2ra-1249/14 — Apărarea dreptului de proprietate, demolarea construcţiei şi repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Vişanu dosarul nr. 2ra-1249/14 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Agafia Dînga în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agafiei Dînga împotriva Primăriei comunei Trebujeni raionul Orhei şi Liubov Railean cu privire la apărarea dreptului de proprietate, demolarea construcţiei şi repararea prejudiciului material şi la cererea de chemare în judecată Liubov Railean împotriva Primăriei comunei Trebujeni, raionul Orhei şi Agafiei Dînga cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Agafia Dînga şi Liubov Railean şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 03 februarie 2011, prin care acţiunile au fost respinse constată: La 13 mai 2010, Agafia Dînga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Trebujeni r-nul Orhei şi Liubov Railean cu privire la apărarea dreptului de proprietate, demolarea construcţiei şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că din 1932 ea foloseşte terenul-grădină cu suprafaţa 0,1592 ha, care i-a trecut moştenire de la părinţii ei împreună cu casa, achitând impozitul funciar. Afirmă că la 08 februarie 2010 a primit titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,1592 ha eliberat în baza deciziei Primăriei sat. Trebujeni nr. 1 din 13 aprilie 1993, înregistrat sub numărul cadastral 6472113148. Susţine că Liubov Railean vecina terenului-grădină care-i aparţine ca proprietate reclamantei, a început să construiască în baza deciziei Consiliului comunal Trebujeni nr. 7.15 din 15 decembrie 2009, planului şi autorizaţiei de construcţie nr. 6 din 15 martie 2010 o bucătărie de vară, cu terasă.

Mai indică că Liubov Railean a început construcţia pereţilor obiectului fără respectarea distanţei minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism, planului sectorului repartizat pentru construcţia individuală. Construcţia obiectului se efectuează cu depăşirea liniei de hotar şi inclusiv cu 1,5 m pe terenul reclamantei. Menţionează că Liubov Railean i-a desfăcut gardul şi i-a sustras 47 m3 de piatră sălbatică aducând o pagubă materială în sumă de 11750 lei. La fel, afirmă că la adresarea către Primăria com. Trebujeni cu plângerea din 14 aprilie 2010, Primarul nu a luat la timp măsurile cuvenite pentru soluţionarea operativă prealabilă a problemei, plângerea fiind înmânată pentru cercetarea cauzei poliţistului de sector la 26 aprilie 2010. Consideră că prin acţiunile pârâtei Liubov Railean îi sunt încălcate drepturile de proprietate asupra terenului.

Solicită demolarea construcţiei începute de către Liubov Railean pe terenul reclamantei situat în vecinătate, care îi afectează ultimei dreptul de proprietate, încasarea din contul pârâtului Liubov Railean a pagubei materiale în sumă de 11750 lei şi avertizarea Primarului com. Trebujeni privind ne luarea măsurilor în termenii prevăzuţi de lege pentru stoparea construcţiei începute de beneficiar Liubov Railean fără respectarea distanţei minime faţă de linia de hotar prevăzută de proiectul de execuţie nr. 22.04.2010 şi certificatul de urbanism. Ulterior, Liubov Railean a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com. Trebujeni r-nul Orhei şi Agafiei Dînga, solicitând anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6472113148 în temeiul căruia a fost atribuit în proprietate privată Agafiei Dînga teren agricol cu suprafaţa de 0,1592 ha, titlu eliberat de Primăria sat.

Trebujeni. În motivarea acţiunii a menţionat că în temeiul certificatului de moştenitor nr. 14 din 12 ianuarie 2009 a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,3202 ha, nr. cadastral 6472000.263 şi a construcţiilor amplasate pe acest teren. Afirmă că terenul nominalizat este amplasat în vecinătate cu terenul cu suprafaţa de 0,1592 ha, nr. cadastral 6472113148, atribuit în proprietate la 08 februarie 2010 Agafiei Dînga. Consideră ilegală atribuirea în proprietate a terenului dat precum şi eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6472113148 din 08 februarie 2010. În sensul dat indică că în baza deciziei nr. 7.15 din 15 decembrie 2009 i-a fost permisă executarea construcţiilor accesorii bucătărie de vară, baie şi terasă pe terenul din sat.

