2ra-1197/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Cernei dosarul nr.2ra-1197/14 instanţa de apel: N. Cernat A.Pahopol A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Fartuşneac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Limasov împotriva lui Alexandru Fartuşneac cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexandru Fartuşneac şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 03 decembrie 2009, c o n s t a t ă: La 24 iulie 2009, Elena Limasov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Fartuşneac cu privire la rezolvirea actului juridic cu privire la darea în exploatare a imobilului şi încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 26 iulie 2006, a transmis pârâtului suma de 2500 dolari SUA, confirmată prin recipisă, în schimbul căreia acesta şi-a asumat obligaţia de a da în exploatare casa de locuit din str. Valea Trandafirilor,10, mun. Chişinău. În scopul executării obligaţiilor asumate, pârâtului i-a fost eliberată o procură, autentificată de către notarul privat Maria Zvonov la 26 iulie 2006. Menţionează că până în prezent, pârâtul nu a întocmit actele necesare pentru darea în exploatare a casei de locuit din str. Valea Trandafirilor,10, mun. Chişinău, astfel, el nu şi-a onorat obligaţiile sale. Susţine că la 16 iulie 2009, ea a expediat în adresa pârâtului o scrisoare, prin care l-a informat despre rezilierea actului din 26 iulie 2006 şi a solicitat restituirea în termen de 7 zile a sumei de 2500 dolari SUA, însă nu a primit nici un răspuns.

Afirmă că conform art. 602 alin. (1) şi (2) din Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare ori tardivă. Prin urmare, solicită declararea ca fiind rezolvit actul juridic încheiat între ea şi pârât la 26 iulie 2006 privind darea în exploatare a casei de locuit din str. Valea Trandafirilor,10, mun. Chişinău, restituirea sumei de 2500 dolari SUA, cu încasarea acesteia în lei moldoveneşti conform cursului Băncii Naţionale a Moldovei la data achitării şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

În şedinţa de judecată a primei instanţe, Elena Limasova a solicitat încasarea de la pârât a sumei de 2500 dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 840 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 03 decembrie 2009 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la Alexandru Fartuşneac în beneficiul Elenei Limasov suma de 2500 dolari SUA sau echivalentul în valută naţională la momentul executării hotărârii şi cheltuielile de judecată în sumă de 840 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Alexandru Fartuşneac şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 ianuarie 2014, Alexandru Fartuşneac a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Recurentul Alexandru Fartuşneac, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept procedural şi, anume, pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Menţionează că la materialele dosarului nu există nici o dovadă, care ar confirma că el a fost citat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a instanţei de apel. Susţine că el a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 13 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexandru Fartuşneac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Alexandru Fartuşneac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Alexandru Fartuşneac se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi