3ra-1374/15 — Obligarea examinării plingerii din 10 iulie 2014

Dosarul nr.3ra-1374/15 Instanţa de fond: Judecătoria Cemtru, mun. Chişinău – L. Brînza Instanţa de apel: CA Chișinău – D. Manole, M. Guzun, S. Arnăut ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte judecătorul, Svetlana Filincova, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Sobieski-Camerzan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Sobieski-Camerzan împotriva Direcţiei Generale Locativ- Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă din Republica Moldova privind obligarea examinării plîngerii din 10 iulie 2014, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Sobieski-Camerzan, s-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 aprilie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 11 septembrie 2014 Gheorghe Sobieski-Camerzan s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Direcţiei Generale Locativ-Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă din Republica Moldova privind obligarea pîrîtului să examineze plîngerea depusă de reclamant la 10 iulie 2014. (f.d.2) În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că a depus o cerere către Comisia administrativă a Preturii sec. Centru, mun.

Chişinău, care ulterior a fost remisă Direcţiei Generale Locativ-Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului mun. Chişinău, prin care a solicitat atragerea la răspundere contravenţională a Sindicatului Colaboratorilor Organelor de Forţă în baza art. 180, alin. (5), 417, 440 Cod contravenţional şi pct. 2.2.12 al contractului de locaţiune nr. 3/05/022 din 19 februarie 2009, încheiat între Consiliul mun. Chişinău şi Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă cu restituirea bunului imobil. Ulterior, Gheorghe Sobieski- Camerzan s-a adresat cu o cerere către Consiliul mun. Chişinău, prin care a solicitat obligarea Direcţiei Generale Locativ-Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului 1 mun. Chişinău să examineze cererea sa, însă a primit răspuns precum că ultima nu are statut de agent constatator.

Reclamantul a indicat că funcţionarii Direcţiei Generale Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale din cadrul Consiliului mun. Chişinău ilegal, fără licitaţie publică, prin protecţionism şi acte de corupţie au încheiat cu Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă contractul de locaţiune nr.3/05/022 din 19 februarie 2009, prin care în mod abuziv au dat în chirie bunul imobil, situat în mun. Chişinău, str. Vasile Alecsandri, nr.44. Acest bun imobil complex se află într-un bloc locativ, ce aparţine statului Republica Moldova, care nu a fost şi nu este proprietate municipală, dar este proprietatea sa privată, pe care a primit-o de la Malinovski D.I.. De acest bun imobil şi de toate actele de proprietate reclamantul a fost deposedat ca rezultat al unor jafuri comise de către fostul consilier municipal Svetalana Popa şi membrii Sindicatului Colaboratorilor Organelor de Forţă.

Gheorghe Sobieski-Camerzan a solicitat obligarea funcţionarilor Direcţiei Generale Locativ-Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului mun. Chişinău să examineze plîngerea depusă la 10 iulie 2014 privind atragerea la răspundere contravenţională a Sindicatului Colaboratorilor Organelor de Forţă în baza art. 180, alin.(5), 417, 440 Cod contravenţional şi pct. 2.2.12 al contractului de locaţiune nr. 3/05/022 din 19 februarie 2009, încheiat între Consiliul mun. Chişinău şi Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă cu restituirea bunului imobil. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 aprilie 2015 acţiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.99-106) Nefiind de acord cu soluţia instanţei de fond, la 17 aprilie 2015 Gheorghe Sobieski-Camerzan a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

(f.d.108) Prin decizia curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 s-a respins apelul declarat de către Gheorghe Sobieski – Camerzan şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 aprilie 2015. (f.d.130 – 136) În motivarea soluţiei sale instanţa de apel a reţinut că bunul imobil situat în mun. Chişinău, str. Vasile Alecsandri, nr. 44 constituie proprietate municipală, aflîndu-se la evidenţa Direcţiei Generale Locativ-Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului mun. Chişinău, dar este gestionat de către ÎMGFL nr.8. La 10 iulie 2014 reclamantul a depus o plîngere în adresa Comisiei Administrative a Preturii sec. Centru, mun. Chişinău, prin care a solicitat sancţionarea contravenţională a Sindicatului Colaboratorilor Organelor de Forţă pentru încălcarea pct. 2.2.12 al contractului de locaţiune nr. 3/05/022 din 19 februarie 2009, încheiat între Consiliul mun.

Chişinău şi Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă cu restituirea bunului imobil. Prin răspunsul nr. 07-06/805 din 04 septembrie 2014 Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale a respins plîngerea reclamantului. Totodată, instanţa de apel a conchis că Direcţia Generală Locativ- Comunală şi Amenajare ca şi Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale face parte din Consiliul mun. Chişinău, iar faptul că reclamantul a primit răspuns la plîngerea sa de la ultima nu reprezintă o sfidare a drepturilor şi libertăţilor consacrate de legislaţia în vigoare, plîngerea fiind examinată cu 2 respectarea competenţei. Mai mult de cît atît, Curtea de Apel Chişinău a conchis că reclamantul în acţiunea depusă îşi exprimă dezacordul cu conţinutul răspunsului expediat în adresa sa.

La caz, instanţa de judecată nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au la baza emiterii acestuia, adică instanţa nu este în drept de a se expune asupra motivării răspunsului expediat reclamantului. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 21 august 2015 Gheorghe Sobieski-Camerzan a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea actelor de dispoziţie a instanţelor de judecată cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea reclamantului să fie admisă. (f.d.143) În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat legea, au îngrădit accesul liber la justiţie şi recurs efectiv al reclamantului.

La 08 octombrie 2015 Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă a depus referinţă la recursul declarat de către Gheroghe Sobieski – Camerzan, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. (f.d.149-150) Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 07 iulie 2015. (f.d.130-136). Cererea de recurs depusă la 21 august 2015 confirmă exercitarea dreptului de atac în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Gheorghe Sobieski-Camerzan este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra 3 problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocare în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, alin. 2), 3) şi 4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a mormelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhausiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. 2), 3) şi 4). Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Gheorghe Sobieski - Camerzan asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate instanţa de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheorghe Sobieschi - Camerzan ca inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 269-270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Gheorghe Sobieski - Camerzan, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată lui Gheorghe Sobieski-Camerzan împotriva Direcţiei Generale Locativ-Comunală şi Amenajare din cadrul Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forţă din Republica Moldova privind obligarea examinării plîngerii din 10 iulie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4