Trebujeni, r-nul Orhei ce-i aparţine cu drept de proprietate privată. Susţine că în baza deciziei nominalizate a fost întocmit de către arhitector Planul sectorului repartizat pentru construcţie, conform cărui în calitate de proprietari a terenurilor vecine au fost indicaţi în partea stângă rezerva Primăriei, în partea dreaptă proprietatea E. Sudica. Iar ulterior, la 15 martie 2010 au fost eliberate de către Primărie certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie, acte în baza cărora a fost începută executarea lucrărilor de construcţie. Afirmă că la acel moment nu exista nici un act care să confirme dreptul de proprietate a Agafiei Dînga asupra terenului vecin cu nr. cadastral 6472113148, fapt confirmat şi prin certificatul eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial Orhei.

Indică că despre faptul deţinerii de către Agafia Dînga a dreptului de proprietate asupra terenului vecin a aflat abia în momentul când Agafia Dînga a înaintat în instanţa de judecată cererea de chemare în judecată prin care a solicitat demolarea construcţiei începută de Liubov Railean. La fel, menţionează că în titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren asupra terenului cu suprafaţa de 0,1592 ha, nr. cadastral 647211314 eliberat la 08 februarie 2010 şi înregistrat la Oficiul Cadastral la 11 iunie 2010, prezentat de către pârâta Agafia Dînga la examinarea cauzei, este indicat faptul că acest titlu a fost eliberat ca urmare a decizie Primăriei sat. Trebujeni nr. 1 din 13 aprilie 1993, ceea ce nu corespunde realităţii.

Susţine că în baza deciziei Primăriei nr. 1 din 13 aprilie 1993 i s-a pus la dispoziţie Agafiei Dînga terenul cu o suprafaţă de 0,30 ha, trecut în registrul titularilor funciari la nr. 135, fapt confirmat prin certificatul provizoriu eliberat la 28 aprilie 1993, în care este indicat suprafeţele de teren atribuite conform deciziei. Conform certificatului provizoriu, terenul cu suprafaţa de 0,1592 ha pentru care s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6472113148, nu este indicat în decizia Primăriei nr. 1 din 13 aprilie 1993, decizie la care se face referire în titlul de autentificare. Cu referire la art. 13 alin. (6) şi alin. (7) Cod funciar, conform cărui titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren se eliberează pentru fiecare teren în baza hotărârii Consiliului local, de către primăria autorităţii respective, invocă că la caz atribuirea terenului a fost efectuată fără a exista vreo decizie a consiliului local.

Indică că drept răspuns la cererea prealabilă adresată Primăriei sat. Trebujeni, ultima a declarat că anularea titlului nu ţine de competenţa ei. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2010 au fost conexate într- un singur proces pricinile civile la cererile de chemare în judecată a Agafiei Dînga împotriva Primăriei com. Trebujeni, r-nul Orhei şi Liubov Railean cu privire la demolarea construcţiei şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Liubov Railean împotriva Primăriei com. Trebujeni, r-nul Orhei şi Agafiei Dînga cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de tren. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 03 februarie 2011 cererea de chemare în judecată a Agafiei Dînga împotriva Primăriei com.

Trebujeni r-nul Orhei şi Liubov Railean cu privire la încălcarea dreptului de proprietate şi vecinătate, repararea prejudiciului material a fost respinsă integral, scutită Agafia Dînga de plata taxei de stat 352,50 lei, ţinând cont de starea materială precară şi cererea de chemare în judecată a reclamantei Liubov Railean împotriva Primăriei comunei Trebujeni şi Agafiei Dînga cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren a fost respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Agafia Dînga şi Liubov Railean şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 februarie 2014 Agafia Dînga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii acţiunii cu privire la încasarea sumei de 17150 lei, cu emiterea unei noi hotărâri de remitere a cauzei la rejudecare.

Menţionează că a recepţionat decizia redactată a instanţei de apel la începutul lunii ianuarie 2014, dar din cauza vârstei nu poate concretiza data. Decizia respectivă a fost ridicată de fiica recurentei, Vera Dînga. În motivarea recursului invocă că instanţa de apel a interpretat eronat legea în partea ce ţine de drepturile posesorului de terenuri. Astfel, Curtea de Apel a menţionat că recurentul nu poate obiecta asupra construcţiilor efectuate anterior devenirii proprietarului de teren, ceea ce în poziţia recurentului este o eroare în interpretare. În cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că recurentul era în posesia şi folosinţa cu bună-credinţă a terenului menţionat în perioada dintre anii 1932 -2010.

