2ri-36/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Prima instanţă: N. Budăi dosarul nr. 2ri-36/14 DECIZIE 09 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd cererile de recurs depuse de către Întreprinderea Individuală „A. Istrati” şi de avocatul Ion Matuşenco în interesele societăţii cu răspundere limitată „Inter Trade Investment Company”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Inter Trade Investment Company” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea Individuală „A.

Istrati”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, prin care a fost respinsă cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati” şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014 prin care a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de „Inter Trade Investment Company” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati”, con st ată La data de 02.01.2014, „Inter Trade Investment Company” SRL a depus cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati”, s. Susleni raionul Orhei MD-3548, c/f 1006606007846, invocînd supra îndatorarea întreprinderii şi incapacităţii de plată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014 s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de reprezentantul creditorului „Inter Trade Investment Company” SRL – Ion Matuşenco, privitor la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati”. S-au aplicat următoarele măsuri de asigurare faţă de debitorul Î.I. „A. Istrati” în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate în scopul prevenirii modificării stării bunurilor: a) s-a numit în calitate de administrator provizoriu al debitorului pe Î.I.

„Griţcu Marcu” în persoana lui Marcu Griţcu; b) s-a prescris că deciziile privind gestionarea patrimoniului debitorului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului 1 provizoriu; c) s-a permis înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu; d) s-a aplicat sechestru pe bunurile (inclusiv hârtiile de valoare), conturile bancare ce aparţin debitorului cu drept de proprietate şi pe corespondenţa comercială. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 s-a respins cererea introductivă depusă de „Inter Trade Investment Company” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati”, s. Susleni raionul Orhei MD-3548, c/f 1006606007846 din motivul lipsei temeiurilor cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate.

S-a arogat măsurile de asigurare aplicate faţă de Î.I. „A. Istrati”, s. Susleni raionul Orhei MD-3548, c/f 1006606007846, aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16.01.2014. La data de 14.02.2014 Întreprinderea Individuală „A. Istrati” a depus recurs asupra încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de încetare a procesului, precum şi anularea tuturor măsurilor de asigurare prin anularea interdicţiilor şi împuternicirilor administratorului provizoriu. În motivarea recursului s-a invocat că pe rolul Judecătoriei Orhei se află spre examinare deja din luna decembrie 2013 dosarul nr. 2e-176/2013 în cadrul procesului civil SRL „Inter Trade Investment Company” către GŢ „Istrati Elizaveta” şi Î.I.

„Istrati A.” privind încasarea datoriei, penalităţilor de întîrziere în sumă de 343096 Euro . Astfel în temeiul art. 170 al CPC al RM instanţa de apel urma să nu dea curs cererii şi să o restituie deoarece practic la o altă instanţă se află pe rol un litigiu cu acelaşi obiect, temeiuri şi părţi. Cererea de insolvabilitate avînd doar ca scop înlăturarea conducerii de la gestionarea gospodăriei, preluarea bunurilor şi blocarea activităţii întreprinderii. Se indică că Î.I. „A. Istrati” nu este debitor al acestui creditor el are doar calitatea de garant pe unele obligaţii asumate de către GŢ „Istrati Elizaveta” care este solvabilă şi poate onora obligaţia cu bunurile sale. Doar în cazul în care debitorul iniţial nu ar putea achita datoria, doar atunci reclamantul ar putea cere de la recurent executarea obligaţiei garantate, inclusiv prin gaj.

La data de 21 februarie 2014 avocatul Ion Matuşenco în interesele SRL „Inter Trade Investment Company” a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea intentării procesului simplificat al falimentului. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că în condiţia dată, dacă la data de 16 ianuarie 2014 instanţa de insolvabilitate a dispus admiterea cererii introductive, atunci decizia adoptată la data de 18 februarie 2014 vine în contradicţie cu soluţia iniţială, deoarece hotărârea din 18 februarie 2014 contravine soluţiei adoptate în data de 16 ianuarie 2014 şi este contrară normei art. 136 al 2 Legii insolvabilităţii.

În aşa mod, instanţa de insolvabilitate a neglijat materialele procedurii de insolvabilitate şi anume: În temeiul contractului încheiat între creditorul SRL „Inter Trade Investment Company” şi debitor şi care a generat creanţa indicată în cererea introductivă, fidejusor al executării creanţei este Î.I. „Aurel Istrati”. Din actele prezentate rezultă, că anterior depunerii cererii introductive, la data de 24.12.2013, executorul judecătoresc N. Nicolaescu, a aplicat sechestru asupra bunurilor debitorului, în temeiul titlului executoriu prezentat de către creditorul SRL „Inter Trade Investment Company”. La data de 04.01.2014, însă, s- a constatat lipsa bunurilor sechestrate, iar debitorul a refuzat să dea careva explicaţii la acest compartiment şi anume unde au fost duse bunurile pe care s-a dispus aplicarea sechestrului.

Mai mult ca atât, a ameninţat paza angajată de executor, cu aportul financiar al SRL „Inter Trade Investment Company”, fapt ce se demonstrează şi prin confirmarea eliberată de Inspectoratul de Poliţie Orhei. Nici la etapa anterioară, nici la etapa examinării cererii introductive debitorul nu a prezentat actele contabile ale întreprinderii. El nu a dat careva explicaţii, iar cererile adresate organelor de poliţie prin care se invocă sustragerea bunurilor de către persoane necunoscute, care de facto erau autorizate de către administratorul provizoriu sunt neîntemeiate şi se prezintă a fi drept blocare a exercitării atribuţiilor administratorului provizoriu. La data de 19 februarie 2014 Î.I. „A.

Istrati” la Curtea de Apel Chişinău a depus o cerere prin care a solicitat retragerea recursului declarat de la 14.02.2014, pe motivul emitere hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014. Verificînd temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu hotărîrea contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de avocatul Ion Matuşenco în interesele SRL „Inter Trade Investment Company” întemeiat şi care urmează a fi admis, din următoarele considerente. Referitor la recursul declarat de Î.I. „A. Istrati” instanţa de recurs relevă că aceasta urmează a fi încetat pe motivul retragerii acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 443 alin. (1) CPC, pînă la pronunţarea deciziei, recurentul are dreptul să-şi retragă recursul printr-o cerere scrisă. Cererea de retragere a recursului se depune în instanţa care a fost învestită cu judecarea recursului. Astfel, cum denotă actele cauzei, pînă la examinarea recursului, recurentul Î.I. „A. Istrati” a înaintat instanţei, cerere de retragere a recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 3 Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu art. 212 alin. (4) CPC, explică recurentului, Î.I. „A. Istrati”, efectele admiterii retragerii recursului şi încetării procedurii de recurs stipulate în art. art. 266 alin. (2) şi 443 alin. (2) CPC, şi anume că în caz de admitere a cererii de retragere a recursului şi încetării procedurii în recurs nu se mai admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi recurent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Avînd în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 alin. (5) CPC, retragerea recursului de către recurentul Î.I. „A. Istrati” nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios adminitrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite retagerea recursului declrat de Î.I. „A. Istrati” şi de a înceta procedura în recurs. În ce priveşte recursul declarat de avocatul Ion Matuşenco în interesele SRL „Inter Trade Investment Company”, instanţa de recurs consideră că acesta este întemeiat, şi urmează a fi admis, cu casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea cauzei la rejudecare, reieşind din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral hotărîrea instanţei de apel (prima instanţă) şi să trimită pricina spre rejudecare în prima instanţă în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, a fost respinsă cererea introductivă depusă de „Inter Trade Investment Company” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati”. Instanţa de insolvabilitate, la adoptarea soluţiei sale a indicat că: afirmaţia creditorului, precum că debitorul Î.I.

„A. Istrati” este supraîndatorat şi se află în incapacitate totală de plată, nu a fost confirmată prin probe veridice în cadrul şedinţei de judecată, ci dimpotrivă, s-a stabilit, că debitorul principal pe creanţa de 343 096 Euro este nu ÎI „A. Istrati”, ci G.Ţ. „Elizaveta Istrati”, pe cînd Î.I. „A. Istrati”, în calitate de fidejusor, şi-a asumat obligaţia de a garanta restituirea datoriei de 4 000 000 lei a G.Ţ. „Elizaveta Istrati” faţă de creditorul „Inter Trade Investment Company” SRL, conform contractului de împrumut nr.014 din 10.09.2013. Totodată instanţa de insolvabilitate a invocat că din actele administrate la dosar, extrasele din registrul bunurilor imobile, actul de evaluare, întocmit de SRL „Muscat", certificatul eliberat de către Inspectoratul de Stat „INTEHAGRO”, certificatul eliberat de Primăria Berezlogi r-nul Orhei, procesele-verbale de sechestru şi de constatare, întocmite de către executorul judecătoresc N. 4 Nicolăescu, s-a constatat, că G.Ţ.

„Elizaveta Istrati” este solvabilă, are capacitate de plată, avînd în proprietate bunuri mobile şi imobile. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia instanţei de insolvabilitate una pripită, bazată pe interpretarea greşită a normelor de drept material din considerentele ce urmează. Din materialul probator prezentat instanţei de recurs, se atestă că la 02.01.2014, „Inter Trade Investment Company” SRL a depus cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I. „A. Istrati”, invocînd supra îndatorarea întreprinderii şi incapacităţii de plată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014 s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de reprezentantul creditorului „Inter Trade Investment Company” SRL – Ion Matuşenco, privitor la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Î.I.

„A. Istrati”. Astfel, creditorului „Inter Trade Investment Company” SRL, avînd creanţa în valoare de 343 096 euro conform contractelor de împrumut din 10.09.2013 şi 13.09.2013, încheiate între GŢ „Istrati Elizaveta” şi „Inter Trade Investment Company” SRL, la care Î.I. „A. Istrati” este fidejusor, prin urmare acesta din urmă poartă răspundere în deplină măsură ca şi GŢ „Istrati Elizaveta” avînd aceleiaşi obligaţiuni de restituire a contractelor de împrumut din 10.09.2013 şi 13.09.2013. Cu atît mai mult Î.I. „A. Istrati” semnînd contractul de fidejusiune nr. 014 din 10.09.2013 a garantat executarea obligaţiilor asumate de G.Ţ. „Elizaveta Istrati” în sumă de 4 000 000 lei. Prin urmare, concluzia instanţei de insolvabilitate cu privire la faptul că debitorul principal este GŢ „Istrati Elizaveta” şi nu Î.I.

„A. Istrati” nu are obligaţia directă de restituire a împrumutului, este una pripită fiind în contradicţie cu materialele cauzei. Instanţa de recurs ţine să menţioneze că drept urmare a emiterii încheierii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013 privind aplicarea sechestrului asupra bunurilor şi GŢ „Istrati Elizaveta” şi Î.I. „A. Istrati”, în cadrul asigurării acţiunii depuse de Inter Trade Investment Company” SRL, de către executorul judecătoresc Nicolaescu Nicolae s-a constatat imposibilitatea executării încheierii de aplicare a sechestrului în deplină măsură pe motivul lipsei masei debitoriale, precum şi faptul că Î.I. „A. Istrati” refuză prezentarea actelor contabile. Totodată, instanţa de insolvabilitate preamatur a ajuns la concluzia că Î.I.

„A. Istrati” este solvabil invocînd că deţine un şir de bunuri mobile şi imobile, care acoperă creanţa a „Inter Trade Investment Company” SRL. Însă contrar acestei concluzii, analizînd înscrisurile anexate, instanţa de recurs a stabilit că depozitele situate în s. Susleni, r-nul Orhei situate pe terenul cu suprafaţa de 0,873 ha cu nr. cadastral 6469302016 care aparţine cu drept de proprietate lui Istrati Elizaveta, sunt grevate încă din anul 2012 la BC „Moldova- 5 Agroindbank” SA în temeiul contractului de ipotecă nr. S120145A cu valoarea de 800 000 lei, şi prin urmare nu pot asigura rambursarea creditului acordat de creditorul-recurent. La fel nu poate fi considerată drept probă certificatul eliberat de Inspectoratul de Stat „Intehagro”, deoarece acesta confirmă doar faptul deţinerii de către GŢ „Istrati Elizaveta” a tehnicii agricole, care nu este parte pe cauza dată.

Cu atît mai mult, certificatul în cauză este anexat în copie fără a fi autentificat în modul prevăzut de lege. În ce priveşte certificatul eliberat de Primăria com. Berezlogi, r-nul Orhei prin care se confirmă că Î.I. „A. Istrati” a luat în folosinţă fîntîna arteziană, nu are nici o relevanţă cu speţa în cauză deoarece nu face parte de masa debitorială. Colegiul ţine să menţioneze că raporturile de evaluare efectuate de Compania de evaluare şi Comerţ „Muscat” SRL sunt efectuate la solicitarea GŢ „Istrati Elizaveta” şi asupra proprietăţii acestuia, neavînd nici o tangenţă asupra cererii privind intentarea procesului de insolvabilitate înaintat faţă de Î.I. „A. Istrati”. Prin urmare, concluziile instanţei de insolvabilitate, cu privire la faptul că Î.I.

„A. Istrati” este solvabil, este la moment pripită, neavînd suport probatoriu. Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu să se limiteze de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de insolvabilitate nu conţine o argumentare clară din care să rezulte cert cum s-a constatat soluţia adoptată, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate, în alt complet de judecători. La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate în prezenta decizie şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. C) alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 6 d e c i d e: Se încetează procedura de recurs depusă de Î.I. „A. Istrati”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, în pricina civilă depusă de societatea cu răspundere limitată „Inter Trade Investment Company” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea Individuală „A. Istrati”. Se menţionează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi recurent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri. Se admite recursul declarat de avocatul Ion Matuşenco în interesele societăţii cu răspundere limitată „Inter Trade Investment Company”.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Inter Trade Investment Company” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea Individuală „A. Istrati”, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat Elena Covalenco Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7