicitarea de către reclamant a prejudiciului cauzat prin neonorarea condiţiilor contractuale, are la bază condiţiile răspunderii delictuale, pe cînd dept temei al pretenţiilor sale, AO „Falun Dafa” a invocat răspunderea contractuală. Or, avînd la baza relaţiilor sale contractul nr. 03 din 20.01.2010, părţile îşi pot întemeia pretenţiile anume în baza acestui act juridic, care între altele, a înserat în una din clauzele sale şi penalitatea, adică asigurarea eventualelor prejudicii legate de neonorarea obligaţiilor. În acest sens, Colegiul concluzionează că cerinţa privind încasarea sumei de 339 876,31 lei cu titlu de despăgubiri materiale, urmează a fi respinsă, ca fiind lipsită de temei juridic.

Referitor la restul argumentelor invocate de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, instanţa de recurs le consideră neîntemeiate. În speţă, afirmaţia recurentului cum că, prin hotărîrile adoptate, instanţele au încuviinţat activitatea de antreprenoriat practicată de AO „Falun Dafa”, pe cînd genul de activitate a acestei asociaţii constă în predarea în mod gratuit cetăţenilor RM a exerciţiilor chinezeşti, iar certificatul de înregistrare, precum şi statutul acestei asociaţii, nu oferă dreptul de prestare a activităţii de impresariat, activitate ce este licenţiată, Colegiul o consideră neconsistentă. Or, obiectul litigiului îl constituie neonorarea obligaţiilor contactuale şi nu legalitatea desfăşurării activităţii acestui subiect de drept, calităţile căruia urmau a fi verificate la momentul semnării contractului.

Instanţa de recurs califică ca lipsită de suport juridic şi afirmaţia de nulitate a contractului de locaţiune din motivul semnării acestuia de o persoană neîmputernicită, potrivit art. 226 CC, deoarece acest aspect a fost supus aprecierii minuţioase de către instanţele ierarhic inferioare, care au conchis asupra netemeiniciei acesteia. Cît priveşte susţinerea Teatrului precum că prejudiciul în mărime de 60 000 lei, nu urmează a fi încasat de la ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, în virtutea prevederilor art. 624 alin. (5) CC, deoarece a demonstrat că 9 neexecutarea contractului nu s-a datorat acţiunilor de rea-credinţă a recurentului, Colegiul reţine următoarele. Între părţile în litigiu a fost semnat un contract de închiriere a încăperilor, executarea căruia nu a fost respectată de locator, invocînd motive de politică a fondatorului său.

Însă, acest act juridic a rămas valabil şi nu a fost reziliat, locatorul anunţîndu-şi doar intenţia de a-l rezilia. Prin urmare, actul în cauză produce efecte juridice pentru ambele părţi. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării în speţă. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011şi de a adopta o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de AO “Falun Dafa”.

Se admite recursul declarat de ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 iunie 2011 şi se adoptă o hotărîre nouă, după cum urmează. Se admite în parte acţiunea înaintată de AO „Falun Dafa” împotriva ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”. Se încasează de la ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” în folosul AO „Falun Dafa” suma de 60 000 lei (şaizeci mii lei) cu titlu de clauză penală. În rest acţiunea se respinge ca neîntemeiată. Se respinge cererea reconvenţională a ÎS „Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” împotriva AO „Falun Dafa” cu privire la declararea nulităţii contractului de locaţiune nr. 3 din 20 ianuarie 2010. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Valentina Clevadî Iuliana Oprea 10