3ra-435/14 — Contestarea ordinului de concediere

La 27 martie 2013, reclamanta Ecaterina Țîganciuc a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva pîrîtului Ministerul Afacerilor Interne, solicitând anularea ordinului MAI nr.166 EF privind concedierea sa din funcția de polițist- șofer al Serviciului poliției judecătorești al Comisariatului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău, cu restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Ecaterina Țîganciuc a invocat faptul, că a satisfăcut serviciul în organele afacerilor interne mai mult de 17 ani și 8 luni, în grad de plutonier de poliție în funcție de “polițist-șofer al serviciului poliției judecătorești al CPs Buiucani”. La 06 martie 2013 prin ordinul MAI nr.166 EF, a fost concediată conform art. 47 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în legătură cu lichidarea subdiviziunii și reducerea statelor de personal.

Reclamanta a menționat, că angajatorul a încălcat procedura de concediere în cazul reducerii statelor de personal, deoarece funcția deținută de ea nu a fost lichidată, nu i-a fost propusă o altă funcție, precum și nu a fost prevenită cu două luni înainte despre reducerea funcției date, conform legislației în vigoare. Poziţia instanţelor de fond şi de apel:

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a anulat ordinul de concediere nr. 166 EF din 06 martie 2013 emis de Ministerul Afacerilor Interne în partea ce ține de concedierea cet. Țîganciuc Ecaterina, ca fiind ilegal. S-a restabilit Țîganciuc Ecaterina în funcția de polițist șofer al serviciului poliției judecătorești al Comisariatului de Poliție al sectorului Buiucani începînd cu data de 11 martie 2013. S-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Ecaterinei Țîganciuc salariul restant pentru lipsa forțată de la muncă în mărime de 13 089 (treisprezece mii optzeci și nouă) lei 86 bani. S-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne taxa de stat în mărime de 3% din valoarea pretențiilor admise, ceea ce constituie 392 (trei sute nouăzeci și doi) lei și 70 bani. Hotărîrea privind repunerea în funcție și încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 3850, 00 lei se execută imediat. Solicitarea recurentului:

La 30 ianuarie 2014, recurentul Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 şi a hotărârii judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, solicitând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii.

Prin încheierea din 02 aprilie 2014, recursul a fost recunoscut admisibil. Argumentele părţilor:

În motivarea recursului recurentul a indicat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele încălcînd normele de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată şi interpretarea în mod eronat a legii.

În special, menționează că instanțele nu au ținut cont faptul că, urmare a reformei instituționale și organizatorice a Ministerului Afacerilor Interne și în legătură cu aprobarea Hotărîrii Guvernului nr. 986 din 24 decembrie 2012 cu privire la structura și efectivul-limită al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Hotărîrii Guvernului nr. 990 din 26 decembrie 2012 cu privire la modificarea și completarea unor hotărîri ale Guvernului, statele de personal ale Ministerului Afacerilor Interne au fost reorganizate prin Ordinele Ministerului Afacerilor Interne nr. 70-71 din 28 februarie 2013, iar funcția de polițist șofer al serviciului poliției judecătorești al Comisariatului de Poliție Buiucani, deținută anterior de intimată, a fost redusă, în noile state de reorganizare nu se regăsește, ceea ce denotă că concedierea a fost legală.

Referitor la încasarea taxei de stat din contul Ministerului Afacerilor Interne în mărime de 3% din valoarea pretențiilor admise, recurentul o consideră neîntemeiată, astfel încît, autoritățile publice centrale sunt scutite de la plata taxei de stat, indiferent de calitatea lor procesuală.

În referinţă din 03 martie 2014, intimata a susținut că atît instanța de apel, cît și instanța de fond au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate de părți, iar argumentele invocate în recurs sunt similare celor invocate în instanța de fond și de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă.

Intimatul consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 şi hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 iunie 2013 sunt legale şi a solicitat respingerea recursului declarat. Aprecierea instanţei de recurs:

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor, inclusiv şi Ministerului Afacerilor Interne decizia redactată la data de 14 ianuarie 2014, însă la materialele dosarului nu sunt probe prin care s-ar confirma data recepţionării deciziei instanţei de apel de către recurent, motiv din care instanţa de recurs consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne la 30 ianuarie 2014 este depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Analizând legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis parțial din următoarele motive.

Conform art. 47 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, încetarea serviciului în Poliție, precum și a contractului individual de muncă a polițistului, poate avea loc în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliței sau cu reducerea statelor de personal, dacă polițistul refuză transferul într-o altă unitate.

