2rac-212/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2rac-212/14 prima instanţă: C. Creţu instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc E. Fistican ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” împotriva Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, s-a casat hotărârea judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea Societăţii cu răspundere limitată „Tocando Grup”, c o n s t a t ă La data de 23 mai 2012, Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, privind încasarea datoriei.

In motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că la 23.08.2011 între părţi a fost încheiat contractul de achiziţionare a mărfurilor nr.19/6, în urma căruia Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” s-a obligat din sursele sale financiare şi forţele proprii, la comanda Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, să confecţioneze şi să livreze acesteia 308 containere de metal în perioada de timp septembrie - noiembrie 2011 în sumă de 596904 lei. A indicat Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” că, la 07.12.2011 de către aceasta au fost îndeplinite obligaţiunile contractuale, toate containerele fiind expediate primăriilor specificate la anexa nr.3 din contract. Agenţia de Dezvoltare Regională Centru însă, nu a achitat integral suma prevăzută în contract, fiind reţinută cu titlu de penalitate pentru încălcarea graficului de livrare a mărfii, suma de 29845,76 lei, fără să fi fost prezentat calculul penalităţii.

Solicită reclamanta Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” încasarea din contul pârâtei Agenţia de Dezvoltare Regională Centru în beneficiul său a datoriei în sumă de 8373,54 lei şi taxa de stat în sumă de 552 lei. La 12.03.2013, Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” S.R.L. a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a datoriei în sumă de 16597,60 lei, a penalităţii în sumă de 2988 lei, a 4df- dobânzii de întârziere în sumă de 2724 lei şi 552 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 22861,60 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2013, acţiunea înaintată de către Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” a fost admisă integral.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la data de 11 aprilie 2013, Agenţia de Dezvoltare Regională Centru, a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea Societăţii cu răspundere limitată „Tocando Grup” să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, cererea de apel depusă de Agenţia de Dezvoltare Regională Centru a fost admisă, s-a casat hotărârea judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea Societăţii cu răspundere limitată „Tocando Grup” S.R.L, La data de 24 februarie 2014, Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” S.R.L a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală. În acest sens, susţine recurentul că potrivit contractului nr. 19/6 din 23 august 2011, Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” urma să confecţioneze şi să livreze Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, 308 containere de metal în perioada de timp septembrie-noiembrie 2011, în suma totală de 596904 lei. Consideră Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” că ilegal a fost reţinută ca penalitate suma de 29845, 26 lei, ce constituie 5% de la costul lucrărilor prevăzut în contract din cauza că nu şi-a onorat obligaţiunile conform contractului.

Invocă recurentul că contractul în cauză devine executoriu după data înregistrării lui la Agenţia achiziţii Publice care a avut loc doar la data de 10.09.2011 (sîmbătă) şi putea fi înmânat de pârât antreprenorului nu mai devreme de 12.09.2011, dar în realitate a fost prezentat antreprenorului SC „Tocando-Grup „SRL spre executare la 15.09.2011. În susţinerea acestei poziţii, mai indică recurentul SC „Tocando-Grup” SRL, că termenul de confecţionare şi livrare a containerelor prevăzut în grafic a fost legal strămutat de la ultimele zile a lunilor septembrie-noiembrie cu datele respective: -16.10.2011 -16.11.2011 -16.12.2011 prin ce se micşorează termenul de calcul a penalităţii pentru toate facturile cel puţin cu 15 zile.

Rezultă, că containerele livrate în baza facturilor din 12 decembrie în cantitate de 60 în sumă de 116280 lei au fost livrate în termen şi penalitatea nu poate fi calculată. Indică recurentul SC „Tocando-Grup” SRL că a solicitat încasarea din contul Agenţiei în beneficiul său a datoriei în sumă de 16597,60 lei, a penalităţii în sumă de 2988 lei, dobînzii de întîrziere în sumă de 2724 lei şi 552 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 22861,60 lei. Calculînd penalitatea SC „Tocando-Grup” SRL menţionează că s-a condus de prevederile p. 9.6 al contractului în care este stipulat că contractul se consideră încheiat la data semnării lui, dar intră în vigoare după înregistrarea lui de către Agenţia Achiziţii Publice, fiind valabil până la 31.12.2011.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile invocate de către recurent, Colegiul menţionează că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, pricina fiind examinată sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură, aplicându- fjlp se corect legea materială. Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia contractul de achiziţionare a mărfurilor nr.19/6, din 23.08.2011 încheiat între părţi, a fost înmânat spre executare Societăţii cu răspundere limitată „Tocando Grup” la data de 15.09.2011 şi prin urmare, Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” a îndeplinit cu stricteţe şi rigoare prevederile contractuale, colegiul menţionează că conform prevederilor art. 946 Cod Civil al RM, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

Obiectul contractului de antrepriză poate fi atât producerea sau transformarea unui bun, cât şi obţinerea unor alte rezultate prin efectuarea de lucrări. Totodată, menţionează colegiul că toate containerele au fost livrate în luna decembrie 2011,în timp ce, conform Graficului de livrare a mărfii, care este parte integrantă a contractului propriu-zis, livrarea urma a fi efectuată în perioada 30 septembrie -30 noiembrie 2011 Deci, Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” S.R.L. a livrat marfa cu abateri de la graficul la care părţile au convenit, la data semnării contractului, Prin urmare, corect a fost calculată penalitatea potrivit pct.8.8 din contract şi anume 5% din suma mărfii nelivrate pentru fiecare zi de întârziere.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Tocando Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă