2rc-495/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 2rc-10/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Art Business Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Global Med” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Art Business Grup” cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, prin care a fost restituită cererea de apel declarată de Societatea cu Răspunderea Limitată „Art Business Grup”, constată: La 08 mai 2012, SRL „Global Med”, reprezentată de avocatul Medeleanu Gabriela, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Art Business Grup” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 30 iunie 2011 între SC „Global Med” SRL şi SC „ART Business Grup” SRL a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare a mărfurilor nr. 3. Susţine că conform contractului menţionat, vînzătorul s-a obligat să livreze marfa în termenii stabiliţi, iar cumpărătorul obligat s-a obligat să primească marfa şi să achite în termenii prevăzuţi în contract. Afirmă că din momentul încheierii contractului menţionat SC „Global Med” SRL şi-a onorat pe deplin obligaţiile contractuale, livrînd marfa specificată în contract, pe cînd pîrîtul nu şi-a onorat pe deplin obligaţiunile contractuale, achitînd doar o parte din marfa primită, acumulînd, astfel, o datorie faţă de SC „Global Med” SRL în mărime de 93795 lei.

Menţionează că pînă la data de 03 februarie 2012 de către reclamant au fost efectuate mai multe tranşe de livrare a mărfurilor, o parte din care a fost achitată de pîrît, iar cealaltă parte nefiind achitată pînă în prezent, termenul scadent fiind 03 aprilie 2012. Solicită încasarea din contul SC „Art Business Grup” SRL în beneficiul SC „Global Med” SRL suma datoriei în mărime de 93795 lei, inclusiv şi a cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 2811 lei, cît şi a altor cheltuieli de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 09 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă integral şi încasat de la SC „Art Business Grup” SRL în beneficiul SC „Global Med” SRL suma de 93795 lei cu titlu de datorie în baza contractului din 30 iunie 2011, restituită taxa de stat în sumă de 2811 lei şi încasate cheltuieli de judecată în sumă de 4500 lei pentru asistenţa juridică, suma de 500 lei - onorariu executorului judecătoresc care a efectuat acţiunile de înmînare a actelor judiciare şi suma de 120 lei cheltuieli pentru citarea publică, iar în total suma de 101726 lei. La 21 februarie 2013 SC „Art Business Grup” SRL a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SC „Art Business Grup” SRL, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2108,25 lei, fiindu- i stabilit un termen de pînă la data de 17 septembrie 2013. La fel a fost explicat apelantului că în caz dacă nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din17 septembrie 2013 a fost restituită cererea de apel declarată de SC „Art Business Grup” SRL ca depusă fără taxa de stat şi tardiv. La 16 octombrie 2013, SC „Art Business Grup” SRL a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală, deoarece a fost emisă în circumstanţe asemănătoare cu cele din hotărîrea primei instanţe, şi anume, cauza a fost examinată în lipsa recurentului, ultimul nefiind citat legal, respectiv nu a avut posibilitatea să-şi expună poziţia vizavi de argumentele înaintate de ,intimat. Susţine că instanţa fără a avea date concrete referitor la neprezentarea recurentului în şedinţa de judecată a examinat cauza în lipsa lui, încălcîndu-i dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, iar ca urmare, hotărîrea primei instanţe a fost adoptată doar prin prisma poziţiei, argumentelor şi probelor prezentate de intimat, pe cînd dînsul nu a avut posibilitatea de a-şi expune poziţia, a prezenta probe în susţinerea poziţiei sale, a da explicaţii, a înainta obiecţii şi a se bucura de toate celelalte drepturi garantate de art. 6 CEDO.

Menţionează că în corespundere cu practica CEDO, contradictorialitatea procesului presupune posibilitatea părţilor în proces, civil sau penal, de a lua cunoştinţă cu toate probele sau observaţiile, anexate la dosar şi a le comenta, iar în procesele judiciare, unde se coicnesc interesele private opuse, egalitatea părţilor presupune că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cazul inclusiv probele, în condiţiile în care nici una din părţi nu are o prioritate vădită. Insistă că examinarea cauzei în lipsa unei părţi nu prezintă altceva decît încălcarea principiului contradictorialităţii, egalităţii şi disponibilităţii părţii în drepturile procesuale, deoarece din start pune în poziţie defavorizată partea care a fost absentă şi nu a putut răspunde la argumentele şi probele prezentate de intimat, ultima în aşa mod obţinînd prioritate.

Mai invocă că instanţa de judecată este obligată să se pronunţe asupra tuturor argumentelor invocate de participanţii la proces, or, nepronunţarea instanţei asupra acestor argumente echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei, întrucît asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanţa de recurs, care nu este în drept de a da o nouă apreciere probelor din dosar şi în instanţa de recurs nu poate fi satisfăcută cerinţa părţii de admiterea probelor noi. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 25 septembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d.