Conform art. 88 alin.(1) Codul muncii prevede că, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit.b) şi c)) Codul muncii doar cu condiţia că va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante; va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariaţii angajaţi prin cumul; va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămînă cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod; în cazul în care reorganizarea sau lichidarea unităţii presupune reducerea în masă a locurilor de muncă, va informa, cu cel puţin 3 luni înainte, despre acest lucru organele sindicale din unitatea şi ramura respectivă şi va iniţia negocieri în vederea respectării drepturilor şi intereselor salariaţilor. Criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc prin convenţiile colective.

La 06 martie 2013 prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 166 EF, raporturile de serviciu cu Ecaterina Țîganciuc au fost încetate în temeiul art. 47 alin. (1) lit.f) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliției și reducerea statelor de personal.

Conform materialelor dosarului, Colegiul constată că, atît instanța de fond cît și instanța de apel au concluzionat că, nu au fost prezentate probe ce ar confirma că intimatei Ecaterina Țîganciuc odată cu preavizarea sa, i-a fost propus, în scris, un alt loc de muncă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, or conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligt să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu al salariatului.

De asemenea, instanța de fond în motivarea sa amplă, corect a constatat că nu au fost respectate de către recurent normele legale prevăzute de art. 88 alin. (1) lit g) și h), Codul Muncii care stipulează că, angajatorul va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; precum și se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere.

Tot odată, Colegiul reține, că din circumstanțele indicate și din probele anexate la dosar nu rezultă o concluzie certă, că Ministerul Afacerilor Interne a ținut cont de toate criteriile în cumul, prevăzute la art. 183 Codul Muncii, ce dau dreptul preferențial salariaților de a fi lăsați la lucru în cazul reducerii statelor de personal, ca urmare, angajatorul nu a respectat garanțiile acordate salariatului de legislația muncii.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează, că instanțele ierarhic inferioare investite cu examinarea fondului, just au constatat că procedura de concediere a intimatei Ecaterina Țîganciuc a avut loc cu încălcarea procedurii prevăzute la art. 88 Codului Muncii și fără respectarea prevederilor art. 183-184 Codului Muncii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 98 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

În caz de respingere a acţiunii, cheltuielile de judecare a pricinii suportate de instanţă, precum şi taxa de stat, se încasează la buget de la reclamant dacă acesta nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 4 alin.(1), pct. 13) al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992 și art.85 alin.1 lit. i) Codul de procedură civilă, de taxa de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc, autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, Curtea de Conturi și organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat, precum și autorităţile administraţiei publice locale - la înaintarea acţiunilor și la contestarea hotărîrilor instanţelor judecătorești, inclusiv în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ, indiferent de calitatea lor procesuală.

Atît instanța de fond, cît și instanţa de apel, dispunînd asupra cheltuielilor de judecată, au plasat concluzia că, recurentul Ministerul Afacerilor Interne este obligat să achite taxa de stat în mărime de 3% din valoarea pretențiilor admise, ceea ce constituie 392 (trei sute nouăzeci și doi) lei și 70 bani.

În atare situaţie, afirmînd despre obligativitatea recurentului de a achita taxa de stat, atît instanța de fond și instanța de apel au interpretat incorect şi nu au aplicat norma de drept procedurală care urma să fie aplicată.

Or, recurentul Ministerul Afacerilor Interne, prin efectul legii, este scutit de la achitarea taxei de stat atît la înaintarea acţiunilor în judecată cît şi la contestarea lor cu apel sau recurs, în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ.

În aceste circumstanţe, hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 în partea încasării taxei de stat din contul Ministerul Afacerilor Interne în mărime de 3% din valoarea pretențiilor admise, ceea ce constituie 392 (trei sute nouăzeci și doi) lei și 70 bani, contravine prevederilor legislaţiei procesual civile, motiv pentru care urmează a fi casată în această parte.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de fond și de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept procedural, iar circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii coroborate cu argumentele din recurs impun o soluţie de casare parţială a hotărîii instanței de fond și deciziei instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat şi de a casa hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel în partea încasării taxei de stat în mărime de 3% din valoarea pretențiilor admise din contul Ministerului Afacerilor Interne.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne Se casează hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, și decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 în partea încasării din contul Ministerului Afacerilor Interne a taxei de stat în mărime de 3% din valoarea pretențiilor admise, ceea ce constituie 392 (trei sute nouăzeci și doi) lei și 70 bani, adoptate în cauza civilă la cererea Ecaterinei Țîganciuc împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari