2ra-957/14 — Repararea prejudiciului

prima instanţă:E. Cojocari dosarul nr. 2ra-957/14 instanţa de apel:B. Bîrca M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii – Ala Cobăneanu, Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, Ion Druţă examinând recursurile declarate de Ştirbu Vasile şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ştirbu Vasile împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite de către organul de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 24 ianuarie 2013 Ştirbu Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite de către organul de urmărire penală.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, de către DIO CDI a CCCEC RM, la data 09.09.2002 a fost pornită urmărirea penală în privinţa sa potrivit indicilor infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) Cod penal redacţia anului 1961. Pe parcursul urmăririi penale, acţiunile acestuia au fost calificate potrivit indicilor infracţiunii prevăzute de art. 1231 CP în redacţia 1961. La data de 10.01.2003, i-a fost înmânat rechizitoriul prin care el a fost învinuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 1231 CP în redacţia anului 1961. Menţionează, că la data de 19.07.2005 a fost recunoscut în calitate de bănuit potrivit indicilor infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) CP. La data de 1 26.07.2005, i-a fost înmânată ordonanţa de punere sub învinuire potrivit indicilor indicaţi anterior şi la data de 27.07.2005 i-a fost înmânată copia rechizitoriului prin care a fost învinuit în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. 2 lit. b) CP.

Mai menţionează, că prin sentinţa judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19.02.2008 a fost încetată cauza penală în baza art. 329 alin. (2) lit. b) CP în legătură cu aceea că, fapta în cauză nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune, învinuirea adusă potrivit art. 1231 CP în redacţia 1961 CP a fost recalificată în baza art. 335 alin. (2) lit. b) Cod penal cu aplicarea pedepsei în formă de amendă în mărime de 1500 unităţi convenţionale. Reclamantul invocă faptul, că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30.04.2008 s-a respins apelul procurorului şi s-a admis apelul inculpaţilor şi a apărătorului, fiind rejudecată cauza penală în partea condamnării reclamantului în baza art. 335 alin. (3) lit. b) CP cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care dânsul a fost achitat în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961, pe motiv că în acţiunile sale nu se conţin elementele infracţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24.02.2009 a fost admis recursul procurorului şi s-a remis cauza spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.05.2009 s-a respins apelul procurorului şi s-a admis apelul inculpaţilor şi a apărătorului, fiind rejudecată cauza penală în partea condamnării reclamantului în baza art. 335 alin. (3) lit. b) CP cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care el a fost achitat în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961, pe motiv că, fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27.09.2011, a fost admis recursul procurorului cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.07.2012, s-a respins apelul declarat de procuror, s-a admis apelul declarat de Ştirbu Vasile şi apărătorul Ion Cerga, fiind casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19.02.2008 în partea condamnării în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961, s-a rejudecat cauza în această parte şi s-a pronunţat o nouă hotărâre, prin care el a fost achitat pe învinuirea înaintată în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961 pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, iar cauza penală în baza art. 329 alin. (2) lit. b) CP a fost încetată în legătură cu faptul că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune.

Reclamantul solicită încasarea de la Ministerul Justiţiei în beneficiul său a sumei de 2500 lei în contul cheltuielilor suportate în legătură cu asistenţa juridică pentru participarea apărătorului în Curtea de Apel Chişinău la 30.04.2008; încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 1500 lei în contul cheltuielilor suportate în legătură cu asistenţa juridică pentru participarea apărătorului în Curtea Supremă de Justiţie la 24.02.2009; încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 2000 lei în contul cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului în Curtea de Apel Chişinău la 13.05.2009; încasarea de la Ministerul Justiţiei RM a sumei de 2500 lei în contul cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului în Curtea Supremă de Justiţie din 27.09.2011; încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 3500 lei în contul cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului în Curtea de Apel Chişinău din 13.07.2012; încasarea de la Ministerul 2 Justiţiei a sumei de 580000 lei cu titlul de pagubă materială: salariul ratat; încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 1000000 lei cu titlul de pagubă morală;

încasarea de la Ministerul Justiţiei în beneficiul său a sumei de 2000 lei în contul cheltuielilor suportate pentru asistenţă juridică la examinarea prezentei cauze civile. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ştirbu Vasile prejudiciul moral în sumă de 10000 lei şi cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului în mărime de 14000 lei. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Ştirbu Vasile, s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, s-a modificat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 mai 2013 în partea încasării cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Ştirbu Vasile cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului în sumă de 3000 lei. În rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut. La data de 20 ianuarie 2014 Ştirbu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii privind repararea prejudiciului material şi moral, cu admiterea acţiunii în partea respingerii cerinţelor de către prima instanţă şi instanţa de apel.

În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material. La data de 28 februarie 2014 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii integral sau modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării sumei prejudiciului moral şi cheltuielilor pentru asistenţă juridică În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată au interpretat în mod eronat normele de drept material şi au apreciat în mod arbitrar probele.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiţiei neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ştirbu Vasile întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel în partea încasării cheltuielilor suportate pentru asistenţă juridică în legătură cu participarea apărătorului în sumă de 3000 de lei, cu menţinerea hotărârii primei instanţe în această parte, iar în rest a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

3 În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Potrivit materialelor dosarului în privinţa recurentului Ştirbu Vasile a fost pornit procesul penal pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) Cod penal redacţia anului 1961, care pe parcurs au fost calificate potrivit indicilor infracţiunii prevăzute de art. 1231 Cod penal în redacţia anului 1961. În cadrul procesului penal, faţă de Ştirbu Vasile a fost aplicată iniţial măsura preventivă - arestul preventiv din data de 11.10.2002 pe un termen de 15 zile (f.d.36). Prin încheierea din 23.10.2002 a fost prelungit termenul de arest pe o perioadă de 30 zile (f.d.

