2ra-971/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr.2ra-971/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Andrei Zosim şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Zosim împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Andrei Zosim şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 26 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 13 februarie 2013, Andrei Zosim a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 10 martie 2005, a fost pornită cauza penală pe semnele componenţei de infracţiune prevăzută de art. 329 alin. (2) lit. a) din Codul penal, adică încălcarea prin neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat decesul pacientului. La 23 decembrie 2005, el a fost pus sub învinuire în baza art. 213 alin. (2) lit. b) din Codul penal. În aceeaşi zi, i-a fost aplicată măsura de preventivă – obligaţia de a nu părăsi localitatea. Ulterior, la 21 martie 2006, i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea definitivă, iar la 27 martie 2006, cauza penală a fost expediată în instanţa de judecată spre examinare. Menţionează că prin sentinţa Judecătoriei Străşeni din 18 iulie 2008 el a fost achitat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 lit. b) din Codul penal, din motiv că fapta nu întruneşte elementele componenţei de infracţiune, fiind revocată măsura preventivă aplicată.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 a fost respins apelul acuzatorului de stat şi menţinută sentinţa primei instanţe. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2009 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanţei de apel şi dispusă rejudecarea cauzei penale de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2009 a fost admis apelul procurorului, casată sentinţa primei instanţe, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care Andrei Zosim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 213 lit. b) din Codul penal, stabilindu-i o pedeapsă de 3 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în domeniul medicinii pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 din Codul penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei cu închisoare aplicate lui Andrei Zosim, pe un termen de probă de 3 ani. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 08 iunie 2010 a fost admis recursul ordinar declarat de către el, casată decizia instanţei de apel şi dispusă rejudecarea cauzei penale de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2011 a fost respins apelul acuzatorului de stat şi menţinută sentinţa primei instanţe din 18 iulie 2008. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 07 februarie 2012 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procuror împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2011 şi sentinţei Judecătoriei Străşeni din 18 iulie 2008, cu menţinerea hotărârii atacate. Susţine că la 04 decembrie 2002, în baza ordinului nr. 39 cu privire la suspendarea contractului individual de muncă, emis de către şeful IMSP Spitalul raional Străşeni, a fost suspendat din funcţia de medic obstetrician-ginecolog până la primirea deciziei de către Comisia pentru efectuarea controlului de serviciu pentru examinarea cauzelor decesului gravidei S. Darii.

La 13 decembrie 2004, prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 113-p §2c cu privire la suspendarea categoriei de calificare, i-a fost suspendată categoria a doua în obstetrică-ginecologie, iar acest fapt s-a răsfrîns negativ asupra salarizării sale. La 31 ianuarie 2005, prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 12-p §1, i-a fost retrasă categoria de calificare, cu permisiunea evaluării gradului de calificare profesională şi atestare peste un an de la data semnării ordinului. Menţionează că pe parcursul examinării cauzei penale, cariera sa de medic permanent era sub influienţa factorilor negativi, generată de şeful IMSP Spitalul raional Străşeni, practic la orice adunare numaidecît era intimidat şi pus ca exemplu negativ.

Ulterior, la 23 iunie 2005, a fost impus să scrie cerere de transfer de la Secţia maternitate a IMSP Spitalul raional Străşeni la Centrul de Sănătate Străşeni, iar la 03 ianuarie 2006, iarăşi a fost impus să scrie cerere de transfer de la Centrul de Sănătate Străşeni la Secţia Consultativă Străşeni, fapt care s-a răsfrânt negativ asupra stării sale materiale. Afirmă că pe parcursul activităţii sale în perioada examinării dosarului penal, a schimbat trei cabinete de lucru, unde a avut condiţii inadmisibile de lucru conform regulamentului. Invocă că prin publicarea articolelor în ziarul Străşeneanca nr. 12(281) din 01 aprilie 2005 şi nr. 18(287) din 13 mai 2005 i-a fost lezată onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională.

La fel, au fost postate informaţii şi comentarii în internet. Practic majoritatea persoanele, întâlnindu-l pe stradă, se uitau la el şi îl tratau ca pe un criminal, infractor ce a curmat viaţa unei fete însărcinate. Mai invocă că în anul 2005, el a depus actele pentru participare la programul de angajare a personalului medical în orientul mijlociu desfăşurat de către Centrul românesc de afaceri, care oferea posibilitatea obţinerii contractelor de muncă în U.A.E., Kuwait, Qatar, Bahrain, Arabia Saudită, în spitale şi clinici particulare, cu oferirea unui salariu de 1000-2500 dolari SUA lunar, în funcţie de experienţă şi calificare.

Cunoscuţii săi, care au fost angajaţi ca medici ginecologi, au obţinut un salariu mediu de 2500 dolari SUA pe lună, însă el, aflându-se sub urmărire penală, nu a putut să participe în deplină măsură la acest program şi nu a beneficiat de un contract de muncă în străinătate, astfel, a ratat un venit de 90000 dolari SUA, ceea ce la moment constituie suma de 1082700 lei. Afirmă că pe parcursul derulării urmării penale, examinării cauzei penale în instanţa de judecată, el nu a avut posibilitatea de a se deplasa peste hotarele Republicii Moldova. Susţine că prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, care se exprimă prin enorme suferinţe psihice, care s-au răsfrânt negativ asupra sa şi asupra familiei sale.

Prin urmare, solicită încasarea din contul pârâtului a venitului ratat în sumă de 1082700 lei, a sumei de 2000000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 8500 lei. Ulterior, Andrei Zosim a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a salariului restant în sumă de 8259,09 lei şi a adaosului pentru categoria de calificare neachitat în perioada suspendării şi retragerii ei în mărime de 3077,64 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 iulie 2013 a fost atrasă în proces Procuratura Generală în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Andrei Zosim suma de 11336,73 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 8500 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Andrei Zosim şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Andrei Zosim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a pretenţiilor cu privire la încasarea venitului ratat şi repararea prejudiciului moral.

Recurentul Andrei Zosim, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată. Menţionează că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra pretenţiei cu privire la încasarea venitului ratat în mărime de 1082700 lei, această pretenţie fiind examinată în cadrul şedinţei de judecată. Susţine că în anul 2005, el a depus actele pentru participare la programul de angajare a personalului medical în orientul mijlociu desfăşurat de către Centrul românesc de afaceri, care oferea posibilitatea obţinerii contractelor de muncă în U.A.E., Kuwait, Qatar, Bahrain, Arabia Saudită, în spitale şi clinici particulare, cu oferirea unui salariu de 1000-2500 dolari SUA lunar, în funcţie de experienţă şi calificare.

În legătură cu acest fapt, el a primit atestat, prin care i-a fost echivalată diploma sa de studii cu cele româneşti, a avut interviuri şi testări, pe care le-a trecut cu succes. Cunoscuţii săi, care au fost angajaţi ca medici ginecologi, au obţinut un salariu mediu de 2500 dolari SUA pe lună, însă el, aflându-se sub urmărire penală, nu a putut să participe în deplină măsură la acest program şi nu a beneficiat de un contract de muncă în străinătate, astfel, a ratat un venit de 90000 dolari SUA, ceea ce la moment constituie suma de 1082700 lei.

Afirmă că odată cu excluderea sa din staţionar, el a ratat posibilitatea de a obţine categoria superioară de calificare profesională, ceea ce este un adaos la salariu de 50% la salariul de funcţie şi numai după o respecializare de secundariat clinic de cel puţin trei ani, el poate fi restabilit la locul precedent de lucru – medic ordinator în secţia patologie a gravidelor a Spitalului raional Străşeni şi să obţină dreptul de a efectua servicii de noapte. Invocă că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanţa nu a luat în consideraţie faptul că el s-a aflat sub urmărire penală şi judecată pe parcursul la şapte ani de zile. La fel, în această perioadă, nu a avut posibilitatea de a pleca la odihnă la mare, munte, precum şi la diferite conferinţe, seminare pentru perfecţionarea nivelului profesional.

Mai invocă că prin publicarea articolelor în ziarul Străşeneanca nr. 12(281) din 01 aprilie 2005 şi nr. 18(287) din 13 mai 2005 i-a fost lezată onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională. La fel, au fost postate informaţii şi comentarii în internet. Practic majoritatea persoanele, întâlnindu-l pe stradă, se uitau la el şi îl tratau ca pe un criminal, infractor ce a curmat viaţa unei fete însărcinate. Menţionează că în rezultatul celor întâmplate, el a suportat enorme suferinţe psihice, care s-au răsfrânt negativ asupra sa şi asupra familiei sale, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral în sumă de 2000000 lei.

La 05 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerinţei privind încasarea venitului ratat şi diminuare a sumei acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi a apreciat arbitrar probele. Menţionează că urmărirea penală a fost pornită la 10 martie 2005, iar la 23 decembrie 2005, Andrei Zosim a fost pus sub învinuire.

Astfel, în situaţia în care suspendarea contractului individual de muncă (ordinul nr. 39 din 04 decembrie 2004) şi suspendarea categoriei de calificare (ordinul nr. 113-p din 13 decembrie 2004) au avut loc până la intentarea urmăririi penale, atunci nu există legătură cauzală între decizia angajatorului cu privire la suspendare şi acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţei de judecată. Mai mult decât atât, Andrei Zosim nu a contestat ordinele menţionate. Consideră că instanţa neîntemeiat a dispus încasarea din contul statului în beneficiul lui Andrei Zosim a sumei de 11336,73 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Susţine că conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara şi tragerii ilegale la răspundere penală. Afirmă că pentru angajarea răspunderii statului din cauza prejudiciului cauzat prin erori judiciare şi de urmărirea penală, sunt necesare unele condiţii speciale şi, anume, acţiunea procesuală urmează să fie declarată ilegală. Invocă că în speţă, lui Andrei Zosim i-a fost aplicată una dintre cele mai uşoare măsuri preventive – obligarea de a nu părăsi localitatea.

Andrei Zosim nu a contestat ordonanţa privind instituirea măsurii preventive, iar aceasta a fost revocată prin sentinţa din 18 iunie 2008. Mai invocă că Andrei Zosim nu a prezentat probe suficiente, care ar demonstra ce suferinţe fizice a suportat, precum şi caracterul şi gradul suferinţelor psihice suportate. Menţionează că instanţa de judecată nejustificat a admis integral pretenţia lui Andrei Zosim cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, deoarece acţiunea a fost admisă parţial. Prin referinţa depusă la 19 martie 2014 Ministerul Justiţiei a solicitat de a respinge recursul lui Andrei Zosim ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 26 martie 2014 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 1405 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. În temeiul dispoziţiilor legale citate se instituie obligaţia generală a statului de a repara persoanelor fizice prejudiciul material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 10 martie 2008, organul de urmărire reprezentat de ofiţerul urmăririi penale al SUP a Comisariatului raional de poliţie Străşeni a pornit urmărirea penală în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. a) din Codul penal. La 10 noiembrie 2005, conform ordonanţei de recunoaşterea a persoanei în calitate de bănuit, Andrei Zosim a fost recunoscut în calitate de bănuit. La 09 octombrie 2008, prin ordonanţa de punere sub învinuire, Andrei Zosim a fost pus sub învinuire, fiindu-i încriminată săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 lit. b) din Codul penal. Prin ordonanţa privind aplicarea măsurii preventive din 24 martie 2006 a fost dispusă aplicarea faţă de învinuitul Andrei Zosim a măsurii preventive – obligarea de a nu părăsi localitatea pe un termen de 30 zile.

De asemenea, s-a constatat că prin sentinţa Judecătoriei Străşeni din 18 iulie 2008 Andrei Zosim a fost achitat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 lit. b) din Codul penal, din motiv că fapta nu întruneşte elementele componenţei de infracţiune, fiind revocată măsura preventivă aplicată faţă de acesta – obligarea de a nu părăsi localitatea. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 a fost respins apelul acuzatorului de stat şi menţinută sentinţa primei instanţe. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2009 a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Chişinău, casată decizia instanţei de apel şi dispusă rejudecarea cauzei penale de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2009 a fost admis apelul procurorului, casată sentinţa primei instanţe, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care Andrei Zosim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 213 lit. b) din Codul penal, stabilindu-i o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau exercita o anumită activitate în domeniul medicinii pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 din Codul penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei cu închisoare aplicate lui Andrei Zosim pe un termen de probă de 3 ani. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 08 iunie 2010 a fost admis recursul ordinar declarat de către condamnatul Andrei Zosim, casată decizia instanţei de apel şi dispusă rejudecarea cauzei penale de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2011 a fost respins apelul acuzatorului de stat şi menţinută sentinţa primei instanţe din 18 iulie 2008. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 07 februarie 2012 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2011 şi sentinţei Judecătoriei Străşeni din 18 iulie 2008, cu menţinerea hotărârii atacate.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Andrei Zosim a solicitat încasarea sumei de 1097536,73 lei, care constă din salariul neachitat în sumă de 8259,09 lei, adaosul pentru categoria de calificare neachitat în perioada suspendării şi retragerii ei în mărime de 3077,64 lei, venitul ratat în sumă de 1082700 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică suportate în cadrul dosarului penal în sumă de 5500 lei, a sumei de 2000000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una întemeiată şi legală. Conform art. 7 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite.

Din materialele dosarului rezultă că prin ordinul Instituţiei medico-sanitare publice Spitalul raional Străşeni „Cu privire la suspendarea contractului individual de muncă” nr. 39 din 04 decembrie 2004 a fost suspendat contractul individual de muncă cu medicul obstetrician-ginecolog Andrei Zosim, începând cu 04 decembrie 2004, pînă la primirea deciziei de către Comisia Ministerului Sănătăţii. Conform certificatului de salariu din 10 iulie 2013, eliberat de către IMSP Spitalul raional Străşeni, salariul lui Andrei Zosim în perioada 04 decembrie 2003- 04 decembrie 2004 a constituit 14792 lei.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că în urma suspendării contractului individual de muncă pe o perioadă de 201 zile, Andrei Zosim a fost privat de dreptul de a munci şi a fost lipsit de salariul în sumă de 8259,09 lei, salariul mediu pe zi al acestuia fiind de 41,09 lei.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 113-p §2 din 13 decembrie 2004 a fost suspendată, începând cu 08 decembrie 2004, aplicarea ordinului nr. 95-p §8 din 06 decembrie 2001 privind conferirea categoriei a doua în obstetrică-ginecologie lui Andrei Zosim, medic obstetrician-ginecolog, Instituţia medico-sanitară publică Spitalul raional Străşeni, iar prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 12-p §1 din 31 ianuarie 2005 a fost retrasă categoria de calificare lui Andrei Zosim şi a fost permisă evaluarea gradului de calificare şi profesională şi atestarea lui Andrei Zosim peste un an de la data semnării ordinului, categoria de calificare fiind returnată începând cu luna martie 2006. Conform chitanţelor salariale, anexate la materialele dosarului, adaosul pentru categoria de calificare constituia suma de 224,10 lei (f. d. 127, 128). Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că în urma retragerii categoriei de calificare pe o perioadă de 412 zile, Andrei Zosim a fost lipsit de adaosul pentru categoria de calificare în sumă de 3077,64 lei.

În contextual celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii de Apel Chişinău consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Andrei Zosim salariul neachitat în sumă de 8259,09 lei şi adaosul pentru categoria de calificare în sumă de 3077,64 lei, iar argumentele invocate de către recurentul Ministerul Justiţiei în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate. În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

La materialele dosarului a fost anexată informaţia oferită de Job Service Ltd cu privire la posibilitatea obţinerii de contracte de muncă în U.A.E., Kuwait, Qatar, Bahrain, Arabia Saudită în spitale şi clinici particulare, însă Andrei Zosim nu a prezentat probe pertinente şi veridice, care ar confirma că în perioada urmării penale sau a judecării cauzei penale, a încheiat vreun contract individual de muncă, pe care nu l-a putut executa din vina măsurilor preventive aplicate de către organul de urmărire penală. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii de Apel Chişinău consideră că instanţele judecătoreşti corect au respins pretenţia recurentului Andrei Zosim cu privire la încasarea venitului ratat în sumă de 1082700 lei, iar argumentele invocate de către recurentul-reclamant în acest sens nu pot fi reţinute, deoarece sunt neîntemeiate.

Conform art. 11 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Or, conform art. 1423 din Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Actele pricinii denotă faptul că în privinţa lui Andrei Zosim a fost începută o urmărire penală şi în cadrul acesteia, ultimul a fost recunoscut în calitate de bănuit, a fost pus sub învinuire şi interogat în calitate de învinuit, i-a fost aplicată măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi localitatea ţara şi a fost interogat în calitate de inculpat.

De asemenea, actele pricinii denotă faptul că pe toată perioada efectuării urmăririi penale şi examinării cauzei în instanţa de judecată, Andrei Zosim a fost chemat la organele de urmărire penală şi în instanţele judecătoreşti, astfel, fiindu-i cauzate suferinţe sufleteşti şi psihice, ce s-au exprimat prin jignire, ruşine şi stare de disconfort. Mai mult ca atît, Andrei Zosim activînd în calitate de medic obstetrician- ginecolog la Instituţia medico-sanitară publică Spitalul raional Străşeni, i-a fost lezată reputaţia profesională. Totodată, instanţa de recurs reţine că împotriva recurentului-reclamant nu au fost luate măsuri privative de libertate, respectiv, în acest răstimp, acesta a beneficiat de prezumţia nevinovăţiei.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, având în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi retrăirile suportate de către recurentul-reclamant, consideră că instanţele judecătoreşti corect au încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Andrei Zosim suma de 20000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, sumă care poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie persoanei vătămate, la caz recurentului-reclamant Andrei Zosim, iar argumentele invocate de către recurenţi în acest sens nu pot fi reţinute, conform celor expuse.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au încasa din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Andrei Zosim cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Din materialele dosarului rezultă că la 20 august 2012, Andrei Zosim a încheiat cu avocatul Valeriu Verejan contractul de asistenţă juridică nr. 647, conform căruia avocatul Valeriu Verejan s-a obligat să-i acorde lui Andrei Zosim asistenţă juridică, pentru care ultimul a achitat avocatului suma de 3000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 382537/647 din 20 august 2012 (f. d. 72). Argumentul invocat de către recurentul Ministerul Justiţiei precum că instanţele judecătoreşti nejustificat a admis integral pretenţia lui Andrei Zosim cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, deoarece acţiunea a fost admisă parţial, nu poate fi reţinut, dat fiind faptul că suma de 3000 lei, încasată cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, este o sumă necesară, reală şi rezonabilă.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Andrei Zosim şi Ministerul Justiţiei.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 26 iulie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Zosim împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi