3ra-451/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr.3ra-451/14 instanţa de apel: L. Popova M. Moraru, S. Caitaz ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Pârlea Emilian, avocatul Zubic Evgheni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pârlea Emilian împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului mediu pentru lipsa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 c o n s t a t ă La data de 19 februarie 2013 Pârlea Emilian a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului mediu pentru lipsa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Pârlea Emilian a indicat, că în baza ordinului nr. 171ef din 06.05.2011 a fost numit în funcţie de inspector operativ de serviciu al unităţii de gardă al secţiei organizare analiză şi control a CPR Ocniţa. La data de 12.01.2013 se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de ofiţer operativ de serviciu în cadrul grupei operative al Unităţii de Gardă a SOAC a CPR Ocniţa. Aproximativ la orele 22.40, în timp ce luau masa în secţia de serviciu a CPR Ocniţa a parvenit o informaţie telefonică despre faptul comiterii unui furt şi o 1 parte din grupa operativă a plecat la locul faptei. După primirea ordinului şi plecarea grupei operative, în incinta comisariatului a intrat comisarul CPR Ocniţa colonel de poliţie Focşa Vasile, care a depistat în bucătărie o sticla de votcă şi a început să-1 suspecte pe reclamant că a consumat alcool la serviciu, fără a asculta careva explicaţii.

Prin decizia comisarului, în prezenţa inspectorului auto de stat pentru sistematizarea circulaţiei rutiere Pleşca Emilian a fost supus testării alcooloscopice cu dispozitivul "Drager 6810", nefiind comunicat rezultatul. La data de 13.01.2013 în jurul orei 00.04 reclamantul a depus cerere de demisie, iar la 17.01.2013 a înaintat cerere de retragere a raportului de demisie din 13.01.2013, cererea fiind expediată prin fax şi recepţionată de cancelaria MAI. La data de 23.01.2013 a fost înştiinţat de către comisarul privind pornirea anchetei de serviciu, iar prin ordinul MAI nr. 71ef din 05.02.2013 reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din organele afacerilor interne, pe motiv că se afla la serviciu în stare de ebrietate.

Solicită reclamantul anularea ordinului MAI nr. 71 ef din 05.02.2013 în partea ce se referă la concedierea din organele afacerilor interne, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului mediu pentru lipsa forţată de la serviciu, repararea prejudiciul moral în mărime de 63000 lei şi cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 s-a respins apelul declarat de Pârlea Emilian şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La data de 14 februarie 2014 reprezentantul lui Pârlea Emilian, avocatul Zubic Evgheni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi decizii de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel a aplicat în mod eronat normele de drept material precum şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţa de apel a aplicat în mod eronat normele de drept material precum şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat şi interpretat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. 3 Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Pârlea Emilian, avocatul Zubic Evgheni ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul lui Pârlea Emilian, avocatul Zubic Evgheni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4