Iar intimata care executa lucrările de construcţie pe terenul vecinului cunoştea că încalcă hotarul prin demolarea gardului de piatră care separa aceste terenuri. Consideră că instanţa a interpretat eronat art. 309 Cod civil. Cu referire la art. 119 CPC, afirmă că recurenta era în imposibilitatea prezentării, fără concursul instanţei a probelor necesare, invocând că instanţa a neglijat mai multe demersuri cu privire la reclamarea probelor ceea ce a dus la inegalitatea armelor într-un proces civil, şi a încălcat principiul contradictorialităţii, un element sine qua non într-un proces echitabil conform art. 6 CEDO.

Consideră că concluzia Curţii de Apel precum că raportul de constatare tehnico- ştiinţific nr. 1011 din 20 februarie 2013 era pornit la solicitarea Verei Dînga, persoană care este în afara procesului, şi deci decăzută în dreptul de a prezenta probe este neîntemeiată, deoarece Vera Dînga este ruda participantului la proces Agafie Dînga şi a plătit Centrului de Expertize Independente a RM, expertiza menţionată fapt pentru care CEIRM a inclus-o pe Vera Dînga în compartimentul solicitanţi. Expertiza menţionată era comandată şi plătită de către Vera Dînga, însă înaintată ca probă de către Agafia Dînga, prin reprezentantul său legal. Agafia Dînga este pensionară şi nu are mijloace financiare necesare pentru a acoperi toate cheltuielile de judecată, însă neprezentarea acestei probe ar fi putut duce la nemotivarea cererii.

În acelaşi sens consideră că circumstanţele de fapt dobândite de către ruda Vera Dînga puteau şi trebuiau să fie luate în consideraţie atât timp cât le-a înaintat Agafia Dînga, indicând că la materialele cauzei este anexată procura de reprezentare pentru astfel de acţiuni din 21 ianuarie 2011 prin care Vera Dînga avea toate împuternicirile legale. În partea ce ţine de dovada prejudiciul suferit în urma demolării gardului, invocă că Curtea de Apel superficial a examinat probe şi mărturiile Nadejdei Stamati, Parascovia Brînza şi Radu Nistor (inspectorul de sector). Cu referire la art. 1398 alin. (1) Cod civil, susţine că temeiurile generale de răspundere delictuală nu prevăd ca probă exclusiv o hotărâre a instanţei de judecată, prin care Liubov Railean să fie recunoscută vinovată în cauzarea de daune.

Această vinovăţia putea şi trebuia să fie stabilită nemijlocit de către prima instanţă sau instanţa de apel. Indică recurenta că ea nu a solicitat primei instanţe să se expună asupra laturii penale sau contravenţionale a acţiunilor intimatului, ci asupra obligaţiilor ce se nasc din cauzarea de daune, confirmat prin probe eligibile. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Agafia Dînga este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. La caz, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că dispozitivul deciziei instanţei de apel a fost emis şi pronunţat la 26 septembrie 2013. La fel, actele cauzei confirmă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv şi în adresa Agafiei Dînga la 01 octombrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3009 (f. d. 174). Cu toate acestea, Agafia Dînga a depus cererea de recurs doar la 14 februarie 2014, prin urmare cu încălcarea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 CPC.

Argumentul recurentei cu referire la faptul că a recepţionat decizia redactată a instanţei de apel la începutul lunii ianuarie 2014, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs, deoarece acesta poartă un caracter declarativ. În speţă este evident că, depunând cererea de recurs peste mai mult de 4 luni de la data expedierii deciziei redactate, Agafia Dînga a demonstrat o neglijenţă totală a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Or, pe lângă faptul că conform probelor anexate la dosar copia deciziei instanţei de apel din 26 septembrie 2013 a fost expediată în adresa Agafiei Dînga la 01 octombrie 2013, aceasta având la cunoştinţă despre examinarea prezentei cauze în instanţa de apel, avea obligaţia, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (hotărârea din 26 iunie 2012 în cauza Ghirea contra Moldovei), de a urmări desfăşurarea de mai departe a procesului şi de a întreprinde măsurile necesare de a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat de ultima, ce a generat omiterea termenului la depunerea recursului. În această ordine de idei, este cert că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Agafiei Dînga ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Agafia Dînga se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov