2ra-1199/14 — Încasarea pensiei alimentare

La 23 noiembrie 2012, Galiţ Neli a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Galiţ Vasile privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea cererii, reclamanta a indicat că la 03.10.2005 a înregistrat căsătoria cu pârâtul Galiţ Vasile. Din viața comună au un copil minor, născut la 24.05.2006, care se află la îngrijirea şi educația ei. A mai indicat reclamanta că locuiește la părinții ei și în această perioadă de timp careva ajutor material pârâtul nu i-a acordat, plecând periodic la muncă în Federația Rusă.

A solicitat reclamanta, Galiţ Vasile să fie obligat la plata pensiei alimentare în folosul ei, în mărime de 1/4 din salariu şi alte venituri reieșind din salariul mediu în RM, pentru întreținerea copilului minor.

La 12.03.2013, Galiţ Neli a depus cerere suplimentară în care a solicitat încasarea pensiei de întreținere în sumă fixă de 1500 lei, invocând că, pârâtul pe teritoriul Republicii Moldova nu lucrează, are loc de muncă în or. Moscova din Federația Rusă şi consideră că ultimul este în stare să achite o pensie de întreținere în sumă de 1500 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 02 aprilie 2013, acțiunea a fost admisă şi s-a dispus încasarea de la Galiţ Vasile pensia pentru întreținerea copilului minor Galiţ Cornel, a.n.24.05.2006, în mărime de 1500 lei lunar în folosul lui Galiţ Neli, începând cu data de 23.11.2012 şi până la atingerea de către copil a vârstei majoratului.

La 10 aprilie 2013 Galiţ Vasile a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă micșorarea plății pensiei de întreținere la suma de 1500 lei.

Prin Decizia Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2013, s-a admis apelul declarat de Galiţ Vasile și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Ungheni din 02 aprilie 2012, în partea încasării de la Galiţ Vasile a taxei de stat în contul statului prin majorarea sumei de 150 lei la suma de 600 lei, în rest hotărârea sa menținut.

La 09 ianuarie 2014, Galiț Vasile a declarat recurs împotriva Deciziei Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2013, solicitând casarea hotărârii judecătoriei Ungheni din 02 aprilie 2013 și a deciziei Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2013 ca nefondate și neîntemeiate și remiterea cauzei la o nouă rejudecate în Curtea de Apel Bălți.

În motivarea recursului recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea instanței de fond sunt ilegale și neîntemeiate, fiind bazate pe aplicarea eronată a normelor de drept material, iar concluziile acestora sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Galiţ Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Galiț Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Galiț Vasile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva Ion Druță