70), însă date care ar confirma recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 octombrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, SC „Art Business Grup” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 ianuarie 2013 fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Este cert şi faptul că deşi apelanta, SC „Art Business Grup” SRL, a fost înştiinţată despre data examinării cererii de apel din 30 mai 2013 şi necesitatea prezentării dovezii achitării taxei de stat în sumă de 2108,25 lei (f.d. 58), însă ultima în şedinţă de judecată din 30 mai 2013 nu s-a prezentat şi nu a prezentat dovada achitării taxei de stat. Drept urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SC „Art Business Grup” SRL, fiindu-i acordat termen pînă la data de 19 septembrie 2013 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2108,25 lei. La fel fiind explicat apelantului că în caz dacă nu va fi prezentată dovada de plată a taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită.

Cu toate acestea, neajunsul nominalizat nu a fost înlăturat de către apelant în termenul stabilit de instanţă, respectiv, nefiind prezentată dovada de plată a taxei de stat la şedinţa instanţei de apel din 17 septembrie 2013, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC. Mai mult, reprezentantul SC „Art Business Grup” SRL nici nu s-a prezentat la şedinţa de judecată din 17 septembrie 2013, deşi a fost înştiinţat în mod legal despre ora, data şi locul desfăşurării acesteia la adresa invocată de însuşi apelantul în cererea de apel şi care figurează în toate actele anexate la dosar, inclusiv în extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 22276 din 16 octombrie 2012, şi anume mun.

Chişinău, str. Lev Tolstoi 12 (f. d. 18), însă citaţia împreună cu încheierea din 30 mai 2013 a fost returnată instanţei de apel fără recepţionarea acesteia cu menţiunea despre lipsa la adresa indicată a companiei destinatare SC „Art Business Grup” SRL (f.d. 65), iar altă adresă la care urma a fi expediată corespondenţa ultimul nu a invocat. Respectiv, în acest sens corect a remarcat instanţa de apel că, necorespunderea adresei reale de corespondenţă a companiei apelante cu adresa de corespondenţă indicată în cererea de apel şi înregistrată drept sediu oficial în Registrul evidenţei persoanelor juridice, a condus la imposibilitatea recepţionării scrisorii expediate de instanţa de apel şi astfel, induce la suportarea riscurilor legale de nerecepţionarea corespondenţei exclusiv de către SC „Art Business Grup” SRL.

În acest context, nu poate fi reţinut argumentului recurentului cu privire la faptul că instanţa de apel a examinat cauza în lipsa reprezentantului societăţii, deoarece ultimul, depunînd apelul împotriva hotărîrii primei instanţe, a cunoscut despre examinarea litigiului în instanţa de apel, respectiv, aveau obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului în care este implicat ca parte după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (cauza Ghirea contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)) În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit apelantul SC „Art Business Grup” nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Totodată, justificat la adoptarea acestei soluţii instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile şi pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Aici instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către SC „Art Business Grup” SRL, în afara termenului legal este justificată. Or, în conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, iar după cum denotă materialele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea SRL „Global Med”, a fost emis şi pronunţat la 09 ianuarie 2013. Cu toate acestea, SC „Art Business Grup” SRL, a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 21 februarie 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Drept urmare, este lipsit de suport argumentul recurentului cu privire la faptul că dânsul nu a avut la cunoştinţă despre hotărîrea pronunţată pe cauza dată, deoarece pricina a fost examinată în lipsa lui, or, materialele cauzei atestă cu certitudine faptul că prin cererea scrisă din 29 ianuarie 2013, SC „Art Business Grup” SRL, a solicitat eliberarea hotărîrii motivate (f.d.

41) , pe cînd termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mult, după cum a fost menţionat, SC „Art Business Grup” SRL, avînd la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), şi de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanţei, fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Totodată, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera în speţă şi prevederile art. 116 alin. (1, 3) CPC RM, care statuează că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. La caz, însă, după cum a reţinut şi instanţa de apel, apelantul SC „Art Business Grup” SRL, nu a solicitat repunerea apelului în termen şi nici nu a prezentat probe concludente care să justifice omiterea termenului de declarare a acestuia. Mai mult că astfel de probe nu au fost prezentate nici în instanţa de recurs.

Este de menţionat şi faptul că, deşi, recurentul SC „Art Business Grup” SRL solicită anularea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la ilegalitatea şi netemeinicia încheierii date, astfel instanţa de recurs este în imposibilitatea de a verifica legalitatea actului de dispoziţie contestat. Or însăşi dezacordul cu încheierea recurată nu poate constitui temei de casare, precum nici justifica recursul în sensul declarat. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Art Business Grup”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Global Med” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Art Business Grup” cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva