2ra-954/14 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti

dosarul 2ra-954/14 prima instanţă: O.Cojocaru instanţa de apel: N.Craiu L.Bulgac, A.Minciuna DECIZIE 09 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de către Maier Angela şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Maier Angela împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de către Maier Angela şi s-a admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 aprilie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care s-a admis parţial acţiunea înaintată de Angela Maier, c o n s t a t ă La 12 februarie 2013, Maier Angela s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

În motivarea acţiunii a indicat reclamanta, că la 15.02.2007, fost reţinută şi privată de libertate de către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne , fiind bănuită de comiterea infracţiunii prevăzute de art.195 alin.2) Cod Penal. Ulterior a fost deţinută în izolatorul de detenţie provizorie al DSO a MAI pînă la 17.02.2007, dată la care prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău, i-a fost aplicată măsura preventivă, - arestul la domiciliu, pe un termen de 10 zile cu stabilirea anumitor restricţii. Ulterior, menţionează reclamanta că prin încheierile emise de aceiaşi instanţă, termenul de ţinere sub arest la domiciliu a fost prelungit pînă la 21.05.2007, cu menţinerea restricţiilor aplicate anterior, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27.04.2007, a fost eliberată provizoriu sub control judiciar.

La 25.06.2009, prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău, măsura preventivă, - eliberarea provizorie sub control judiciar, a fost înlocuită cu măsura preventivă,- obligaţia de a nu părăsi ţara începând cu 25.06.2009. La 26.06.2009 a fost modificată învinuirea înaintată reclamantei , fiindu-i încriminată infracţiunea prevăzută de art. 42 alin.2),3), art.196 alin.4) Cod Penal. Pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art.196 Cod Penal, prin Ordonanţa procurorului din 12.02.2010, s-a dispus încetarea urmăririi penale. Cere Maier Angela, încasarea despăgubirilor în cuantum de 300 000 lei, întru repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a înaintat o cerere de completare a cerinţelor, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 139 511,49 lei, sub formă de indexare a sumei de 31 000 Euro ridicată de la reclamantă la data reţinerii acesteia. În motivarea cererii suplimentare reclamanta a invocat că, fiind deţinută în arest la domiciliu conform încheierii judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 25.02.2007, în baza Ordonanţei ofiţerului de urmărire penală din 12.03.2007, a fost ridicată de la reclamantă suma de 31 000 Euro, banii respectivi fiind ulterior recunoscuţi drept corpuri delicte şi transmişi la păstrare în Procuratura Generală. Aceste mijloace băneşti au fost restituite reclamantei la finisarea cauzei penale, adică peste aproape 3 ani.

Consideră reclamanta că, deoarece în perioada 12.03.2007 - 30.03.2010, puterea de cumpărare a banilor a scăzut cu 26,9%, statul urmează să-i compenseze pierderile pe cale le-a avut de suportat ca urmare a devalorizării banilor, pierderi evaluate de reclamantă la suma totală de 139511,49 lei, ceea ce constituie indexarea (corelarea) valorii banilor ridicaţi în sumă de 31 000 Euro în raport cu preţurile mărfurilor şi serviciilor la data restituirii lor. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 22.04.2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul Angelei Maier a prejudiciului material suma de 139 511,49 lei, prejudiciul moral sumă de 20 000 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 1 000 lei, în rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate.

La 20 mai 2013, Ministerul Justiţiei a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe. La 22 mai 2013, apel împotriva aceleiaşi hotărîri a depus Maier Angela. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Maier Angela şi admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. S-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 22 aprilie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: A fost admisă în parte acţiunea înaintată de Angela Maier şi s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul reclamantei Angela Maier suma de 1 000 lei cu titlu de despăgubiri morale şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în total 2000lei.

În rest, pretenţiile înaintate de Maier Angela au fost se respinse ca neîntemeiate. La 27 decembrie 2013, Maier Angela a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea. În motivarea recursului recurenta Maier Angela a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, emisă contrar prevederilor normelor de drept material şi procedural. În special, a invocat recurenta că instanţa de apel nu a argumentat într-o manieră convingătoare, în baza căror circumstanţe de fapt şi temeiuri legale şi-a întemeiat concluziile.

În context, indică recurenta că dreptul reclamantei de a pretinde repararea prejudiciului material şi moral este prevăzut de art. 3 din Legea nr. 1545 – XIII, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, iar instanţa de apel greşit a interpretat prevederile art. 50 Cod penal. De asemenea, consideră eronată şi opinia instanţe de apel, potrivit căreia despăgubirea morală este exagerată, astfel ignorînd prevederile art. 11 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Concomitent, contestă recurenta decizia Curţii de apel privind respingerea încasării prejudiciului material în sumă de 139511,49 lei, în acest sens menţionînd că instanţa şi-a depăşit competenţele, care de fapt, ţin de politica monetară administrată de către Banca Naţională a Moldovei, iar în partea aplicării metodologiei privind calculul inflaţiei de bază, de competenţa Biroului Naţional de Statistică. Mai menţionează recurenta că şi-a întemeiat pretenţia cu referire la încasarea prejudiciului material, ţinînd cont de prevederile art. 7 lit. c) al Legii sus-citate, art. 607 alin. (1) şi 1405 alin. (1) CC.

Vis – a – vis de acelaşi prejudiciu material, indică recurenta că valoarea acestuia a fost calculată de Maier Angela în lei, deoarece rata inflaţiei se calculează de Biroul Naţional de Statistică doar în raport cu leul moldovenesc, avînd la bază raţiunea instituită conform art. 3 alin. (1) al Legii cu privire la bani nr. 1232-XII din 15.12.92, care expres stipulează că, moneda naţională – leul – este mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova, iar instanţa de apel, în procesul examinării cauzei, nu a dat deplină eficienţă noţiunii de inflaţie. Consideră recurenta eronată şi opinia instanţei de apel potrivit căreia echivalentul în valută naţională a banilor ridicaţi, la momentul restituirii acestora, a fost mai mare decît echivalentul la momentul ridicării, astfel reclamanta nefiind prejudiciată material.

Or, potrivit Ratelor oficiale de schimb stabilite de către Banca Naţională a Moldovei, se demonstrează că, la momentul ridicării de la Maier Angela a sumei de 31000 Euro, adică la data de 12.03.2007, 1 (un) Euro era apreciat la suma de 16,73 lei MDL, exact la aceiaşi sumă (lEuro =16,73 lei), moneda Euro era apreciată la data restituirii banilor, adică la 30.03.2010. La 30 decembrie 2013, Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de către Maier Angela. În motivarea recursului recurentul Ministerul Justiţiei a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, emisă cu încălcarea prevederilor normelor de drept material şi procedural.

Astfel, indică recurentul că instanţa a interpretat în mod eronat legea şi a apreciat în mod arbitrar probele. În acest sens, menţionează recurentul că instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele Ministerului Justiţiei în ce priveşte neîntrunirea unor condiţii prevăzute de art.3, alin.(l), lit.d) al Legii nr. 1545. În sensul prevederilor enunţate rezultă expres că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ilicite. Prin urmare, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea Statului. În context, existenţa unui act procedural, fie de încetare a urmăriri penale, fie de achitare, nu denotă faptul că organul de urmărire penală a admis careva acţiuni ilicite.

Efectuarea măsurilor operative de investigaţie este obligaţia organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanţele şi persoana care a comis infracţiunea. Toate măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, care sînt necesare într-o societate democratică, au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea şi acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor. De asemenea, invocă recurentul că în cererea de chemare în judecată, Maier Angela, nu a demonstrat prejudiciul moral sub aspectul existenţei suferinţelor fizice sau psihice.

Consideră eronată decizia instanţei de apel şi în partea în care instanţa menţionează că Maier Angela ilegal a fost pus sub urmărire penală, avînd în vedere că potrivit prevederilor art. 50 Cod penal, se consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege. Respectiv, se reţine că Maier Angela nu a fost atrasă la răspundere penală şi nici nu i s-a acordat statutul de condamnată, fiind doar bănuită/învinuită de comiterea unei infracţiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca neîntemeiat, iar recursul declarat de Maier Angela ca întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel prin majorarea cuantumului prejudiciului moral. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe Din materialele dosarului s-a constată că Maier Angela s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 300 000 lei şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, în mărime de 139 511,49 lei. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate de admitere parţială a acţiunii.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, atît Maier Angela, cît şi Ministerul Justiţiei au depus recurs împotriva acesteia. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd argumentele invocate în recursuri prin prisma materialelor cauzei, îşi expune următoarea poziţie. Potrivit materialele dosarului se reţine că la 15.02.2007, Maier Angela a fost reţinută şi privată de libertate de către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne , fiind bănuită de comiterea infracţiunii prevăzute de art.195 alin.2) Cod Penal. şi ulterior a fost deţinută în izolatorul de detenţie provizorie al DSO a MAI pînă la 17.02.2007, dată la care prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău, i-a fost aplicată măsura preventivă, - arestul la domiciliu, pe un termen de 10 zile cu stabilirea anumitor restricţii.

Prin încheierile emise de aceiaşi instanţă la 20.03.2007, termenul de ţinere sub arest la domiciliu a fost prelungit pînă la 21.05.2007, cu menţinerea restricţiilor aplicate anterior, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27.04.2007, a fost eliberată provizoriu sub control judiciar. La 25.06.2009, prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău, măsura preventivă, - eliberarea provizorie sub control judiciar, a fost înlocuită cu măsura preventivă,- obligaţia de a nu părăsi ţara începând cu 25.06.2009. La 26.06.2009 a fost modificată învinuirea înaintată reclamantei, fiindu-i încriminată infracţiunea prevăzută de art. 42 alin.2),3), art.196 alin.4) Cod Penal. Pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art.196 Cod Penal, prin Ordonanţa procurorului din 12.02.2010, s-a dispus încetarea urmăririi penale.

În temeiul art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

În conformitate cu prevederile art. 3 al legii precitate, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 6 lit.a) al Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală.

În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform art. 1422 CC, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Reieşind din cele menţionate instanţa de recurs remarcă faptul că urmărirea penală a Angelei Maier a adus atingere demnităţii sale umane, suferind stare de stres - circumstanţă indispensabilă suferinţelor morale. În acelaşi timp, Colegiul notează că acţiunile întreprinse de organele de urmărire penală faţă de recurentă şi anume, reţinerea, arestul la domiciliu, eliberarea provizorie sub control judiciar, precum şi obligaţia de a nu părăsi ţara, i-au încălcat dreptul la libertate şi siguranţă garantat prin art. 5 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Reieşind din conţinutul articolului menţionat şi în coraport cu materialele cauzei instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel nu a stabilit corect suma ce urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral, din care considerente recursul declarat de Maier Angela urmează a fi admis şi modificată decizia instanţei de apel prin majorarea cuantumului prejudiciului moral. Astfel, reieşind din faptul că răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie.

Prin intentarea cauzei penale şi acordarea recurentei a statutului de bănuit/învinuit i s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, de asemenea, la viaţa sa privată pe care le-a suportat în urma acţiunilor organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti. Prin prisma art. 1423 Cod civil, art. 11 al Legii nr. 1545, instanţa de apel incorect a stabilit că suma de 1000 lei cu titlul de prejudiciu moral este rezonabilă, deoarece reieşind din perioada în care Maier Angela a fost supusă reţinerii şi arestului la domiciliu, precum şi s-a aflat sub control judiciar şi ulterior obligată să nu părăsească ţara, suma menţionată reprezintă o sumă neadecvată, nerezonabilă şi nu va da o evaluare pertinentă daunelor compensatoare, nefiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către recurentă.

În circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel just a concluzionat că sunt întrunite şi aplicabile la caz prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti privind repararea prejudiciului moral cauzat Angelei Maier, însă cuantumul compensaţiei determinat pentru a fi încasat drept prejudiciul moral de 1000 lei, nu este echitabil şi proporţional prejudiciului suferit, fapt ce impune necesitatea majorării acestuia.

Ţinînd cont că urmărirea penală a durat 1244 de zile, dintre care, recurenta fiind privată de libertate prin reţinere în perioada 15.02.2007 – 17.02.2007, după care i-a fost aplicat arest la domiciliu în intervalul de timp 17.02.2007 – 27.04.2007, începînd cu 27.04.2007şi pînă la 25.06.2007 eliberată provizoriu şi supusă controlului judiciar, iar în perioada 25.06.2007 – 12.02.2010 aplicată interdicţia de a părăsi ţara, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 15 000 lei este în măsură să atenueze suferinţele psihice şi fizice cauzate Angelei Maier, fiind echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul suferit, iar suma solicitată în acest sens de către ultima – 300 000 lei, excesivă.

Cu referire la pretenţiile recurentei Angela Maier vis –a – vis de dreptul la prejudiciu material în mărime de 139 511,49 lei, echivalent al sumei de 31 000 Euro, Colegiul menţionează că instanţa de apel corect a apreciat că banii ridicaţi de la reclamantă au fost în valută străină(Euro), iar preţurile au scăzut ca urmare a devalorizării valutei naţionale în raport cu cea europeană, fapt ce presupune că echivalentul în valută naţională a banilor ridicaţi, la momentul restituirii acestora, este mai mare decît echivalentul lor la momentul ridicări, astfel reclamanta nefiind prejudiciată material, iar potrivit legii, se indexează doar sumele în valută naţională.

Mai mult, Colegiul consideră necesar să precizeze că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului (Former King of Greece and Others v. Greece (GC) (satisfacţie echitabilă), nr. 25701/94, § 72), „în cazul în care o hotărâre judecătorească prin care a fost constată o încălcare a unui drept impune statului reclamat o obligaţiune legală de a repara consecinţele acestei încălcări într-o asemenea măsură încât să permită restabilirea pe cât e posibil a situaţiei existente înainte de încălcare”. În acest sens, instanţa de recurs sesizează că mijloacele băneşti în sumă de 31 000 Euro, ridicate de către organele de urmărire penală au fost restituite recurentei, astfel restabilind situaţia existentă la momentul ridicării sumei.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este corectă, cu aplicarea justă a normelor de drept material şi procedural, însă din considerentul că suma dispusă pentru a fi încasată în beneficiul recurentei drept prejudiciu moral nu corespunde duratei urmăririi penale şi suferinţelor de natură psihică la care a fost supusă recurenta, precum şi limitarea dreptului la libera circulaţie al acesteia, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţie şi de admite parţial recursul declarat de către Maier Angela, în partea prejudiciului moral şi de a modifica decizia instanţei de apel prin majorarea cuantumului prejudiciului moral de la 1000 lei la 15 000 lei şi de a respinge ca neîntemeiat recursul, în partea încasării prejudiciului material.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se admite parţial recursul declarat de către Maier Angela. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Maier Angela împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral de la 1000 (una mie) lei pînă la 15 000 (cincisprezece mii) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală