3ra-437/14 — Contestarea actelor administrative

La 17 septembrie 2010 reclamantul Morcov Grigore a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Național de Statistică, intervenient accesoriu Mutu Denis cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că pentru a candida la funcția de șef de Direcție pentru Statistică al raionului Ungheni a fost admis contrar legii Mutu Denis, care nu întrunea condițiile de participare la concurs, și anume: nu deținea studiile superioare necesare prevăzute pentru ocuparea funcției, precum a fost indicat în anunțul cu privire la desfășurarea concursului privind ocuparea funcției vacante în cadrul Biroului Național de Statistică al RM, plasate de pagina web în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (3) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public; precum și nu a dispus de stagiu în domeniul managementului și producerii indicatorilor statistici, conform cerințelor legii.

Tot odată, reclamantul a calificat concursul totalmente netransparent pentru modul de informare a concurenților Biroului Național de Statistică al RM.

Solicită reclamantul anularea rezultatelor concursului organizat de Biroul Național de Statistică al RM din 18 iunie 2010 și anularea ordinului de numire a lui Mutu Denis în funcție de șef de Direcție pentru Statistică al raionului Ungheni.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2010 acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Colegiului Civil, Comercial și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011 s-a admis recursul declarat de Morcov Grigore, casată hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2011 acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Colegiului Civil, Comercial și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2012 s-a admis recursul declarat de Morcov Grigore, casată hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2012 acțiunea a fost admisă. S-a anulat procesul verbal nr. 3 din 13 iulie 2010 al ședinței Comisiei de Concurs și rezultatele concursului organizat de Biroul Național de Statistică al RM, s-a anulat ordinul nr.118p din 15 iulie 2010 prin care Mutu Denis a fost desemnat în funcția de șef al Direcției pentru statistică a raionului Ungheni.

Prin decizia Colegiului Civil, Comercial și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 24 octombrie 2012 a fost menținută hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2012.

La 21 octombrie 2013 Morcov Grigore a depus cerere privind emiterea unei hotărîri suplimentare în temeiul art. 250 Cod de Procedură Civilă, solicitînd încasarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4839,2 lei din contul Biroului Național de Statistică a RM. Poziţia instanţei de fond:

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2014 a fost admisă partial cererea lui Morcov Grigore privind emiterea unei hotărîri suplimentare. S-a dispus de a încasa din contul Biroului Național de Statistică al RM în beneficiul lui Morcov Grigore cheltuieli de judecată în mărime de 690,40 lei. În rest cerințele au fost respinse ca nefondate. Solicitarea recurentului:

La 06 februarie 2014, recurentul Morcov Grigore a declarat recurs împotriva hotărîrii suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 13 ianuarie 2014, solicitând casarea acesteia, pronunțînd o nouă hotărîre.

Prin încheierea din 02 aprilie 2014, recursul a fost recunoscut admisibil. Argumentele părţilor:

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că, recurentul Morcov Grigore locuiește în or. Ungheni, suportînd unele cheltuieli de judecată, legate de deplasarea, întocmirea și studierea actelor procedurale etc, iar suma de 690, 40 lei încasată de instanța de fond, nu este clar motivată, concluziile primei instanței fiind în contradicție cu probele și argumentele prezentate de recurent. Aprecierea instanţei de recurs:

Analizând legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 94.alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Cu referire la argumentele recurentului, Colegiul lărgit reține, că la aprecierea costurilor și cheltuielilor judiciare urmează a se conduce de două principii de bază: (i) costuri și cheltuieli ce urmează a fi în modul corespunzător probate, de obicei prin documente de plată sau prin prezentarea descifrării pe ore a lucrului avocatului și tarife aplicabile, dacă e cazul, și (ii) cheltuielile trebuie să fie rezonabile ca cuantum (în special în materia de tarife percepute pentru onorariile avocaţilor) și necesare pentru proceduri în speţă (nu se compensează, de ex., lucrul avocatului care nu are tangenţă directă la proces).

În conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant, iar în conformitate cu art. 250 alin.(1) lit.c) Cod de procedură civilă, instanţa care a pronunţat hotărîrea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită o hotărîre suplimentară dacă: nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că recurentul Morcov Grigore, prin cerere din 22 septembrie 2011 (f.d.50) a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în cadrul examinării cauzei în instanțele de judecată.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2012 acțiunea reclamantului Morcov Grigore a fost admisă.

Tot odată, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2014 a fost admisă partial cererea lui Morcov Grigore privind emiterea unei hotărîri suplimentare. S-a dispus de a încasa din contul Biroului Național de Statistică al RM în beneficiul lui Morcov Grigore cheltuielile de judecată în mărime de 690,40 lei, în rest pretențiile au fost respinse ca nefondate.

Cu referire la argumentele invocate de recurent, Colegiul civil, Comercial și de Contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează, că instanța de fond corect a constatat, că recurentul Morcov Grigore nu a prezentat probe pertinente și concludente, în sensul prevederilor art. 118 Cod de procedură civilă, ce ar demonstra mărimea cheltuielilor de judecată în sumă de 4 839, 2 lei, cum ar fi bilete de călătorie și zilele pierdute la participarea în ședințele de judecată, iar suma de 690 lei admisă de instanța de fond este rezonabilă și proporțională cheltuielilor suportate, raportată la numărul de ședințe la care a fost prezent recurentul, costul unei călătoriei tur-retur ruta Ungheni-Chișinău, precum și salariul mediu calculat pentru o zi pentru anii 2010-2012, în baza probelor prezentate de recurent.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Sub acest aspect, nu au relevanţă afirmaţiile recurentului precum că hotărârea primei instanţe a fost emisă cu interpretarea eronată a legislaţiei în vigoare, cauza fiind examinată superficial, deoarece aceste susţineri vin în contradicţie cu constatările susmenţionate.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, Comercial și de Contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, și care urmează a fi menținută, fiind adoptată în limitele competenţei, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, astfel, toate criticele formulate în recurs sunt nejustificate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Morcov Grigore. Se menţine hotărîrea suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 13 ianuarie 2014, adoptată în cauza civilă la cererea lui Morcov Grigore împotriva Biroului Național de Statistică, intervenient accesoriu Mutu Denis cu privire la anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Galina Stratulat Judecători Iurie Bejenaru Elena Covalenco Ion Druță Dumitru Mardari