2ra-1145/14 — Încasarea despagubirilor materiale

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 fost respinsă cererea de chemare în judecată iniţială înaintată de Consiliul municipal Chişinău împotriva Sobieski-Camerzan Gheorghe, intervenienţii accesorii AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă”, Ministerul Afacerilor Interne privind revendicarea bunului imobil din posesie străină, evacuarea, repararea prejudiciului material şi cererea de chemare în judecată reconvenţională înaintată de Sobieţchi-Camerzan Gheorghe împotriva Consiliul municipal Chişinău privind restituirea bunului imobil, încasarea despăgubirilor materiale şi morale, încasat din contul lui Sobieski- Camerzan Gheorghe taxa de stat în mărime de 2664 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 s-a respins cererile de apel declarate de Sobieski-Camerzan Gheorghe şi Consiliul municipal Chişinău, s-a meţinut hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013. 1

La 24 ianuarie 2014 Sobieski-Camerzan Gheorghe a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013,solicitînd casarea parţială a hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, cu emiterea unei decizii privind admiterea integrală a acţiunii reconenţională şi respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de Consiliul municipal Chişinău.

În motivarea recursului recurentul Sobieski-Camerzan Gheorghe a invocat că instanţa de fond şi de apel eronat la examinarea cauzei în fond a refuzat ilegal să se sexpună asupra unor probe concludente.Ilegal instanţele inferioare au refuzat admiterea cererii reconvenţionale. Acţiunele Consiliul municpal Chişinău sunt vădit ilegale şi abuzive, instanţa de fond a refuzat ilegal să încasaze despăgibirile în folosul său,însă taxa de stat în mărime de 2664 lei a încasat-o din contul său, fapt cel constituie abuziv şi un act de discriminare.

La 28 februarie 2014, Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, solicitînd casarea hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi casarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, cu emiterea unei decizii privind admiterea integrală a acţiunii iniţiale depuse de Consiliul municipal Chişinău şi respingerea cererii reconvenţionale îniantată de Sobieski-Camerzan Gheorghe.

În motivarea recursului recurentul Consiliul municipal Chişinău a reiterat că nu este de acord cu Decizia Curţii de Apel şi o consideră neîntemeiată. La examinarea cererii instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar concluziile instanţei sunt în contradicţie cu materialele dosarului. Nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că deja există o hotărîre irevocabilă privind evacuarea Ministerului Afacerilor Interne din încăperile litigioase, iar în speţa dată se atentează dreptul de proprietate a administraţiei publice locale, care a fost constat prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 decembrie 2008, din care cauză Consiliul municipal Chişinău suportă pierderi la buget.

La 28 februarie 2014, AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă”, a declarat recurs împotriva Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, solicitînd casarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, cu emiterea unei decizii privind admiterea integrală a acţiunii iniţiale depuse de Consiliul municipal Chişinău.

În motivarea recursului recurentul AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă” a invocat că nu este de acord cu Decizia Curţii de Apel şi o consideră pasibilă casării.

La 10 martie 2014 recurentul Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus referinţă asupra recursurilor declarate de Consiliul municipal Chişinău şi 2 Sindicatul Colaboratorilor de Forţă a MAI prin care a invocat că recursurile sunt depuse în afara termenului legal. Consideră că argumentele Consiliului municipal Chişinău sunt nefondate neprobante, asupra recursului declarat de Sindicatul Colaboratorilor de Forţă a MAI, nu se poate expune. Solicită respingerea recursurilor înaintate de Consiliul municipal Chişinău şi Sindicatul Colaboratorilor de Forţă a MAI ca nefondate şi abuzive şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea acuzei.

Recurentul Sobieski-Camerzan Gheorghe s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 ianuarie 2014 este depus în termen.

Potrivit informaţiei ataşată la materialele dosarului (f.d.176) se atestă că în adresa recurentului Consiliul municipal Chişinău, Decizia Curţii de Apel din 28 noiembrie 2013 a fost expediată la 30 decembrie 2013, deci recursul înaintat la 28 februarie 2014 este depus în termen.

Recurentul AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă” a invocat că decizia instanţei de apel a recepţionat-o prin poştă la 30 decembrie 2013, deci s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 28 februarie 2014 este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurenţii Sobieski-Camerzan Gheorghe, Consiliul municipal Chişinău şi AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă” şi-au exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursurile înaintate drept inadmisibile din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2),(3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei 3 de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de fond şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi au apreciat corect probele administrate, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera inadmisibile recursurile declarate de Sobieski- Camerzan Gheorghe, Consiliul municipal Chişinău şi AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă”.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Sobieski-Camerzan Gheorghe, împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi a Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 decembrie 2013. Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi a Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 decembrie 2013. Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de AO ”Sindicatul Colaboratorilor de Forţă” împotriva Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 4 5