38). Prin decizia Tribunalului Chişinău din 31.10.2002 a fost anulată încheierea judecătorească privind prelungirea termenului de arest din 23.10.2002 (f.d.39), fiind schimbată prin ordonanţa din 31.10.2002 măsura preventivă sub formă de declaraţie în scris de nepărăsire a localităţii (f.d.42). La data de 27.07.2005 recurentului i-a fost înmânată copia rechizitoriului potrivit căruia a fost învinuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art.329 alin. (2) lit. b) Cod penal. Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19.02.2008 a fost încetată cauza penală în baza art. 329 alin. (2) lit. b) CP în legătură cu aceea că, fapta recurentului nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune, învinuirea adusă potrivit art. 1231 CP în redacţia 1961 CP a fost recalificată în baza art. 335 alin. (2) lit. b) Cod penal cu aplicarea pedepsei în formă de amendă în mărime de 1500 unităţi convenţionale (f.d.

48-56). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30.04.2008 s-a respins apelul procurorului şi s-a admis apelul inculpaţilor şi a apărătorului, fiind rejudecată cauza penală în partea condamnării recurentului în baza art. 335 alin. (3) lit. b) CP cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care Ştirbu Vasile a fost achitat în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961, pe motiv că în acţiunile sale nu se conţin elementele infracţiunii (f.d. 67-71). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24.02.2009 a fost admis recursul procurorului şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de apel (f.d.62-66).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.05.2009 s-a respins apelul procurorului şi s-a admis apelul inculpaţilor şi a apărătorului, fiind rejudecată cauza penală în partea condamnării recurentului în baza art. 335 alin. (3) lit. b) CP cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care Ştirbu Vasile a fost achitat în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961, pe motiv că, fapta nu întruneşte elementele infracţiunii (f.d.57-61). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27.09.2011, a fost admis recursul procurorului cu remiterea cauzei la rejudecare de către instanţă de apel, de un alt complet de judecată (f.d.72-77). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.07.2012, s-a respins apelul declarat de procuror, s-a admis apelul apărătorului Ion Cerga şi al recurentului, fiind casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19.02.2008 în partea condamnării în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961, s-a rejudecat cauza în 4 această parte şi s-a pronunţat o nouă hotărâre, prin care recurentul a fost achitat pe învinuirea înaintată în baza art. 1231 CP în redacţia anului 1961 pe motiv că fapta comisă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, iar cauza penală în baza art. 329 alin. (2) lit. b) CP a fost încetată în legătură cu aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune (f.d.78-82). S-a constatat existenţa încălcării comise prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată.

Conform art. 2 alin. (1) Lege nr 1545 din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prin acţiuni ilicite se înţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni).

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) Legea nr. 1545 din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele de judecată corect au ajuns la concluzia că recurentul Ştirbu Vasile a fost atras la răspundere penală ilegal şi i-a fost aplicată măsura preventivă – arestul, iar prin decizia Tribunalului Chişinău din 31.10.2002 a fost anulată încheierea judecătorească privind prelungirea termenului de arest din data de 23.10.2002 (f.d.39), fiindu-i aplicată prin ordonanţa din 31.10.2002 măsura preventivă sub formă de declaraţie în scris de nepărăsire a localităţii (f.d. 42). Prin urmare, recurentul dispune de dreptul de reparare a prejudiciului material şi moral cauzat în legătură cu atragerea ilegală la răspundere penală.

Potrivit prevederilor art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de 5 legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Articolul 11 alin. (1) Legea nr. 1545 din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti prevede că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându- se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Totodată, instanţele de judecată just au ajuns la concluzia de a admite parţial pretenţiile recurentului în partea reparării prejudiciului moral în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, încasând în beneficiul acestuia suma de 10000 lei, considerând-o rezonabilă. Or, conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

La fel, instanţele de judecată corect au respins ca fiind neîntemeiate pretenţiile recurentului Ştirbu Vasile privind repararea prejudiciului material în mărime de 580000 lei ca salariu ratat, deoarece recurentul nu a prezentai nicio probă întru confirmarea acestei pretenţii, argumentele acestuia purtând un caracter declarativ. Totodată, din extrasul carnetului de munca a recurentului (f.d.87) rezultă, că recurentul a desfăcut contractul de muncă prin încetarea activităţii la întreprindere, conform art. 38 Cod Muncii, neavând careva legătură cauzală eliberarea acestuia de la lucru cu cauza penală.

Or, conform art. 6 Legea nr. 1545 din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; 6 b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.

Totodată, ceea ce ţine de pretenţiile recurentului Ştirbu Vasile privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în cadrul procesului penal în sumă de 14000 lei, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţa de apel incorect a modificat hotărârea primei instanţe în această parte şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care a încasat în beneficiul recurentului cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Conform art. 7 lit. e) Legea nr. 1545 din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică.

Prima instanţă corect a constatat, că suma solicitată de 14000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică în cadrul dosarului penal şi a cauzei civile este confirmată prin bonurile de plată anexate la materialele dosarului (f.d.5-15, 120). Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe este legală, iar decizia instanţei de apel în partea încasării cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei, de a admite recursul declarat de Ştirbu Vasile, a casa decizia instanţei de apel în partea încasării cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei şi a menţine în această parte hotărârea primei instanţe, cu menţinerea în rest a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) şi lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se admite recursul declarat de Ştirbu Vasile. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ştirbu Vasile împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite de către organul de urmărire penală, în partea încasării de la bugetul de stat în beneficiul lui Ştirbu 7 Vasile a cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică în legătură cu participarea apărătorului în sumă de 3000 lei şi se menţine în această parte hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 mai 2013. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Ion Vîlcov Ion Druţă 8