2rac-209/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă:V.Grosu dosarul nr. 2rac-209/14 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către SA „Drumuri Ialoveni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Azidacom” către SA „Drumuri Ialoveni”cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către SRL „Azidacom”, casată hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 iunie 2013 în partea încasării penalităţii, şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 19 martie 2013, reprezentantul reclamantei SRL „Azidacom” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SA „Drumuri Hînceşti” cu privire la încasarea datoriei de 447083,35 lei, a sumei de 160950,60 lei cu titlu de penalitate, precum şi a tuturor cheltuielilor de judecată suportate efectiv de către reclamantă.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantei SRL „Azidacom” a invocat că la data de 01 mai 2012, între SRL „Azidacom” şi SA „Drumuri Hînceşti” a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 01/05-1, în temeiul căruia SRL „Azidacom” a vîndut SA „Drumuri Hînceşti” marfă (pietriş/ sevură) la preţ total de 727083,35 lei. Reprezentantul reclamantei a mai menţionat că faptul executării de către reclamanta SRL „Azidacom” a obligaţiilor sale contractuale, precum şi faptul recepţionării de către pîrîta SA „Drumuri Hînceşti" a mărfii, se confirmă prin facturile fiscale seria FA1363416, seria FA1363417, seria FA1363418, seria FA1363972, seria FA1363985, seria FA1363986, seria FA1363988, seria FA1363987, seria FA1363980, seria FA1363977, seria FA 1363979, seria FA1494987 şi seria FU3774607.

De asemenea, s-a mai indicat că până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, pîrîta SA „Drumuri Hînceşti" a executat obligaţiile pecuniare în volum parţial, achitând din suma totală de 727083,35 lei, doar suma în mărime de 280000,00 lei. Astfel, reprezentantul reclamantei a menţionat că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, datoria pîrîtei SA „Drumuri Hînceşti" faţă de reclamanta SRL „Azidacom” constituie suma de 447083,35 lei. La data de 15 februarie 2013, în adresa pîrîtei SA „Drumuri Hînceşti” a fost înaintată o pretenţie, prin care reclamanta a solicitat achitarea datoriei în mărime de 447083,35 lei, cerere nesoluţionată de către pîrît, din cele indicate de către reprezentantul reclamantei.

La fel, reprezentantul reclamantei a menţionat că potrivit prevederilor punctului 4.1. din contractul privind tranzacţia de vânzare-cumpărare nr.01/05-1 din data de 01.05.2012, pentru achitarea cu întârziere a costului mărfii livrate, cumpărătorul se obligă să achite vânzătorului penalitatea în mărime de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, astfel, în temeiul contractului nominalizat, reprezentantul reclamantei a precizat că reclamanta SRL Azidacom” a calculat penalitatea pentru fiecare zi de întârziere, care constituie suma în mărime de 160950,60 MDL. La data de 12 aprilie 2013, în temeiul prevederilor art. 60 alin. (2) CPC, reclamanta SRL „Azidacom” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor din cererea de chemare în judecată şi şi-a majorat pretenţiile, solicitînd încasarea de la pîrîtul SA „Drumuri Hînceşti” inclusiv şi suma în mărime de 54017 lei, cu titlu de dobândă legală de întârziere.

Ulterior, la data de 15 mai 2013, reclamanta SRL „Azidacom” a înaintat o cerere prin care şi-a concretizat cerinţele din acţiune, astfel încât a solicitat de a dispune încasarea de la pârâta SA „Drumuri Hînceşti”, în beneficiul reclamantei SRL „Azidacom” preţul mărfii livrate în sumă de 447083,35 lei, a penalităţii contractuale de întârziere în sumă de 140608,80 lei, a dobânzii legale de întârziere în sumă de 2519,74 lei şi a tuturor cheltuielilor de judecată suportate efectiv de reclamant (taxa de stat şi cheltuieli de asistenţă juridică). La data de 19 iunie 2013, prin încheiere judecătorească, la cererea reclamantei SRL „Azidacom”, a fost admisă succesiunea în drepturi materiale şi procesuale a pîrîtei SA „Drumuri Hînceşti” de către SA „Drumuri Ialoveni". Mai mult ca atît, reprezentantul reclamantei SRL „Azidacom” a solicitat admiterea acţiunii ca întemeiată şi a explicat că la punctul 4.1 al contractului de vânzare-cumpărare s-a comis o eroare mecanică.

Astfel, reclamanta susţine că pct.4 al contractului stabileşte răspunderea contractuală care include ambele părţi ale contractului, astfel încât pct. 4.1. trebuie interpretat în coroborare cu pct. 4.2. al aceluiaşi contract, or, nu poate fi obligat vânzătorul să poarte răspundere şi pentru neachitarea mărfii şi pentru livrarea mărfii cu întârziere. În acest sens, reprezentantul reclamantei consideră că prin interpretarea corectă a contractului, pârâta trebuie sancţionată pentru neplata la timp a mărfii livrate, la caz penalitatea constituind suma de 140608,80 lei, în caz contrar, clauza contractuală devine 2 absurdă şi nu poate fi executată. La fel, reprezentantul reclamantei a explicat că penalitatea contractuală nu exclude plata dobânzii legale de întârziere conform prevederilor art. 619 Cod Civil, care la caz constituie suma de 2519,74 lei, iar taxa de stat ce urmează a fi încasată de la pârâtă constituie suma de 13450 lei şi 4300 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 24 iunie 2013, a fost admisă parţial acţiunea. S-a încasat de la pîrîta SA „Drumuri Ialoveni” în beneficiul reclamantei SRL „Azidacom” suma de 417083,39 lei cu titlu de datorie, suma de 2519,74 lei cu titlu de dobândă de întîrziere, taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 12588,09 lei. S-a respins pretenţia reclamantei SRL „Azidacom” împotriva SA „Drumuri Ialoveni” privind încasarea penalităţii în sumă de 160950,60 lei, cu menţiunea că hotărîrea primei instanţe privind încasarea sumei de 417083,39 lei este fără drept de executare.

Împotriva hotărîrii nominalizate, apelanta SRL „Azidacom” a declarat apel la 19 iulie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea ce ţine de respingerea cererii reclamantei SRL „Azidacom" privind încasarea penalităţilor şi emiterea unei hotărîri noi, prin care a fi dispusă încasarea forţată de la pîrîta SA „Drumuri Hînceşti”, în beneficiul reclamantei SRL „Azidacom” a sumei de 140608,80 lei, cu titlu de penalităţi, precum şi a cheltuielilor de judecată suportate la depunerea cererii de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de către SRL „Azidacom”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 iunie 2013, în partea în care s- a respins pretenţia reclamantei SRL „Azidacom” împotriva SA „Drumuri Ialoveni” privind încasarea penalităţii în sumă de 160950,60 lei.

S-a emis o hotărîre nouă prin care s-a încasat de la SA „Drumuri Ialoveni” în beneficiul reclamantei SRL „Azidacom” penalitatea în mărime de 140608,80 lei. S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 iunie 2013, în partea în care s-a încasat de la SA „Drumuri Ialoveni” în beneficiul reclamantei SRL „Azidacom” suma de 417083,39 lei cu titlu de datorie, suma de 2519,74 lei cu titlu de dobândă de întîrziere, taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 12588,09 lei, cu menţiunea că hotărîrea primei instanţe privind încasarea sumei de 417083,39 lei este fără drept de executare.

La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, SRL „Azidacom” a solicitat încasarea de la SA „Drumuri Hînceşti”, în beneficiul său, a penalităţii în mărime de 140608,80 lei, calculată pentru neexecutarea contractului nr. 01/05-1 din data de 01 mai 2012. 3 În conformitate cu prevederile art. 624 alin. (1) Cod Civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, invocînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. În corespundere cu prevederile art. 725 Cod Civil, contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credinţe. Contractul se interpretează după intenţia comună a părţilor, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizaţi.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 726 Cod Civil, la interpretarea contractului se va ţine cont de natura lui, de circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de către părţi sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de până la şi de după încheierea contractului, precum şi de uzanţe. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că în prevederile punctului 4.1. din contractul privind tranzacţia de vânzare-cumpărare nr. 01/05-1 din data de 01.05.2012, încheiat între SRL „Azidacom” şi SA „Drumuri Hînceşti”, este stabilit că pentru achitarea cu întârziere a costului mărfii livrate, vânzătorul se obligă să achite cumpărătorului penalitatea în mărime de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar la rubrica în care sunt indicate rechizitele bancare, părţile au indicat că vînzător este SA „Drumuri Hînceşti", iar cumpărător este SRL „Azidacom" (f.d.

5-7). Avînd în vedere circumstanţele elucidate coroborat cu normele legale enunţate supra, instanţa de apel a considerat că prima instanţă nelegitim şi neîntemeiat a respins pretenţia reclamantei SRL „Azidacom” referitoare la obligarea SA „Drumuri Hînceşti” de a plăti penalitate în mărime de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere a executării contractului nr. 01/05-1 din data de 01.05.2012, motivînd că prevederea contractuală din pct. 4.1., reflectă voinţa părţilor la caz şi prin ea părţile contractului au stabilit de comun acord, anticipat şi prin apreciere comună cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor asumate.

Or, instanţa de apel a menţionat că la întocmirea punctului 4.1. din contractul privind tranzacţia de vânzare-cumpărare nr. 01/05-1 din data de 01.05.2012, încheiat între SRL „Azidacom” şi SA „Drumuri Hînceşti", a fost comisă o eroare de redactare şi în acest mod părţile contractului au indicat în mod eronat că pentru achitarea cu întârziere a costului mărfii livrate, vânzătorul - SRL „Azidacom", se obligă să achite cumpărătorului - SA „Drumuri Hînceşti", penalitate în mărime de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, or din natura raportului juridic stabilit între vînzătorul - SRL „Azidacom" şi cumpărătorul - SA „Drumuri Hînceşti”, precum şi din interpretarea prevederilor din pct. 4.1.

din contract, nicidecum nu rezultă că vînzătorul - SRL „Azidacom” îşi achită singur marfa pe care o livrează cumpărătorului - SA „Drumuri Hînceşti” şi încă se mai obligă să plătească 4 cumpărătorului o penalitate în mărime de 0,2 % din preţul mărfii livrate, deoarece, obligaţia de achitare a mărfii, conform contractului nominalizat, aparţine cumpărătorului SA „Drumuri Hînceşti”.

Mai mult decît atît, instanţa de apel a stabilit că prima instanţă nelegitim şi neîntemeiat a conchis că SRL „Azidacom" a apreciat unilateral prevederile contractuale, care reglementează clauza penală şi eronat a stabilit că prin interpretarea contractului invocată de către SRL „Azidacom", ar depăşi limitele voinţei părţilor contractante, or din analiza tuturor celorlalte prevederi ale contractului, instanţa de apel a considerat că este incontestabilă natura raporturilor juridice stabilite prin voinţa părţilor şi că în situaţia dată, părţile nu trebuie să se limiteze doar la sensul literal al termenilor utilizaţi, dar trebuie, în conformitate cu prevederile art. 726 Cod Civil, să ţină cont de natura contractului, de circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea care poate fi dedusă din comportamentul părţilor de până la şi de după încheierea contractului.

Instanţa de apel a notat că în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, este de înţeles că instanţele de judecată, trebuie în hotărârile sale, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. La 13 februarie 2014 SA „Drumuri Ialoveni” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului SA „Drumuri Ialoveni” a indicat că, consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Consideră recurentul că concluzia instanţei de fond precum că prin interpretarea invocată de reclamant instanţa de judecată ar depăşi limitele voinţei părţilor contractante este corectă şi legitimă. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

5 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Drumuri Ialoveni” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele SA „Drumuri Ialoveni” formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SA „Drumuri Ialoveni”, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 6 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Drumuri Ialoveni” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SA „Drumuri Ialoveni” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 7