3ra-433/14 — Anularea ordinului de concediere

La 21 decembrie 2013, reclamantul Nichitin Serghei a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne solicitînd anularea Ordinului MAI nr.554 EF din 02.11.2012, în partea ce ţine de concedierea lui Nichitin Serghei, restabilirea în serviciu, restabilirea gradului special cu includerea în vechime în muncă perioada de absenţă forţată de la muncă, încasarea salariului pentru perioada de absenţă forţată de la muncă, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

La 04 aprilie 2013, reclamantul Nichitin Serghei, a înaintat o cerere de completare a pretenţiilor în care a solicitat pe lângă cele de bază restabilirea în funcţie de Inspector patrulare Rutieră al Inspectoratului Naţional de Patrulare a IGF pe teritoriul mun. Chişinău inclusiv şi gradul special cu includerea în vechime în muncă a perioadei de absenţă forţată de la serviciu şi încasarea de la pârât a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 octombrie 2013, acţiunea înaintată de Nichitin Serghei a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Nichitin Serghei fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 octombrie 2013.

La 04 februarie 2014, Nichitin Serghei a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 octombrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii în sensul declarat, fără a restitui pricina spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt emise cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material și procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nichitin Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Nichitin Serghei, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În cererea de recurs nu se conţin argumente care ar putea fi puse la baza altei concluzii, or, invocarea cărorva circumstanţe de fapt, cît şi analiza probelor nu poate fi admisă, pornind de la specificul recursului secțiunea a II-a din Codul de procedură civilă ca fază a procesului.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că argumentele recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul înaintat de Nichitin Serghei, urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Nichitin Serghei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Oleg Sternioală Ion Druță