3ra-378/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D.Chistol dosarul nr. 3ra-378/14 instanţa de apel: N.Cernat A.Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vulpe Iurie împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului privind sancţionarea disciplinară, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 c o n s t a t ă La data de 18 aprilie 2013 reprezentantul lui Vulpe Iurie, avocatul Dumneanu Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului privind sancţionarea disciplinară, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat, că prin punctele 1 şi 3 ale ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 197-ef din 22.03.2013 s-a dispus sancţionarea disciplinară cu concedierea din organele afacerilor interne a colaboratorului de poliţie Vulpe Iurie. Temeiuri de emitere al ordinului în cauză au fost invocate rezultatele urmăririi penale efectuate de Procuratura anticorupţie în cauza nr. 2013978025, pornită în baza art. 324 alin.(l) Cod penal, în privinţa şefului adjunct al SPR a CGP mun. Chişinău, Oleg Boboc.

1 S-a invocat, că una din circumstanţele care au stat la baza emiterii ordinului menţionat a fost o înregistrare video, din care pîrîtul a concluzionat că, în aceasta se observă că „la 21.02.2013, în intervalul de timp cuprins între orele 16:09:45 şi 16:11:30 colaboratorul de poliţie Iurie Vulpe, în ţinută de serviciu, a scos cu mina dreaptă din buzunarul stâng intern al sacoului de serviciu portofelul personal din care a numărat mijloace financiare, care le-a pus pe masa de serviciu a colaboratorului de poliţie Oleg Boboc, în ţinută civilă, ultimul acceptând presupusul bun, pe care 1-a ridicat cu mâna dreaptă şi 1-a pus în interiorul mesei de serviciu", …. „iniţial, toţi colaboratorii vizaţi, atît în cadrul anchetei de serviciu, dar şi pe cauza penală unanim au explicat că, presupusele mijloace pecuniare oferite de către dânşii lui Oleg Boboc au constat în restituirea datoriilor anterioare.

Menţionează, că ulterior, o parte din ei, au relatat organului de urmărire penală şi în cadrul anchetei de serviciu că totuşi, presupusele mijloace pecuniare au fost oferite de către dumnealor lui Oleg Boboc la solicitarea ultimului, în scopul unor beneficii la serviciu sau de ordin personal. Concomitent, toţi au declarat că nu au avut careva datorii pecuniare faţă de conducătorul lor Oleg Boboc şi doar că au fost obligaţi de ultimul la asemenea acţiuni de comportament corupţional, declaraţii ce urmează a fi calificate de către organul de urmărire penală potrivit alin. (4) art. 325 Cod penal, conform căruia persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art. 324 Cod penal este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost estorcate.

Reprezentantul reclamantului consideră, că este ilegal ordinul menţionat şi care urmează a fi anulat cu restabilirea reclamantului Vulpe Iurie într-o funcţie similară celei deţinute anterior cu restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din raporturile de muncă. Menţionează, că concluzia pîrîtului cu privire la participarea reclamantului Vulpe Iurie la comiterea faptelor de corupţie este eronată şi nu corespunde realităţii, or, reclamantul Vulpe Iurie are calitatea de martor în cauza penală cercetată de Procuratura Anticorupţie, invocată în ordinul de sancţionare, respectiv a comunicat organului de urmărire penală că nu cunoaşte careva circumstanţe ale activităţii corupţionale a numitului Oleg Boboc.

Cu referire la prevederile art. 63 alin. (7) CPP, potrivit cărora interogarea în calitate de martor a persoanei faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune se interzice, menţionează că, este evident că reclamantul Vulpe Iurie nu a comis infracţiune care are tangenţă cu faptele incriminate lui Oleg Boboc. Consideră, că colaboratorul de poliţie Vulpe Iurie a fost sancţionat în realitate doar pentru faptul că a refuzat să dea declaraţii compromiţătoare în privinţa unei persoane, împotriva căreia au fost pornite investigaţii, la care au participat reprezentanţii Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei a MAI.

Menţionează, că s-a dispus concedierea colaboratorilor de poliţie care, contrar voinţei Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei al MAI, nu au confirmat presupusa comitere a acţiunilor de dare în calitate de mită a mijloacelor pecuniare conducătorului ierarhic superior, încălcându-se astfel flagrant prevederile pct. 28 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne.

2 Mai invocă că, ordinul de sancţionare în privinţa lui Vulpe Iurie a fost emis în scopul de a se răzbuna pentru refuzul de a da declaraţii compromiţătoare în privinţa lui Oleg Boboc, respectiv, s-a acţionat contrar prevederilor pct. 17, 27 şi 28 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, prin urmare, acesta este ilegal şi necesită a fi anulat deoarece în faptele acestuia nu se conţin date care confirmă că, reclamantul a comis abateri disciplinare prevăzute de art. 53 Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţistului, cu încasarea în folosul reclamantului a despăgubirilor prevăzute de art. 90 Codul muncii.

Reprezentantul lui Vulpe Iurie, avocatul Dumneanu Radu solicită recunoaşterea ilegală şi anularea ordinului privind sancţionarea disciplinară nr.197 ef din 22 martie 2013 în partea ce ţine de sancţionarea disciplinară a angajatului MAI, locotenent major de poliţie Vulpe Iurie Ion, repunerea lui Vulpe Iurie în funcţia deţinută la momentul concedierii ilegale, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 iulie 2013, acţiunea s-a admis, s-a recunoscut ilegal şi s-a anulat ordinul nr.197 ef din 22 martie 2013 în partea ce ţine de sancţionarea disciplinară a angajatului MAI, locotenent major de poliţie Vulpe Iurie Ion.

Vulpe Iurie a fost repus în funcţie similară celei deţinute în cadrul organelor afacerilor interne la momentul concedierii şi Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat de a emite ordinul de repunere în funcţie. S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Vulpe Iurie salariul pentru perioada absenţei forţate de la serviciu în sumă de 21067,52 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 s-a respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 24 ianuarie 2014 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material şi procedural. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

S-a constatat, că Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău la data de 15 octombrie 2013 a examinat apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne 3 împotriva hotărârii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 iulie 2013 şi a respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, a menţinut hotărârea primei instanţe prin care acţiunea s-a admis, s-a recunoscut ilegal şi s-a anulat ordinul nr.197 ef din 22 martie 2013 în partea ce ţine de sancţionarea disciplinară a angajatului MAI, locotenent major de poliţie Vulpe Iurie Ion. Vulpe Iurie a fost repus în funcţie similară celei deţinute în cadrul organelor afacerilor interne la momentul concedierii şi Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat de a emite ordinul de repunere în funcţie.

S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Vulpe Iurie salariul pentru perioada absenţei forţate de la serviciu în sumă de 21067,52 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4000 lei. Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Astfel, instanţa de apel urma să judece toate motivele apelului respectând prevederile articolului 373 Cod de procedură civilă.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine, că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză, în final menţinând hotărîrea primei instanţe ca întemeiată. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate.

Astfel, instanţa de apel a comis încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel a omis să verifice şi să judece toate temeiurile din cererea de apel, ce constituie o încălcare a normelor de drept procedural. Decizia instanţei de apel este bazată pe concluziile primei instanţe potrivit cărora prin punctele 1 şi 3 ale ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 197-ef din 22.03.2013 s-a dispus sancţionarea disciplinară cu concedierea din organele afacerilor interne a intimatului Vulpe Iurie. Temeiuri al emiterii ordinului în cauză au fost invocate rezultatele urmăririi penale efectuate de Procuratura anticorupţie în cauza nr. 2013978025, pornită în baza art. 324 alin.(l) Cod penal, în privinţa şefului adjunct al SPR a CGP mun.

Chişinău, Oleg Boboc. La admiterea cerinţelor intimatului instanţa a invocat ca participarea acestuia la comiterea faptelor de corupţie nu corespund realităţii. Conform procesului-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe şi a instanţei de apel nu s-a cercetat ancheta de serviciu care a stat la baza emiterii 4 ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 197-ef din 22.03.2013 cu privire sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai SPR a CGP mun. Chişinău, dar nici înregistrările video obţinute de pe urma efectuării măsurii speciale de investigaţie exercitate în baza încheierii judecătorului de instrucţie nr. 11-220/13 din 07 februarie 2013. Instanţele au invocat ca temei de admitere a cerinţelor intimatului, că participarea acestuia la comiterea faptelor de corupţie nu corespunde realităţii.

Menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de apel nu a verificat dacă sunt probe suficiente pentru a confirma legalitatea sau ilegalitatea acţiunilor intimatului şi dacă aceste acţiuni se încadrează sau nu în abateri disciplinare pentru care a fost sancţionat disciplinar intimatul prin ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 197-ef din 22.03.2013. Instanţele au luat în considerare explicaţiile intimatului, menţionând că intimatul are calitatea de martor în cauza penală cercetată de Procuratura Anticorupţie, însă nu au luat în considerare probele anexate de recurent. Instanţa de apel, analizând superficial concluziile primei instanţe, nu a verificat dacă s-a adeverit transmiterea de către intimat a mijloacelor financiare către colaboratorul de poliţie Boboc Oleg.

Instanţa de recurs ajunge la concluzia, că instanţa de apel a examinat formal legalitatea hotărârii primii instanţe şi nu a verificat temeinicia constatărilor acesteia. Mai mult ca atât, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

5 Dat fiind faptul că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vulpe Iurie împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului privind sancţionarea disciplinară, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Ion Vîlcov 6